4 intrări
148 de definiții
din care- explicative (37)
- morfologice (71)
- relaționale (10)
- etimologice (2)
- specializate (3)
- enciclopedice (16)
- argou (9)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FIRE, firi, s. f. 1. Natura înconjurătoare; lumea. ◊ Loc. adv. Peste fire = extraordinar; în cel mai înalt grad. 2. Structură psihică și morală a unei ființe; caracter, temperament. 3. Minte, cuget; cumpăt. ◊ Loc. adj. În toată firea = ajuns la dezvoltare deplină, matur; în deplinătatea facultăților mintale, serios. ◊ Expr. A-și veni în fire = a-și reveni (după un șoc, o emoție puternică, un leșin). A scoate (pe cineva) din fire = a enerva (pe cineva), a înfuria, a scoate din sărite, din răbdări. A-și ține (sau a-și păstra) firea = a se stăpâni, a-și păstra cumpătul. A-și pierde firea sau a se pierde cu firea = a nu se mai putea stăpâni, a-și pierde cumpătul. A se prăpădi cu firea = a face tot posibilul; a se strădui; a se consuma foarte mult sufletește. – V. fi.
fire sf [At: PALIA (1582), ap. GCR. I, 34/34 / Pl: ~ri / E: fi] 1 Mediul natural (împreună cu ființele care trăiesc în el) Si: lume, pământ, (înv) făptură (9). 2 Natură (ca forță creatoare, manifestată în orice lucru sau ființă). 3 (Înv; îlav) Peste ~ Supranatural. 4 (Înv; îal) Nenatural. 5 (Înv; îal) Imposibil. 6 (Îal) Extraordinar. 7 (Îal) În cel mai înalt grad. 8 Natură (considerată drept esență sau proprietate inerentă a oricărei făpturi) Si: fel (1), ființă (16), rost. 9 (Iuz) Calitate. 10 (Înv) Natură (considerată ca substanță) Cf față (64), ipostază. 11 Predispoziție. 12 Structură psihică și morală a unei ființe Si: caracter, temperament. 13 (Îvp) Obicei. 14 Minte. 15 Conștiință. 16 Cuget. 17 Cumpăt. 18 (D. oameni; îla) În toată ~a Matur. 19 (Îal) În deplinătatea facultăților mintale. 20 (Îal) Serios. 21 (Îe) A-și veni în (înv, la) ~ A-și reveni (după un șoc, o emoție puternică, un leșin). 22 (Îe) A-și ieși din ~ A se enerva foarte tare Si: a-și ieși din sărite, a-și pierde cumpătul. 23 (Îe) A scoate (pe cineva) din ~ A enerva foarte tare (pe cineva) Si: a scoate (pe cineva) din sărite, din răbdări, din minți, (pop) din țâțâni. 24 (Îe) A-și ține (sau a-și păstra) ~a (înv, a-și îngădui ~rii) A se stăpâni. 25 (Îae) A nu-și pierde curajul. 26 (Îvp; îe) A-și face (sau a prinde la) ~ A-și păstra (sau a-și recâștiga) sângele rece. 27 (Îae) A-și face (sau a prinde) curaj. 28 (Îe) A-și pierde ~a sau a se pierde cu ~a A nu se mai putea stăpâni Si: a-și pierde cumpătul. 29 (Îae) A se descuraja. 30 (Fam; adi; îe) A se prăpădi (sau a se rupe) cu ~a A face tot posibilul. 31 (Îae) A se consuma foarte mult sufletește. 32 (Îvr) Ființă (18). 33 (Înv) Menstruație.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FIRE, firi, s. f. 1. Mediul natural (împreună cu ființele care trăiesc în el). ◊ Loc. adv. Peste fire = extraordinar; în cel mai înalt grad. 2. Structură psihică și morală a unei ființe; caracter, temperament. 3. Minte, cuget; cumpăt. ◊ Loc. adj. În toată firea = ajuns la dezvoltare deplină, matur; în deplinătatea facultăților mintale, serios. ◊ Expr. A-și veni în fire = a-și reveni (după un șoc, o emoție puternică, un leșin). A scoate (pe cineva) din fire = a enerva (pe cineva), a înfuria, a scoate din sărite, din răbdări. A-și ține (sau a-și păstra) firea = a se stăpâni, a-și păstra cumpătul. A-și pierde firea sau a se pierde cu firea = a nu se mai putea stăpâni, a-și pierde cumpătul. A se prăpădi cu firea = a face tot posibilul; a se strădui; a se consuma foarte mult sufletește. – V. fi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de romac
- acțiuni
FIRE, firi, s. f. 1. Natura înconjurătoare; lume. Peste firea mută doarme Cerul plin de stele. TOPÎRCEANU, S. A. 38. Firea toată părea cuprinsă de o solemnă încremenire. HOGAȘ, M. N. 156. Nu-i nimic, nimic în fire Mîngîios ca glasul lor! COȘBUC, P. I 263. Jos s-așterne covorul, văpsit cu mii de văpsele Ce singură firea-l țese din ierburi și floricele! HASDEU, R. V. 61. ◊ Loc. adv. Peste fire = extraordinar, în cel mai înalt grad. Amenințarea ei revolta peste fire pe doamna Herdelea. REBREANU, I. 95. 2. Factură psihică și morală; caracter, temperament. Toarce-n sat cu ziua fata, Dar e veselă din fire. COȘBUC, P. I 96. Simțea o depărtare enormă... altă fire, altă creștere, cu totul alte gînduri. VLAHUȚĂ, O. A. III 75. Dar l-am prins într-o cercare Să vedem ce fire are. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 66. 3. Minte, cuget; cumpăt. Pacostea de zmeu băgă de seamă că voinicul se frămîntă cu firea pentru sănătatea mă-sii. ISPIRESCU, L. 128. ◊ Loc. adj. În toată firea = a) matur, ajuns la dezvoltare deplină. Iacă, sînt și eu om în toată firea, dar d-astea n-am pomenit. REBREANU, R. I 238. Cum de-o putut să se orbească așa de tare d-lui, care-i om în toată firea? ALECSANDRI, T. 586; b) în deplinătatea facultăților mintale, cu mintea întreagă, serios. Haidem cu toții în tîrg, să ne cumpărăm haine frumoase... și deseară să mergem la teatru... – Se vede că nu ești în toată firea. VLAHUȚĂ, O. A. III 18. ◊ Expr. A-și veni în fire = a se reculege, a se dezmetici. Cei de față stăteau încremeniți, încă nu-și veniseră în fire. SADOVEANU, N. P. 386. Vino-ți în fire și nu mai face una ca asta! ISPIRESCU, L. 382. Îmbărbătîndu-se, și-a mai venit puțin în fire. CREANGĂ, P. 27. A-și ieși din fire v. ieși. A scoate (pe cineva) din fire = a scoate (pe cineva) din sărite, din răbdări, din minți. Trandafir ș-un fir supțire, Rău m-ai scos, dragă, din fire. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 29. (Popular) A-și face fire = a-și recîștiga sîngele rece, a prinde curaj. Cum l-au zărit, l-au și săgetat nu-ș’ ce pin inimă, dară, făcîndu-și fire, i-au dat bună demineața. SBIERA, P. 254. S-a cutremurat de frică, însă își făcu fire, ca să nu-și arate frica. ȘEZ. V 35. A-și ține (sau a-și păstra) firea = a-și păstra cumpătul, a se stăpîni. Stimată doamnă... ține-ți firea. SAHIA, N. 49. A-și pierde firea sau a se pierde cu firea = a-și pierde cumpătul, a se descuraja. Stai, pașă, o vorbă d-aproape să-ți spun... Dar pașa-și pierduse și capul și firea! COȘBUC, P. I 206. Calul, dacă simți că fata se perde cu firea, o îmbărbătă iarăși. ISPIRESCU, L. 18. A se prăpădi cu firea = a se strădui, a face eforturi mari, a face tot posibilul, a lupta pentru înlăturarea oricăror piedici. Noi ne-am prăpădit cu firea și dumneata habar n-ai. BASSARABESCU, V. 41.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FIRE ~i f. 1) Lume materială; natura înconjurătoare. 2) Fel de a fi al omului; caracter; natură. 3) Judecată sănătoasă; cuget. ◊ În toată ~ea a) matur; b) cu mintea sănătoasă. [G.-D. firii] /v. a fi
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
