FLUȘTURATIC, -Ă, flușturatici, -ce, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) nestatornic, nebunatic, zvăpăiat; ușuratic, fluturatic. [Var.: flușturatec, -ă adj.] – Fluștura + suf. -atic.

flușturatic, ~ă smf, a [At: CARAGIALE, S. N. 95 / V: ~tec / Pl: ~ici, ~ice / E: fluștura + -atic] 1-2 (Om) nestatornic și zvăpăiat Si: ușuratic, nebunatic, fluturatic (2-3).

FLUȘTURATIC, -Ă, flușturatici, -ce, adj., s. m. și f. (Om) nestatornic, nebunatic, zvăpăiat; ușuratic, fluturatic. [Var.: flușturatec, -ă adj.] – Fluștura + suf. -atic.

FLUȘTURATIC, -Ă, flușturatici, -e, adj. (Despre oameni și despre manifestările lor) Nestatornic, zvăpăiat, zvînturat, nebunatic, ușuratic. A dat pe stradă, noaptea, de o ceată de măști, care cîntau, țopăiau și chihoteau, cum are tinerimea flușturatică obiceiul în carnaval. CARAGIALE, S. N. 95. – Variantă: flușturatec, -ă (GHEREA, ST. CR. II 86, ISPIRESCU, U. 90) adj.

flușturatic a. fluturatic.

flușturátic, V. fluturatic.

flușturatec, ~ă a vz flușturatic

fluturatic a. 1. care flutură; 2. fig. ușuratic, nestatornic.

fluturátic, -ă adj. (d. fluture). Ușuratic, inconstant: un tînăr fluturatic. – Și flușt- și flĭușt-.

flușturatic adj. m., s. m., pl. flușturatici; adj. f., s. f. flușturatică, pl. flușturatice

flușturatic adj. m., s. m., pl. flușturatici; adj. f., s. f. flușturatică, pl. flușturatice

flușturatic adj. m., s. m., pl. flușturatici; f. sg. flușturatică, pl. flușturatice

flușturatic

flușturatic.

FLUȘTURATIC adj. 1. v. inconsecvent. 2. v. zvăpăiat. 3. v. neserios.

FLUȘTURATIC adj. 1. capricios, fluturatic, inconsecvent, inconstant, instabil, neconsecvent, neconstant, neserios, nestabil, nestatornic, schlmbăcios, schimbător, (livr.) labil. (Un om tare ~.) 2. fluturatic, nebunatic, zvăpăiat. (Un tînăr ~.) 3. fluturatic, frivol, neserios, ușuratic, vînturatic, zvînturat, zvînturatic, (livr.) futil, (pop.) spulberatic, (reg.) zărpălatic, zburatic, zburdalnic, (Mold.) sprințar, zbrehui, (înv.) vînturos. (Un bărbat ~.)