fluent, ~ă a [At: DEX / P: flu-ent / Pl: ~nți, ~e / E: fr fluent] (D. vorbire, frază etc.) 1 Cursiv. 2 Clar.

fluență sf [At: DEX / P: flu-en~ / Pl: ~țe / E: fr fluence] 1 Cursivitate în exprimare. 2 Claritate în exprimare.

FLUENT, -Ă, fluenți, -te, adj. (Franțuzism; despre vorbire, frază, stil) Curgător (2).

FLUENȚĂ s. f. (Franțuzism) Însușirea de a fi fluent.

FLUENT, -Ă adj. (Despre stil, vorbire) Curgător. [Pron. flu-ent. / cf. fr. fluent, lat. fluens].

FLUENȚĂ s.f. Însușirea de a fi fluent. [Pron. flu-en-. / cf. fr. fluence].

FLUENT, -Ă adj. 1. (despre stil, vorbire) curgător, cursiv. 2. fluid (I, 2). (< fr. fluent, lat. fluens)

FLUENȚĂ s. f. însușirea de a fi fluent. (< fr. fluence)

FLUENT ~tă (~ți, ~te) (despre vorbire) Care se produce ușor, fără efort; curent; curgător; cursiv. [Sil. flu-ent] /<fr. fluent, lat. fluens, ~ntis

+fluent² adv. (a vorbi ~)

fluent¹ adj. m., pl. fluenți; f. fluentă, pl. fluente

fluență (desp. flu-en-) s. f., g.-d. art. fluenței; pl. fluențe

fluent adj. m., pl. fluenți; f. fluentă, pl. fluente

fluență (flu-en-) s. f., g.-d. art. fluenței; pl. fluențe

fluent adj. m., pl. fluenți; f. sg. fluentă, pl. fluente

fluență s. f. (sil. flu-en-), g.-d. art. fluenței; pl. fluențe

FLUENT adj. (fig.) curgător, cursiv, ușor. (Exprimare ~.)

FLUENȚĂ s. (fig.) cursivitate, fluiditate. (~ în exprimare.)

FLUENT adj. (fig.) curgător, cursiv, ușor. (Exprimare ~.)

FLUENȚĂ s. (fig.) cursivitate, fluiditate. (~ în exprimare.)