fire f. acțiunea de a fi și rezultatul ei: 1. natură proprie, caracter esențial: om bun de fire; 2. ființă: a-și veni în fire; 3. cumpăt, minte: a se pierde cu firea, a ieși din fire. [V. (a) fi].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fíre f. (inf. lung. d. sînt, a fi). Natură, caracter, fel: om bun la fire (saŭ din fire). Ființă (Vechĭ): toată firea (adică toate ființele). Menstruațiune (Mold.). Om tare de fire, tare de caracter. Om maĭ de fire (Vechĭ), nobil. A-țĭ veni în fire, a-țĭ relua curaju, spiritu, puterea. A te trece cu firea, a lua un lucru prea în serios, a merge prea departe cu munca, cu obrăznicia ș. a. A ĭeși din fire, a-țĭ perde cumpătu, a te înfuria, a înebuni. A-țĭ ține firea, a nu te emoționa, a rămînea rece. A-țĭ perde firea saŭ a te perde cu firea, a-țĭ perde cumpătu, sărita, capu. A te frămînta cu firea, a-țĭ frămînta capu, mintea. Maĭ pe sus de fire, supranatural. Peste fire, excesiv, extrem. – Est. Pop. hire.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FI, sunt, vb. IV. Intranz. A. (Verb predicativ) 1. A exista, a avea ființă. A fi sau a nu fi. ◊ Expr. De când sunt (sau ești etc.) = (în legătură cu o negație) de când mă aflu (sau te afli etc.) pe lume, dintotdeauna; niciodată. E ce (sau cum) e sau a fost ce (sau cum) a fost, dar... = să zicem că se poate! treacă-meargă!. 2. A se afla, a se găsi într-un anumit loc, la o anumită persoană. Cine-i acolo? ♦ A-și avea originea, a se trage din..., a proveni. De unde ești? 3. A trăi, a viețui, a o duce; (despre lucruri, situații, acțiuni etc.) a dura, a dăinui, a ține. Vechi obiceiuri care sunt și astăzi. ◊ Expr. Cât e lumea și pământul = totdeauna; (în construcții negative) niciodată. ◊ (Impers.; urmat de determinări temporale, fixează momentul unei acțiuni, sugerează trecerea timpului etc.) Era într-o seară. E mult de atunci. 4. A se îndeplini, a se întâmpla, a se petrece, a avea loc. Mi-a spus cum a fost. ◊ Expr. Ce-o fi, o fi! exprimă indiferența, neputința sau resemnarea cuiva în fața unei situații. Fie! = a) accept să se facă așa cum spui; b) merită, nu e păcat! O fi! = se poate, posibil (dar eu n-aș crede)! Așa a fost să fie = așa a trebuit să se întâmple, era inevitabil ca lucrurile să se petreacă în alt fel. (Fam.) Este? = nu-i așa (că am dreptate, că se confirmă ce spun)? 5. A avea prețul...; a costa, a valora. Cât sunt vinetele? 6. (În superstiții, ghicitori etc.) A însemna, a prevesti, a fi semn că... Ce e când ți se bate tâmpla? ◊ Expr. A nu fi bine (sau a bună) = a prevesti ceva rău. B. (Cu funcție copulativă) 1. (Formează, împreună cu numele predicativ, predicatul) El este vesel. ◊ Expr. A fi bine de cineva sau a-i fi cuiva bine = a se găsi într-o situație favorabilă, a avea parte de liniște, de mulțumire. A fi cu cineva = a fi de partea cuiva, a sprijini pe cineva (într-o dispută). 2. (Construit cu dativul; împreună cu un nume predicativ, exprimă o stare sau o acțiune arătate de numele predicativ respectiv) Mi-e prieten. ◊ Expr. Ce mi-e (sau ți-e etc.)... = ce importanță are, ce folos decurge din... (Fam.) Ți-o (sau i-o etc.) fi = ajunge! destul! 3. (În construcții impersonale, cu subiectul logic în dativ; în legătură cu noțiuni exprimând un sentiment, o senzație, o stare sufletească) A simți. Mi-a fost greu. ◊ Loc. vb. A-i fi cuiva drag (cineva sau ceva) = a-i plăcea, a îndrăgi, a iubi. ◊ Expr. Mi-e (sau ți-e etc.) = (urmat de un infinitiv, un supin sau o propoziție secundară cu verbul la conjunctiv) îmi pasă, îmi vine (greu sau ușor); port grija, sunt interesat. Mi-e (sau ți-e etc.) că... (sau să nu...) = mă tem (sau te temi etc.) că... (sau să nu...). 4. (Impers.; urmat de un verb la infinitiv sau la conjunctiv sau urmat ori precedat de o noțiune temporală) A urma (să se facă), a trebui (să se facă). Când a fost să plece. 5. (De obicei impers.; la imperfect și urmat de un verb la conjunctiv) A avea posibilitatea, ocazia să...; a se afla pe punctul de a..., a nu mai lipsi mult până să... Era să moară. 6. (Impers.; urmat de un supin) A putea, a trebui, a considera că este cazul să..., a se cuveni. E ceva de făcut. C. (Verb auxiliar) I. (Construit cu un participiu, servește la formarea diatezei pasive) Faptele sunt cunoscute. II. (Construit cu un participiu invariabil, formează timpuri compuse ale diatezei active). 1. (Cu viitorul I formează viitorul anterior) Voi fi terminat. 2. (Cu condiționalul prezent formează perfectul condițional-optativului) N-ar mai fi plecat. 3. (Cu conjunctivul prezent formează perfectul conjunctivului) Să fi spus. 4. (Cu infinitivul formează perfectul infinitivului) Se poate lăuda a fi învățat totul. 5. (Cu viitorul I sau cu perfectul conjunctivului formează prezumtivul prezent și perfect) Să se fi aflând mulți în lume? III. (Construit cu un participiu invariabil sau cu un gerunziu, servește la alcătuirea unor forme perifrastice de perfect compus, mai mult ca perfect sau imperfect) Te-ai fost dus. [Forme gramaticale: prez. ind. sunt (fam. și pop. îs, prescurtat -s), ești (pr. iești), este (pr. ieste, prescurtat e, îi, i), suntem (acc. și: suntem); imperf. eram (pr. ieram); perf. s. fui (reg. fusei); m. m. ca perf. fusesem; conjunctiv să fiu; imper. pers. 2 sg. fii (negativ nu fi); part. fost] – Lat. sum, *fui, *fire (= fieri).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FIR, fire, s. n. 1. Produs de formă lungă și subțire, obținut prin toarcerea manuală sau mecanizată a unor fibre textile; p. restr. fibră textilă. ◊ Fir cu plumb = dispozitiv pentru determinarea sau verificarea direcției verticale, format dintr-o sfoară subțire având atârnată la un capăt o greutate metalică. Firul apei = linie imaginară de la suprafața unui curs de apă, care unește punctele de viteză maximă ale acestuia. ◊ Expr. A se ține (sau a sta, a atârna) (numai) într-un fir de ață (sau de păr) = a) a fi pe punctul de a se rupe; b) a fi în mare primejdie sau aproape de moarte. Fir conducător (sau călăuzitor) = direcție de urmat; linie (de conduită). ♦ Fig. Idee, tendință care apare cu consecvență de-a lungul unei acțiuni, al unei opere etc.; mod de desfășurare (neîntreruptă) a unei acțiuni, a unui proces etc. 2. Sârmă de telefon, de telegraf etc., alcătuită din două, uneori din trei conductoare subțiri, izolate și de obicei răsucite; p. gener. orice corp solid în care lungimea este cu mult mai mare în raport cu dimensiunea secțiunii transversale. 3. Șuviță subțire de aur, de argint etc., de forma unui fir (1), folosită la cusături artistice. 4. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Fiecare dintre elementele, de forma unui fir (1) lung și subțire, care alcătuiesc părul, iarba etc.; p. ext. exemplar dintr-o specie de plante erbacee de același fel; (în special) floare dintr-o specie de flori de același fel. ◊ Loc. adv. Fir cu (sau de) fir = bucată cu bucată. De-a fir a păr sau de-a firu-n păr, din fir pănă-n ață = cu de-amănuntul, cu minuțiozitate. ♦ Bob, grăunte (de nisip, de mac etc.). ◊ Loc. adv. Fir cu fir = fiecare bob în parte, bob cu bob. ♦ Fig. (Rar) Fărâmă, pic. – Lat. filum.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fi1 vi [At: COD. VOR. 83/13 / V: (pop) hi / Pzi: 1 sunt (pfm îs, prescurtat -s; înv sâmt, sămt, sân, sâm), 2 ești (P: iești), 3 este (P: ieste, prescurtat e, îi, i; înv iaste, ește), 4 suntem (A și: suntem; îrg sâmtem, sintem, simtem), 5 sunteți (A și: sunteți; îrg sănteți, sămteți, sinteți, simteți, A și: simteți, senteți), 6 sunt (pfm îs, prescurtat -s; îrg săntu, sintu, simt, sâmt) / Im: eram (P: ieram), îrg eream (P: ieream) / Ps: 1 fui (reg fusei), 2 fuși (reg fuseși), 3 fu (reg fuse), 4 furăm (înv fumu; reg fuse(ră)m), 5 furăți (înv fuset; reg fuse(ră)ți, 6 fură (înv fure, furu; reg fuse(ră) / Mp: fusesem / Cj: să fiu / Imt: 2 sg fii (negativ nu fi) / Grz: fiind / Par: fost / E: ml sum, *fui, *fire (fieri); formele sum, sunt, suntem, sunteți au fost introduse în limba literară prin Școala latinistă] 1 vp A exista A fi sau a nu fi. 2 vp (În legătură cu o negație; îe) De când sunt (sau ești etc.) De când mă aflu (sau te afli etc.) pe lume Si: dintotdeauna. 3 vp (Îae) Niciodată. 4 vp (Îe) E ce (sau cum) e sau a fost ce (sau cum) a fost, dar... Fie! 5 (Îae) Să zicem că se poate Si: treacă-meargă. 6 vp A se afla într-un anumit loc, la o anumită persoană Cine-i acolo? 7 vp A-și avea originea De unde ești? 8 vp A trăi. 9 vp (D. lucruri, situații, acțiuni etc.) A dura. 10 vp (Îe) Cât e lumea și pământul Totdeauna. 11 vp (În construcții negative; îae) Niciodată. 12 vpim Urmat de determinări temporale, fixează momentul unei acțiuni, sugerează trecerea timpului etc. Era într-o seară. E mult de atunci. 13 vp A se întâmpla Mi-a spus cum a fost. 14-16 vp (Îe) Ce-o ~,o ~! Exprimă indiferența, neputința sau resemnarea cuiva în fața unei situații. 17 (Îe) Fie! Accept să se facă așa cum susții. 18 vp (Îae) Merită! 19 vp (Îe) O ~ Se poate, posibil (dar eu n-aș crede)! 20 vp (Îe) Așa a fost să fie Așa a trebuit să se întâmple, era imposibil ca lucrurile să se petreacă în alt chip. 21 vp (Fam; îe) Este? Nu-i așa (că am dreptate, că se confirmă ce spun)? 22 vp A avea prețul, valoarea Si: a costa, a valora. 23 vp (În superstiții, ghicitori etc.) A însemna. Ce e când ți se bate tâmpla? 24 vp (Îe) A nu ~ bine (sau a bună) A prevesti ceva rău. 25 vc Formează, împreună cu numele predicativ, predicatul. Ea este sănătoasă. 26 vc (Îe) A ~ bine de cineva sau a-i ~ cuiva bine A se găsi într-o situație favorabilă. 27 vc (Îae) A avea parte de liniște, de mulțumire. 28 vc (Îe) A ~ cu cineva A fi de partea cuiva (într-o dispută). 29 vc (Pfm; îae) A fi prietenul (-na) logodnicul (-ca) cuiva. 30 vc (Construit cu dativul) împreună cu un nume predicativ, exprimă o stare sau o acțiune arătate de numele predicativ respectiv Mi-e prieten. 31 vc (Îe) Ce mi-e (sau ți-e etc.) Ce importanță are. 32 vc (Fam; îe) Ți-o (sau i-o etc.) ~ Ajunge! 33 vc (În construcții impersonale, cu subiectul logic în dativ, în legătură cu noțiuni exprimând un sentiment, o senzație, o stare sufletească) A simți. Mi-a fost greu. 34 vc (Îlv) A-i ~ cuiva drag (cineva sau ceva) A-i plăcea (cineva sau ceva). 35 vc (Îe) Mi-e (sau ți-e etc.) (Urmat de un infinitiv, un supin sau o propoziție secundară cu verbul la conjunctiv) Îmi pasă. 36 vc (Îae) Îmi vine (greu sau ușor). 37 vc (Îae) Sunt interesat. 38 vc (Îe) Mi-e (sau ți-e etc.) că... (sau să nu...) Mă tem (sau te temi etc.) că... (sau să nu... ). 39 veim (Urmat de un verb la infinitiv sau la conjunctiv sau urmat ori precedat de o noțiune temporală) A urma în mod necesar (să se facă). Când a fost să plece. 40 vc (De obicei impersonal; la imperfect și urmat de un verb la conjunctiv) A avea posibilitatea să... 41 veim (De obicei impersonal; la imperfect și urmat de un verb la conjunctiv) A se afla pe punctul de a... Era să moară. 42 veim (Urmat de un supin) A trebui E ceva de făcut. 43 va Construit cu un participiu, servește la formarea diatezei pasive Faptele sunt cunoscute. 44 va Formează, cu viitorul I, viitorul anterior Voi fi plecat 45 va Cu condiționalul prezent formează perfectul optativ-condițional N-ar mai fi plecat. 46 va Cu conjunctivul prezent formează perfectul conjunctivului Să fi spus. 47 va Cu infinitivul formează perfectul infinitivului Se poate lăuda a fi învățat totul. 48 va Cu viitorul I sau cu perfectul conjunctivului formează prezumtivul prezent și perfect Să se fi aflând mulți în lume? 49 va Construit cu un participiu invariabil sau cu un gerunziu, servește la alcătuirea unor forme perifrastice de perfect compus, mai mult ca perfect sau imperfect Te-ai fost dus. corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
fi2 i [At: ALECSANDRI, ap. CADE / E: i] Exclamație care redă o surpriză neplăcută.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
fie2 [At: VARLAAM, C. 46 / E: ml fiat] 1 av Bine! Vino și tul Fie! Voi veni! 2 i (Înv) Amin! 3 i Nu-i păcat! 4 i (Îvp) Măi! 5 c (În corelație cu sine însuși sau cu „ori” și „sau”, introduce o prepoziție disjunctivă, exprimând nu numai alternanța sau opoziția, ci și o nuanță de condiție) Ori... ori... 6 c (Urmat de „și”, introduce o propoziție concesivă) Chiar (și) 7 c (Urmat de „și”, introduce o propoziție concesivă) Măcar. 8 Element de compunere cu care se formează câteva adverbe și pronume nehotărâte, cărora le dă sensul de „ori”, și „ori-și-”, (înv) „veri-” Si: fiecare, fiecum. 9 av (Îlav) ~ în ce chip Oricum.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
fir sn [At: (a. 1588), CUV. D. BĂTR. I, 197 / Pl:; ~e, (nob) ~uri / E: ml filum] 1 Produs de torcătorie sau de filatură, de formă lungă și subțire, obținut prin toarcerea unor fibre textile. 2 (Prc) Fibră textilă. 3 (Îs) ~ cu plumb Dispozitiv pentru determinarea sau verificarea direcției verticale, format dintr-o sfoară subțire având atârnată la un capăt o greutate metalică. 4 (Îs) ~ul apei Linie imaginară de la suprafața unei ape curgătoare, care unește punctele de viteză maximă ale apei. 5 (Pex) Secreția păianjenului. 6 (Îe) A se ține (sau a sta, a atârna) (numai) într-un ~ de ață (sau de păr) A fi pe punctul de a se rupe. 7 (Îas) A fi în mare dificultate sau primejdie. 8 (Îs) ~ conducător (sau călăuzitor) Direcție de urmat. 9 (Îas) Linie (de conduită). 10 (Fig) Idee care apare cu consecvență de-a lungul unei acțiuni, al unei opere etc. 11 Mod de desfășurare (neîntreruptă) a unei acțiuni, a unui proces etc. 12 (Pex) Succesiune. 13 (Pex) Șir. 14 (Îe) A(-și) pierde ~ul A încurca ideile în cursul unei expuneri. 15 (Îae) A-și pierde cumpătul. 16 Sârmă de telefon, de telegraf etc. alcătuită din două, uneori din trei conductoare subțiri, izolate și de obicei răsucite. 17 (Pgn) Orice corp solid a cărui lungime este cu mult mai mare în raport cu dimensiunea secțiunii transversale. 18 Șuviță subțire de aur, de argint etc. de forma unui fir (1), folosită la cusături speciale de podoabă. 19 (Pex) Cusătură cu fir (18) de aur, de argint. 20 (Urmat de determinări introduse prin pp „de”) Fiecare dintre elementele de forma unui fir (1) lung și subțire care alcătuiesc părul, iarba etc. 21 (Pex) Exemplar dintr-o specie de plante erbacee de același fel. 22 (Spc) Floare dintr-o specie de flori de același fel. 23 (Îlav) ~ cu (sau de) ~ Bucată cu bucată. 24 (Îlav) De-a ~a păr sau de-a ~u-n păr, din ~ până-n ață Cu de-amănuntul. 25 Bob (de nisip, de mac etc.). 26 (Îlav) ~ cu ~ Fiecare bob în parte Si: bob cu bob. 27 (Fig; rar) Fărâmă. 28 (Fig; rar) Pic.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hi3 v vz fi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FI, sunt, vb. IV. Intranz. A. (Verb predicativ) 1. A exista, a avea ființă. A fi sau a nu fi. ◊ Expr. De când sunt (sau ești etc.) = (în legătură cu o negație) de când mă aflu (sau te afli etc.) pe lume, dintotdeauna; niciodată. E ce (sau cum) e sau a fost ce (sau cum) a fost, dar... = fie! să zicem că se poate! treacă-meargă!. 2. A se afla, a se găsi într-un anumit loc, la o anumită persoană. Cine-i acolo? ♦ A-și avea originea, a se trage, a proveni. De unde ești? 3. A trăi, a viețui, a o duce; (despre lucruri, situații, acțiuni etc.) a dura, a dăinui, a ține. Vechi obiceiuri care sunt și astăzi. ◊ Expr. Cât e lumea și pământul = totdeauna; (în construcții negative) niciodată. ◊ (Impers.; urmat de determinări temporale, fixează momentul unei acțiuni, sugerează trecerea timpului etc.) Era într-o seară. E mult de atunci. 4. A se îndeplini, a se întâmpla, a se petrece, a avea loc. Mi-a spus cum a fost. ◊ Expr. Ce-o fi, o fi exprimă indiferența, neputința sau resemnarea cuiva în fața unei situații. Fie! = a) accept să se facă așa cum susții; b) merită, nu e păcat! O fi! = se poate, posibil (dar eu n-aș crede)! Așa a fost să fie = așa a trebuit să se întâmple, era inevitabil ca lucrurile să se petreacă în alt chip. (Fam.) Este? = nu-i așa (că am dreptate, că se confirmă ceea ce spun)? 5. A avea prețul...; a costa, a valora. Cât sunt vinetele? 6. (În superstiții, ghicitori etc.) A însemna, a prevesti, a fi semn că... Ce e când ți se bate tâmpla? ◊ Expr. A nu fi bine (sau a bună) = a prevesti ceva rău. B. (Cu funcție copulativă) 1. (Formează, împreună cu numele predicativ, predicatul) El este vesel. ◊ Expr. A fi bine de cineva sau a-i fi cuiva bine = a se găsi într-o situație prielnică, favorabilă, a avea parte de liniște, de mulțumire. A fi cu cineva = a fi de partea cuiva, a sprijini pe cineva (într-o dispută). 2. (construit cu dativul; împreună cu un nume predicativ, exprimă o stare sau o acțiune arătate de numele predicativ respectiv) Mi-e prieten. ◊ Expr. Ce mi-e (sau ți-e etc.)... = ce importanță are, ce folos decurge din... (Fam.) Ți-o (sau i-o etc.) fi = ajunge! destul! 3. (În construcții impersonale, cu subiectul logic în dativ; în legătură cu noțiuni exprimând un sentiment, o senzație, o stare sufletească) A simți. Mi-a fost greu. ◊ Loc. vb. A-i fi cuiva drag (cineva sau ceva) = a-i plăcea, a îndrăgi, a iubi. ◊ Expr. Mi-e (sau ți-e etc.) = (urmat de un infinitiv, un supin sau o propoziție secundară cu verbul la conjuctiv) îmi pasă, îmi vine (greu sau ușor); port grija, sunt interesat. ◊ Expr. Mi-e (sau ți-e etc.) că... (sau să nu...) = mă tem (sau te temi etc.) că... (sau să nu...). 4. (Impers.; urmat de un verb la infinitiv sau la conjunctiv sau urmat ori precedat de o noțiune temporală) A urma (să se facă), a trebui (să se facă). Când a fost să plece. 5. (De obicei impers.; la imperfect și urmat de un verb la conjunctiv) A avea putința, posibilitatea, ocazia să...; a se afla pe punctul de a..., a nu mai lipsi mult până să... Era să moară. 6. (Impers.; urmat de un supin) A putea, a trebui, a considera că este cazul să..., a se cuveni. E ceva de făcut. C. (Verb auxiliar) I. (Construit cu un participiu, servește la formarea diatezei pasive) Faptele sunt cunoscute. II. (Construit cu un participiu invariabil, formează timpuri compuse ale diatezei active). 1. (Cu viitorul I formează viitorul anterior) Voi fi terminat. 2. (Cu condiționalul prezent formează perfectul optativ-condițional) N-ar mai fi plecat. 3. (Cu conjunctivul prezent formează perfectul conjunctivului) Să fi spus. 4. (Cu infinitivul formează perfectul infinitivului) Se poate lăuda a fi învățat totul. 5. (Cu viitorul I sau cu perfectul conjunctivului formează prezumtivul prezent și perfect) Să se fi aflând mulți în lume? III. (Construit cu un participiu invariabil sau cu un gerunziu, servește la alcătuirea unor forme perifrastice de perfect compus, mai mult ca perfect sau imperfect) Te-ai fost dus. [Forme gramaticale: prez. ind. sunt (fam. și pop. îs, prescurtat -s), ești (pr. iești), este (pr. ieste, prescurtat e, îi, i), suntem (acc. și: suntem); imperf. eram (pr. ieram); perf. s. fui (reg. fusei); m. m. ca perf. fusesem; conjunctiv să fiu; imper. pers. 2 sg. fii (negativ nu fi); part. fost] – Lat. sum, *fui, *fire (= fieri).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cornel
- acțiuni
FIR, fire, s. n. 1. Produs de torcătorie sau de filatură, de formă lungă și subțire, obținut prin toarcerea unor fibre textile; p. restr. fibră textilă. ◊ Fir cu plumb = dispozitiv pentru determinarea sau verificarea direcției verticale, format dintr-o sfoară subțire având atârnată la un capăt o greutate metalică. Firul apei = linie imaginară de la suprafața unei ape curgătoare, care unește punctele de viteză maximă ale apei. ◊ Expr. A se ține (sau a sta, a atârna) (numai) într-un fir de ață (sau de păr) = a) a fi pe punctul de a se rupe; b) a fi în mare primejdie sau aproape de moarte. Fir conducător (sau călăuzitor) = direcție de urmat; linie (de conduită). ♦ Fig. Idee, tendință care apare cu consecvență de-a lungul unei acțiuni, al unei opere etc.; mod de desfășurare (neîntreruptă) a unei acțiuni, a unui proces etc. 2. Sârmă de telefon, de telegraf etc., alcătuită din două, uneori din trei conductoare subțiri, izolate și de obicei răsucite; p. gener. orice corp solid în care lungimea este cu mult mai mare în raport cu dimensiunea secțiunii transversale. 3. Șuviță subțire de aur, de argint etc., de forma unui fir (1), folosită la cusături speciale de podoabă. 4. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Fiecare dintre elementele, de forma unui fir (1) lung și subțire, care alcătuiesc părul, iarba etc.; p. ext. exemplar dintr-o specie de plante erbacee de același fel; (în special) floare dintr-o specie de flori de același fel. ◊ Loc. adv. Fir cu (sau de) fir = bucată cu bucată. De-a fir a păr sau de-a firu-n păr, din fir până-n ață = cu de-amănuntul, cu minuțiozitate. ♦ Bob, grăunte (de nisip, de mac etc.). ◊ Loc. adv. Fir cu fir = fiecare bob în parte, bob cu bob. ♦ Fig. (Rar) Fărâmă, pic. – Lat. filum.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de romac
- acțiuni
FI, sînt, vb. IV. Intranz. A. Verb predicativ. 1. A exista, a avea ființă. Sînt flori care-și înclină boiul și mor topite de visare, Mai sînt și ochi ce plîng în noapte și-adorm cînd soarele răsare! ANGHEL, P. 20. Copilașul nostru nu mai este! CREANGĂ, P. 177. Că-i iarbă de noi, Și umbră de voi. ALECSANDRI, P. P. 1. ◊ Expr. (În legătură cu o negație) De cînd sînt (ești etc.) = de cînd mă aflu pe lume, dintotdeauna. N-am sărit peste garduri niciodată, de cînd sînt. CREANGĂ, P. 28. Tu, de cînd ești, nu te-ai îngrijit de toaletă. NEGRUZZI, S. I 64. (Cu accentul frazei pe primul element) E ce (sau cum) e sau a fost ce (sau cum) a fost, dar... = treacă-meargă. Aici e cum e, dar să vedem dincolo. ▭ De foame ar fi ce-ar fi, dar n-am cu ce mă-nveli. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 464. 2. (În legătură cu o noțiune locală, exprimată sau subînțeleasă) A se afla, a se găsi. Sînt la pat și copiii ceilalți. PAS, Z. I 215. Cine știe pe unde va fi fiind, singur și flămînd. SADOVEANU, B. 21. Cine-i acolo? – Eu. – Cine eu? – Eu, Ivan. CREANGĂ, P. 308. ◊ (Despre abstracte; construit cu dativul) Gîndul îi era la fiicele sale. ISPIRESCU, L. 51. Nevoia te duce pe unde nu ți-i voia. CREANGĂ, P. 30. ♦ A-și avea obîrșia, a se trage, a deriva, a proveni. Ia spune-mi, flăcăule, din ce parte de loc ești? ISPIRESCU, L. 298. 3. (În locuțiuni temporale) A trăi, a viețui, a o duce; (despre lucruri, situații, acțiuni etc.) a dura, a dăinui, a ține. Alt stăpîn în locul meu nu mai face brînză cu Harap-Alb, cît îi lumea și pămîntul. CREANGĂ, P. 230. Om lega frăție de cruce pe cît om fi și om trăi. EMINESCU, N. 7. ◊ (Impersonal, urmat de compliniri temporale, adesea fixînd momentul unei acțiuni) Era... într-o seară de ajun de an nou. PAS, Z. I 72. Era dimineață cînd am intrat în oraș. NEGRUZZI, S. I 67. Cînd o fi de către seară, Să mi te pai ca de ceară... Cînd va fi de dimineață, Să te duci din astă viață. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 259. (În legătură cu noțiuni de durată, exprimă ideea de scurgere a timpului) Ah! e mult de-atunci. COȘBUC, P. I 259. Puțin mai este și ai să ajungi împărat. CREANGĂ, P. 191. 4. A se îndeplini, a se întîmpla, a se petrece, a avea loc. Mi-a spus cum a fost, răspunse munteanca. SADOVEANU, B. 276. Vulturul se va duce... să afle ce este pe la frații tăi. ISPIRESCU, L. 330. Nu era joc, nu era clacă în sat, la care să nu se ducă fata babei. CREANGĂ, P. 284. ◊ (Repetat, formează diferite construcții, care exprimă resemnarea în fața evenimentelor sau înfruntarea lor) Ridică, cu un gest de curaj, același gest de «ce-o fi, o fi», receptorul. SEBASTIAN, T. 80. Toți doctorii spuseră că împăratul să lase scaunul împărăției unuia dintre gineri, că așa o fi fost să fie. VISSARION, B. 60. Și-apoi, ce-a mai fi, a mai fi. CREANGĂ, P. 269. ◊ Expr. Fie! = a) (exprimînd consimțirea) să se facă precum spui, accept. Vino și tu! – Fie, am să viu! b) (exprimînd concesia) admit, aprob, merită, nu e păcat. Destulă muncă avu, dar fie, că izbuti. ISPIRESCU, L. 3. 0 fi! = se poate, posibil. O fi, nu tăgăduiesc. FILIMON, la TDRG. Așa a fost să fie = așa a trebuit să se întîmple, era inevitabil ca lucrurile să se petreacă în acest chip. (Familiar) Este? = nu-i așa? Da știi, mă simt eu fără carte, că cine n-are carte n-are parte... Este, d-le căpitan? – Da cum să nu fie, d-le Paraipan? D. Zamfirescu, R. 88. 5. (În legătură cu noțiuni cantitative, în special prețuri) A costa, a prețui, a valora. Cît sînt roșiile? 6. (În explicații superstițioase, în ghicitori etc.) A însemna, a fi semn că. Ce e cînd ți se bate tîmpla a dreaptă? CARAGIALE, O. I 58. ◊ Expr. A nu fi a bine (sau a bună) = a nu fi semn bun. Nu mai plînge, Săftică, nu-i a bine! CONTEMPORANUL, VI 101. B. Cu funcțiune copulativă. 1. Formează, împreună cu numele predicativ, predicatul. Gălăciuc este a! șaselea. SAHIA, N. 41. Secundul... căpitan cu vechime, era între două vîrste. BART, E. 118. El e flămînd și e-nsetat, Și-i slab, că e bătrîn. COȘBUC, P. I 227. Casa, din care nu vedem decît o bucată de perete... este a lui Marcu Florii Cucului. SLAVICI, N. I 29. Se vede lucru că nici tu nu ești de împărat, nici împărăția pentru tine. CREANGĂ, P. 186. (Expresie de urare) Să-ți fie de bine, verișorule! ALECSANDRI, T. I 39. Expr. A fi bine de cineva sau a-i fi cuiva bine = a se găsi într-o situație prielnică, favorabilă, a avea parte de liniște, de mulțumire. De noi ar fi mai bine în pădure! RETEGANUL, P. IV 8. A fi cu cineva = a fi de partea cuiva, a ține cu cineva, a fi partenerul cuiva. Să fii cu copiii tăi, ori să fii cu mine. ISPIRESCU, L. 272. Trageți toți cîte-o carte! Domnule, ești cu mine. ALEXANDRESCU, P. 89. A fi cu ceva = a avea ceva. Dealul e cu spini acum. COȘBUC, P. I 259. Era cu o stea în frunte. ISPIRESCU, L. 306. 2. (Construit cu dativul) Împreună cu un nume predicativ exprimă o stare sau o acțiune arătată de numele predicativ respectiv. Si de-aceea tot ce mișcă-n țara asta, rîul, ramul, Mi-e prieten numai mie, iară ție dușman este. EMINESCU, O. I 147. ◊ Expr. Ce mi-i (ți-i etc.)...= ce importanță are..., ce folos de... Ce mi-i vremea, cînd de veacuri Stele-mi scînteie pe lacuri. EMINESCU, O. I 123. (Familiar) Ți-o fi (i-o fi etc.) = ajunge, destul. Hai, du-te! Ți-o fi! SADOVEANU, P. M. 69. ◊ Impers. (În legătură cu starea timpului) Dar uite nu e vînt – Și-i cald. COȘBUC, P. I 230. Ce era afară: să nu scoți cîne din casă, dar încă om! CREANGĂ, P. 143. 3. (În construcții impersonale, cu subiectul logic în dativ, în legătură cu noțiuni exprimînd un sentiment, o senzație, o stare sufletească) A simți. Să spunem că mi-a fost greu; însemna să nu fi plecat la școală? DAVIDOGLU, M. 8. Lene să ne strici aparatul... nu-ți fuse. SEBASTIAN, T. 12. Se puse pe un plîns de-ți era mai mare jalea de dînsul. ISPIRESCU, L. 287. [Îi] era lehamite de mustrările socrilor. CREANGĂ, P. 89. ◊ Expr. A fi cuiva drag (cineva sau ceva) = a-i fi pe plac, a îndrăgi, a iubi. Așa-i fusese drag în tinerețe Lipan, așa-i era drag ș-acum. SADOVEANU, B. 11. Mi-e (ți-e etc.) (urmat de un infinitiv, un supin sau o propoziție secundară cu verbul la conjunctiv) = îmi pasă, îmi vine (greu sau ușor), îmi bat capul, port grija, sînt interesat. Dacă nu ți-a fost de cumpărat, la ce i-ai dat drumul [pupezei]? CREANGĂ, A. 57. (Regional) Mi-e (ți-e etc.) a mînca = simt (simți etc.) nevoia de a mînca. Numai bucatele să fie gata mai devreme, pentru că dumisale îi este a mînca. NEGRUZZI, S. I 82. Mi-e (ți-e etc.) că... (sau să nu... ) (urmat de viitor sau de prezentul cu sens de viitor) = mă tem (te temi etc.) că... (sau să nu... ). Mi-e că n-o să te ia, tovarășe. DUMITRIU, N. 263. Sînt bătrîn... și mi-e să nu poticnesc. ISPIRESCU, L. 21. Mi-i să nu mă scoți din sărite. CREANGĂ, P. 152. 4. (Impersonal, urmat de un infinitiv sau de un conjunctiv) A urma (să se facă), a trebui (să se facă). Cînd fu a se boteza pruncul. ISPIRESCU, M. V. 4. Și de-a fi să mor În cîmp de mohor, Să spui lui Vrîncean. ALECSANDRI, P. P. 2. Cînd este a se face vreo înmormîntare, obiceiul antic cere a se așeza poduri în calea mortului. id. ib. 140. ◊ (Urmat sau precedat de o noțiune temporală; adesea pleonastic) Iar cînd a fost de s-a-mplinit Ajunul zilei de nuntit. COȘBUC, P. I 55. Iar cînd fuse într-o zi tocmai cînd copilul împlinea cincisprezece ani... se sculă Făt-Frumos și zise... ISPIRESCU, L. 2. ◊ (Rar, la forme personale) Pîn-eram de nu iubeam, Unde mă culcam dormeam. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 12. 5. (De obicei impersonal; mai ales la imperfect urmat de un conjunctiv) A avea putința, posibilitatea, ocazia, chipul să... Nuntă n-a mai făcut, căci cu cine era s-o mai facă. CREANGĂ, P. 86. ♦ A se afla pe punctul de a..., a nu mai lipsi mult pînă să... Tocmai eram să vă întreb de unde le aveți [salatele]. CREANGĂ, P. 210. Eram șă-ți țes o haină. EMINESCU, N. 9. Mă puse întîi la buchi, dar văzînd că într-o zi era să mă înăduș... hotărî a-mi spune singur tabla [înmulțirii]. NEGRUZZI, S. I 247. ◊ Expr. (Urmat de o propoziție cu verbul la conjunctiv) Era mai (mai) sau aproape, p-aci (p-aci), cît p-aci (sau pe ce), tocmai, (mai rar) puțin era = puțin lipsea să se întîmple (ceva). Cînd era mai să-i ajungă, să uită fata-ndărăpt. RETEGANUL, P. I 39. Strîngîndu-l tare în brațe, era mai ca să-l omor. EMINESCU, O. I 80. 6. (Urmat de un supin) A putea, a trebui, a considera că este cazul să..., a se cuveni. Nici că e de gîndit. ISPIRESCU, L.m 253. Oare nu-i de făcut vreo șmichirie, pănă mai este încă vreme? CREANGĂ, P. 321. C. Verb auxiliar. I. Construit cu un participiu variabil, servește la formarea conjugării pasive. Nemaifiind supărat de nimene, trage Ivan un somn de cele popești. CREANGĂ, P. 303. Virtuți mari, fapte cumplite îți sînt ție cunoscute. ALEXANDRESCU, P. 133. ◊ (Cu repetarea pleonastică a participiului) Fost-am fost trimiși cu bine Din Suceava cătră tine. ALECSANDRI, P. A. 97. II. Construit cu un participiu invariabil formează timpuri compuse ale conjugării active. 1. Cu viitorul I se formează viitorul anterior. Vom putea sta de vorbă numai cînd voi fi terminat de scris. 2. Cu condiționalul prezent se formează perfectul optativ condițional. Zidul pieri ca și cum n-ar fi mai fost. ISPIRESCU, L. 26. Tu ești uitat, uitat ca cum n-ai fi mai fost. NEGRUZZI, S. I 65. 3. Cu conjunctivul prezent se formează perfectul conjunctivului. Frate Nae, să fi fost el aici să mă fiarbă așa. CARAGIALE, O. I 45. 4. Cu infinitivul se formează perfectul infinitivului. Se poate lăuda a fi învățat meșteșugul în timp foarte scurt. 5. Cu viitorul I sau cu perfectul conjunctivului se formează prezumtivul prezent și perfect. Unde s-a fi găsind acel Împărat-Roș... numai cel de pe comoară a fi știind. CREANGĂ, P. 234. Oare așa fel de tineri să se fi aflînd mulți în lume? DRĂGHICI, R. 7. III. Construit cu un participiu invariabil sau cu gerunziul, servește la alcătuirea formelor perifrastice de perfect compus, mai mult ca perfect sau imperfect. Tocmai pe cînd părerea de rău îl ajunsese și, mai și decît pînă aici, erau trecînd printr-o pădure mare și deasă. ISPIRESCU, L. 109. O căsuță singuratică pe care era crescut niște mușchi pletos. CREANGĂ, P. 213. Te-ai fost dus. NEGRUZZI, S. I 6. – Forme gramaticale: prez. ind. sînt (familiar îs, prescurtat -s), ești (pronunțat iești), este (pronunțat ieste, prescurtat e, îi, i-), sîntem (accentuat și sîntem), sînteți, sînt; imperfect eram (pronunțat ieram); perf. s. fui (regional fusei); conjunctiv să fiu; imperativ pers. 2 sg. fii (negativ nu fi); part. fost.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FIR, fire, s. n. 1. Produs de torcătorie sau de filatură, de formă lungă și subțire, obținut prin toarcerea împreună a mai multor fibre textile; (prin restricție) fibră textilă. Dintr-o furcă de aur... torcea un fir de o mătasă albă. EMINESCU, N. 8. Colo, lîngă fereastră, stau stativele puse, Pe sul și pe vergele sînt firele aduse. BELDICEANU, P. 68. ◊ Fir cu plumb = dispozitiv, format dintr-un fir avînd atîrnată la un capăt o greutate metalică (de obicei de formă conică), care servește la determinarea direcției verticalei. ◊ Expr. A se ține sau a sta, a-i sta viața (numai) într-un fir de ață = a se afla în primejdie de moarte; a fi aproape de moarte. Văzu ăla că nu e glumă, că-i sta viața numai într-un fir de ață, și, ca să scape de moarte, spuse că la el este inelul. ISPIRESCU, L. 108. (Cu construcția schimbată) Numai o vagă speranță îi susținea încă vieața ca într-un fir de ață. BART, E. 61. Fir călăuzitor (sau conducător) = direcție de urmat, linie (de conduită). Grija față de ridicarea nivelului de trai și cultural al oamenilor muncii în satul colhoznic, pentru creșterea permanentă a bunăstării materiale a poporului constituie firul conducător al măsurilor plenarei C.C. al P.C.U.S. cu privire la dezvoltarea continuă a agriculturii sovietice. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2768. Fir roșu = elementul esențial, ideea conducătoare prezentă tot timpul în cuprinsul unei opere sau în cursul unei preocupări sau al unei acțiuni. Ideea cîrdășiei dintre burghezie și moșierime trece ca un fir roșu prin întreaga operă a lui Caragiale. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 1, 77. ◊ Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. «de», indicînd un lichid) Un fir subțire de apă limpede și rece se scurgea pe un jgheab așezat acolo de ciobani. HOGAȘ, M. N. 201. ◊ Firul apei = linia de-a lungul căreia o apă curgătoare are viteza cea mai mare. În această lume de prunduri întinse, plutașii sosesc aduși de firul cel mare al apei. BOGZA, C. O. 382. Se lăsa pe firul apei la vale, ferindu-se de luminile de pe maluri. BART, E. 184. ♦ Fig. (Urmat de determinări la genitiv) Șir neîntrerupt, desfășurare continuă. Firul întîmplărilor. ▭ Și firul gîndurilor i-a fost rupt din nou, de astă dată din afară, de larma stîrnită de vizitiu. GALAN, Z. R. 6. O apoplexie... curmase firul zilelor sale. NEGRUZZI, S. I 309. 2. Sîrmă de telefon, de telegraf etc. Firul ăsta [al telefonului] aveam impresia că mă leagă de tot ce am lăsat în urmă. SEBASTIAN, T. 74. Calul nu să înfrică, ci zbură peste pod cum zboară o rîndunea preste firul de la telegraf. RETEGANUL, P. II 10. ◊ Telegrafie fără fir v. telegrafie. 3. Șuviță subțire de metal strălucitor (aur sau argint) întrebuințată la cusături de podoabă; p. ext. haină cusută cu astfel de șuvițe. V. firet. Ofițerii aveau centurile de fir. SAHIA, N. 119. O droaie de cătane... îmbrăcați numai în fir. CREANGĂ, A. 74. Laibăr subțirel i-aș coase, Tot cu fir și cu mătase. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 213. 4. (Urmat de determinări introduse prin prep. «de») Fiecare dintre elementele, de forma unui fir (1), lung și subțire, care alcătuiesc o materie continuă (ca părul, iarba etc.); p. ext. un singur exemplar dintr-o specie de plante erbacee. Cinci fire de lalea. ▭ Trei pruni frățini ce stau să moară Își tremur creasta lor bolnavă, Un vînt le-a spînzurat de vîrfuri Un pumn de fire de otavă. GOGA, P. 19. Puse mîna pe mustața lui cea albă, smulse cîteva fire dintr-însa. ISPIRESCU, L. 323. Eu, pe-un fir de romăniță, Voi cerca de mă iubești. EMINESCU, O. I 55. ◊ Loc. adv. Fir cu (sau de) fir = bucată cu bucată; (mai ales) floare de floare. A plecat în pădure cu Petruță, să culeagă ultimul mănunchi de flori... Alegea fir cu fir și cîteodată se oprea să asculte tăcerea. C. PETRESCU, R. DR. 92. Încep să scot și din buzunare macii și albăstrelele. Le arunc fir cu fir. SAHIA, N. 26. De-a fir-a-păr sau din fir în păr, de-a firu-n păr, din fir pînă în ață = cu de-amănuntul, cu minuțiozitate. Luă banii și-i ascunse în sîn, și pe urmă făgădui că va face din fir pînă în ață tot ce i s-a poruncit. POPESCU, B. III 85. Cînd vei ajunge și tu o dată mare și tare, îi căuta să judeci lucrurile de-a fir-a-păr. CREANGĂ, P. 223. ♦ Bob (de nisip, de mac etc.). Un fir de piper. ◊ Loc. adv. Fir cu fir = fiecare bob în parte, bob cu bob. Pînă mîne dimineață să-mi alegeți macul de o parte, fir de fir, și năsipul de altă parte. CREANGĂ, O. A. 257. ♦ Fig. (Rar) Fărîmă, pic. Toți îmi dau bună ziua respectuoși, fiindcă mă văd bine îmbrăcat și mă cred fără îndoială un fir de oficialitate. SAHIA, N. A. 69.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fir s. n. ♦ 1. (circ.) Bandă de circulație v. bretelă (1982). ♦ 2. în sint. s. fir de siguranță Fir subțire de metal din bancnote pentru a le face nefalsificabile ◊ „Firul de siguranță este încorporat în compoziția hârtiei speciale pentru bancnotele de 500 lei, 1000 lei și 5000 lei.” R.l. 24 III 93 p. 1
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A FI sunt intranz. I. (cu funcție de verb predicativ) 1) A se afla în realitate; a avea ființă; a ființa; a exista. ◊ Este (sau e) ceva (la mijloc) există ceva neclar (la mijloc). Este cum este treacă-meargă. 2) A se afla de față; a se găsi într-o anumită situație. Cartea este pe masă. Am fost la lucru. ◊ A fi la putere a se afla la conducere; a guverna. A fi în joc a se afla într-o situație critică. 3) A-și avea obârșia; a se trage; a proveni. De unde ești? 4) A se afla în viață; a trăi; a viețui. El nu mai este. ◊ Cât vom fi și vom trăi până la sfârșitul vieții. 5) A avea loc; a se întâmpla; a se petrece. Ce a fost a trecut. ◊ A fost odată ca nici odată formulă cu care încep unele basme. 6) A avea o anumită valoare bănească; a costa; a valora. Cât e kilogramul de mere? II. (cu funcție de verb copulativ) 1) (urmat de un nume predicativ) El este medic. Noi suntem trei. 2) (precedat de un pronume în dativ și urmat de un determinativ) Mi-i foame. Mi-a fost greu. ◊ A-i fi oarecum (a-i fi nu știu cum) a nu îndrăzni; a se rușina. A-i fi cuiva drag de ceva (sau de cineva) a îndrăgi ceva (sau pe cineva). III. (cu funcție de verb semiauxiliar) Era s-o pățească. Îi era a cânta. IV. (cu funcție de verb auxiliar) 1) (la formarea diatezei pasive) Ogorul este arat. 2) (la formarea unor moduri și timpuri compuse) Copiii vor fi dormind. Să fi rămas. /<lat. sum, fui, fire
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FIR ~e n. 1) Produs obținut prin toarcerea fibrelor textile (naturale sau artificiale) folosit la fabricarea țesăturilor. ~ de lână. ◊ ~ de păr fibră tare, de origine epitelială, care crește pe pielea omului și a animalelor. ~ cu plumb fir prevăzut la unul din capete cu o greutate metalică, folosit pentru determinarea direcției verticale. A se ține (sau a-i sta, a-i atârna) cuiva viața numai într-un ~ de ață (sau de păr) a) a se afla într-o situație foarte nesigură; b) a fi în pericol de moarte; c) a trage să moară. 2) fig. Linie subțire, neîntreruptă. ~ de fum. 3) Ață metalică (de aur, de argint etc.), folosită la împodobirea unor obiecte de îmbrăcăminte. Haină cusută cu ~. 4) Fibră provenită din secreția unor animale (păianjeni, omizi etc.). 5) Linie electrică prin care se transmite energia. 6) fig. Continuitate neîntreruptă; desfășurare continuă; curs; mers. ~ul gândurilor. 7) Fiecare dintre părțile componente ale unei totalități de elemente omogene. ~ de busuioc. 8) fig. Cantitate neînsemnată. ~ de făină. /<lat. filum
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
fi (a) v. 1. a avea ființă, a exista, a subsista; 2. a se afla. [Lat. FIERI].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fir n. (pl. fire) 1. părticica cea mai subțire și lungă ce se desface din in, cânepă; 2. firișoare sucite de cânepă: fir de cusut; 3. mic lăstar, cotor foarte subțire: fir de iarbă; 4. tot ce e lung și subțirel: fir de păr; din fir până în ață, de-a fir a păr, cu deamănuntul, minuțios; 5. (pl. firuri) metal subțiat în formă de fir: fir de aur, cusut cu fir; 6. substanță lungă, flexibilă și foarte subțire, ce omizile și păiajenii scot din corpul lor; 7. fig. legătură, înlănțuire: firul ideilor, firul vieții. [Lat. FILUM].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sunt v. 1. întrebuințat ca auxiliar pentru formarea verbelor, pasive: sunt lăudat; 2. a exista: asta nu este; 3. a aparține: cartea este a mea; 4. a fi originar: este din Brăila; 5. a se afla: Slatina este pe Olt [Vechiu-rom. sânt = lat. SUNT (a treia persoană a pluralului luată ca singular)]. V. fi.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
2) e (în est îĭ, -ĭ) formă neaccentuată îld. este: e greŭ, nu e nimica. După maĭ și cînd se accentuĭază se pune este: Nu maĭ este. Este ceva? Este!
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
éste și ĭáste, pronunțat azĭ ĭéste (lat. est), pers. III sing. a indicativuluĭ prezent d. verbu a fi. Se întrebuințează numaĭ cînd e accentuat și după maĭ: Este pîne? Este. Nu maĭ este.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fi și (est, pop.) hi, inf. de la sînt.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fir n., pl. e (lat. filum, it. filo, fr. fil, sp. hilo. V. filament). Bucată de ață. Fibră de cînepă, de in orĭ de altă plantă. Filament pe care-l scot omizile orĭ painjiniĭ și cu care țese o pînză, o rețea. Ață de aur orĭ de argint: broderie cusută cu fir. Fig. Legătură, înlănțuire, șir. Șiretenie: firu povestiriĭ. Firu vĭețiĭ, cursu vĭețiĭ, vĭața. Firu apeĭ, matcă, partea cea maĭ joasă a uneĭ văĭ, linia după care se scurge apa, talveg (V. curent). Fir telegrafic (fr. fil télégraphique), sîrmă telegrafică, de telegraf (ceĭa ce e maĭ pe românește). Fir de ĭarbă, frunză lungă și supțire de ĭarbă. Fir de paĭ, cotor de paĭ. Fir de grîŭ, de usturoĭ, grăunte de grîŭ, de usturoĭ (numit și cățel de usturoĭ). A despica firu’n patru, a studia, a cerceta cu mare atențiune. Vĭața luĭ atîrnă de un fir de păr, se ține foarte slab. Nu ți se va clătina nicĭ un fir de păr, nu veĭ avea nicĭ cea maĭ mică nemulțămire. Fir cu fir (și din fir în ață saŭ din fir în păr), toate firele, cu de amănuntu, pe larg: a cerceta fir cu fir.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hi verb, V. sînt.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
3) -ĭ verb. Est. Enclitică îld. îĭ (e, este): nu-ĭ nimica.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ĭáste, V. este.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ĭéste, V. ĭaste.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
3) îĭ, formă estică îld. e: aicĭ îĭ bine, casa îĭ (saŭ casa-ĭ) albă. V. sînt.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
îs și -s, prescurtare din sînt cînd nu e accentuat, ca: îs aicĭ, nu-s aicĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) -s, formă enclitică îld. îs=sînt: eŭ nu-s mort, eĭ nu-s acolo.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
2) sînt, fost, a fi și (est, pop.) hi v intr. (lat. sĭm, sĭmus, sĭtis, sĭnt [cl. sum, sŭmus, estis, sunt], de unde s’a făcut sîm [azĭ – sînt] sem, apoĭ sîntem, [azĭ sîntém], set [apoĭ sîntețĭ, azĭ sîntéțĭ], sînt. Ești, e și este vin din es, est. Erám din éram, erámus. Fuĭ din fui. Fusét [azĭ fusesețĭ] din fuissetis. Fiŭ, să fiŭ din fiam. Fire din fieri. Fost e o formă analogică din fuistes, ațĭ fost, orĭ fuissetis, ațĭ fi fost ș. a.). Se întrebuințează ca ajutător la formarea pasivuluĭ: a fost prins. Exist, ființez: este Dumnezeu. Îs proprietatea (cuĭva), am ca stăpîn, îs de la, țin de: carte asta e a mea, insula Șerpilor e a Romăniiĭ, acest șurub e al mașiniiĭ (maĭ des: de la mașină). Îs originar: eu îs din Galați. Mă aflu, mă găsesc, îs situat: trupa e pe deal, orașu e ’n vale. Mă fac, devin: ca să fiĭ căpitan, trebuĭe să știĭ multe. Mĭ-e a, doresc, mĭ-e poftă: mĭ-e a mînca. Mĭ-e că, mĭ-e frică că: mĭ-e că mă vede. Era să, era aproape să, se putea să: era să zic, era să cad. Aicĭ e de mine, aicĭ e loc p. mine, aicĭ trebuĭe să trăĭesc eŭ, aicĭ îmĭ place mie! – Cînd se accentuiază și după maĭ se zice sînt, éste (maĭ exact, ĭeste); cînd nu, îs, e (maĭ exact ĭe, în est iĭ): Eștĭ viteaz? Sînt! Sînt vitejĭ? Sînt! Este viteaz? Este! Maĭ este vin? Nu maĭ este! Maĭ sînt mere? Nu maĭ sînt! Neaccentuat: nu-s eŭ de vină. Cine e (cine-ĭ) acolo? Nu-s parale. Îs bolnav. Îs prea mulțĭ.- Sunt, suntem, suntețĭ, îs latinizme inexistente în limba românească.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sunt, V. sînt.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
fire s. f., g.-d. art. firii; pl. firi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
fire s. f., g.-d. art. firii; pl. firi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fire s. f., g.-d. art. firii; pl. firi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
e3 [pron. ĭe] vb. v. fi1
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
eram v. fi1
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
este v. fi1
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ești v. fi1
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!fi1 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sunt[1] / neacc. (pop.) -s (mi-s, Ăștia-s.), (reg.) îs, 2 sg. ești [e pron. ĭe], 3 sg. este [e- pron. ĭe] / e [pron. ĭe] / (fam.) -i, i-, (reg.) îi, 1 pl. suntem, 2 pl. sunteți, imperf. 1 eram [e pron. ĭe], perf. s. 1 sg. fui, 1 pl. furăm, m.m.c.p. 1 pl. fuseserăm; conj. prez. 1 sg. să fiu, 2 sg. să fii, 3 să fie / (în formule fixe) fie, 1 pl. să fim, 2 pl. să fiți; cond. prez. 3 ar fi / (în imprecații) fir-ar; imper. 2 sg. afirm. fii, neg. nu fi; ger. fiind (desp. fi-ind), part. fost
- [pron. sunt], precizare necesară din cauza confuziei posibile create de titlul Hotărârii Academiei privind reintroducerea acestor forme, care cuprindea termenul „grafia” limbii române; desigur însă, pronunțarea nu poate fi diferită de grafie. — Anonim
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Rodica_rk
- acțiuni
fie2 vb. v. fi1
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
fii v. fi1
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
fir s. n., pl. fire
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
fiu2 vb. v. fi1
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
fost v. fi1
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
fui v. fi1
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
furăm v. fi1
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
fusei v. fi1
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
fusesem v. fi1
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
fuseserăm v. fi1
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
i5-, -i vb. v. fi1
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
îi2 vb. v. fi1
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
îs v. fi1
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
-s v. fi1
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
sunt, suntem, sunteți v. fi1
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!de-a fir a păr (pop.) loc. adv.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de nsho_ci
- acțiuni
e3 vb. v. fi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
era v. fi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
erai v. fi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
eram v. fi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
erați v. fi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
erau v. fi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
este v. fi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ești v. fi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fi2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sunt, neacc. (pop.) -s (mi-s, ăștia-s), (reg.) îs, 2 sg. ești [e pron. ie], 3 sg. este [e pron. ie], neacc. e [pron. ie], (fam.) -i (ăsta-i), (reg.) îi, 1 pl. suntem, 2 pl. sunteți; imperf. 1 eram, 2 sg. erai, 3 sg. era, 2 pl. erați, 3 pl. erau [e pron. ie], perf. s. 1 sg. fusei / fui, 1 pl. fuserăm / furăm, m.m.c.p. 1 sg. fusesem, 1 pl. fuseserăm; conj. prez. 1 sg. să fiu, 2 sg. să fii, 3 să fie; cond. prez. 3 ar fi / (în imprecații) fir-ar; imper. 2 sg. fii, neg. nu fi, pl. (nu) fiți; ger. fiind (fi-ind); part. fost
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de Laura-ana
- acțiuni
fie2 vb. v. fi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fii v. fi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fir s. n., pl. fire
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fiu2 vb. v. fi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fost v. fi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fui v. fi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
furăm v. fi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fusei v. fi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fuserăm v. fi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fusesem v. fi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fuseserăm v. fi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
i-, -i, -i- vb. v. fi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
i-e pr. + vb. (i-e frig)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
i-i2 (reg.) pr. + vb. (i-i frig)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
îi2 vb. v. fi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
îs v. fi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
-s v. fi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sunt v. fi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
suntem v. fi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sunteți v. fi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ți-e pr. + vb. (ți-e cald)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*ți-i2 (pop.) pr. + vb. (ți-i frig)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
de-a fir-a-păr loc. adv.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
fi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sunt, neacc. s-,-s, îs, 2 sg. ești [e- pron. ie-], 3 sg. este [e- pron. ie-], neacc. e [pron. ie], i-, -i, îi, 1 pl. suntem/suntem, 2 pl. sunteți/sunteți, imperf. 1 sg. și pl. eram, 2 sg. erai, 3 sg. era, 2 pl. erați, 3 pl. erau [e- pron. ie-], perf. s. 1 sg. fusei/fui, 1 pl. fuserăm/furăm, m. m. c. perf. 1 sg. fusesem, 1 pl. fuseserăm; conj. prez. 1 sg. fiu, 2 sg. fii, 3 sg. și pl. fie; imper. 2 sg. fii, neg. nu fi, pl. fiți; ger. fiind; part. fost
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
fir s. n., pl. fire
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
de-a fir-a-păr
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
eram, erai, era, erați, erau (v. fi)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
este (v. fi)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
ești (v. fi)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
fi (ind. prez. sînt, ești, este, sîntem, sînteți, sînt; imperf. eram, erai, era, eram, erați, erau; conj. și imper. afirmativ fii, imper. negativ nu fi)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
fii (v. fi)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
sînt (v. fi)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
sîntem (v. fi)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
sînteți (v. fi)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
eram, erai 2 (imperfectul lui a fi).
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
este, e 3, ești 2.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
fii 2 impr.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
sunt, ești 2, este (scurtat: e; după vocală, enclitic : -i) 3, suntem 1 pl., sunteți 2 pl., sunt 3 pl., fusei 1 aor., fusesem 1 m.-m.-c.-p.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
FIRE s. 1. v. natură. 2. fel. (Așa e ~ mea.) 3. caracter, natură, structură, temperament, (livr.) umoare, (înv. și reg.) natural, (înv.) duh, (fig.) inimă. (Are o ~ emotivă.) 4. apucătură, deprindere, nărav, obicei, obișnuință, (Ban.) ogod. (I-am aflat ~.) 5. v. cumpăt.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FIRE s. v. ciclu, menstruație, period.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FIRE s. 1. făptură, lume, natură, univers. (Cîntecul lui se răspîndea peste întreaga ~.) 2. fel. (Așa e ~ mea.) 3. caracter, natură, structură, temperament, (livr.) umoare, (înv. și reg.) natural, (înv.) duh, (fig.) inimă. (Are o ~ emotivă.) 4. apucătură, deprindere, nărav, obicei, obișnuință, (Ban.) ogod. (I-am aflat ~.) 5. calm, cumpăt, stăpînire, (înv.) stăpînie, (fig.) sînge rece, (rar fig.) răceală. (Te rog să nu-ți pierzi ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fire s. v. CICLU. MENSTRUAȚIE. PERIOD.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FI vb. 1. v. trăi. 2. v. dăinui. 3. v. afla. 4. a se afla, a se găsi, a sta. (Plicul este pe masă nedesfăcut.) 5. a se afla, a figura, a se găsi, a se număra. (A fi printre invitați.) 6. v. situa. 7. v. locui. 8. v. avea. 9. v. constitui. 10. v. însemna. 11. v. întâmpla. 12. v. proveni. 13. v. trebui. 14. v. costa.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FIR s. 1. v. fibră. 2. v. cablu. 3. (TEHN.) fir cu plumb = (pop.) sfoară. 4. v. sfor. 5. v. pic.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FI vb. 1. a exista, a trăi, a viețui, (rar) a ființa, (reg.) a lăbădui, (înv.) a dăinui. (Cît ~, omul învață.) 2. a dăinui, a dura, a exista, a se menține, a se păstra, a se perpetua, a persista, a rămîne, a trăi, a ține, (rar) a subzista, (înv.) a locui, a petrece, a sta, a via. (Cît va ~ lumea și pămîntul; vechi obicei care ~ și astăzi.) 3. a se afla, a exista, a se găsi, (pop.) a sta. (~ acolo mărfuri de bună calitate.) 4. a se afla, a se găsi, a sta. (Plicul ~ pe masă nedesfăcut.) 5. a se afla, a figura, a se găsi, a se număra. (~ printre invitați.) 6. a se afla, a se găsi, a se situa, a veni, (înv. și pop.) a cădea. (Satul ~ pe Olt.) 7. a domicilia, a locui, a sta, a ședea, (pop.) a hălădui, a sălășlui, (înv. șl reg.) a băciui, (reg.) a sălăși, (înv.) a sălășui. (Mama ~ la Bacău.) 8. a avea, a exista, a se găsi. (~ cine să m-ajute.) 9. a constitui, a forma, a însemna, a reprezenta, (rar) a prezenta. (Acest capitol ~ partea principală a lucrării.) 10. a însemna, a semnifica. (Ce ~ cînd visezi un porumbel?) 11. a se întîmpla, a se petrece. (Cum a ~?) 12. a proveni, a se trage. (De unde ~?) 13. a trebui, a urma. (Cînd va ~ să plec.) 14. a costa, a face, a reveni, (rar) a prețui, (înv. și reg.) a veni, (înv.) a costisi. (Cît ~ metrul de stofă?)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FIR s. 1. fibră. (~ textil.) 2. cablu. (~ electric.) 3. (TEHN.) fir cu plumb = (pop.) sfoară. 4. sfor. (~ al unei ape curgătoare.) 5. fărîmă, pic, picătură, pișcătură, strop, (reg.) piculete, strelice, țîră, (Mold. și Munt.) sleamă, (fig.) scînteie. (Nici un ~ de...)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TELEGRAFIE FĂRĂ FIR s. (FIZ.) radiotelegrafie.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A fi ≠ a lipsi
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
fi (sunt, fost), vb. – 1. A ființa. – 2. A sta. – 3. A se găsi, a se afla. – 4. A exista. – 5. A trăi. – 6. (Despre starea vremii) A se face (frumos, frig etc.). – 7. A dura, a se menține. – 8. A fi de față. – 9. A avea loc, a se ține. – 10. (Cu prep. cu) A fi adept. – 11. (Cu prep. de) A merita, a fi demn de. – 12. (Cu prep. a) A avea chef de. – 13. (Cu conj. să) A trebui, a fi nevoie. 14. (Cu inf.) A trebui. Mr. escu, fută, h’ireș megl. săm, fost, ire, istr. escu, fost, fi. Lat. sum fui, al cărui inf. esse a fost înlocuit de fiēri (Pușcariu 597; Candrea-Dens., 581; REW 3288; DAR). Cf. ființă, firetic. A păstrat forma înv. a optativului, în formulele de imprecație fire-ai, fire-ar. Comp. cu conjunctivul fie (cf. it. qualsisia, quando che sia); fiecare, pron.; fiece, adj.; fiecine, pron.; fiecînd, adv.; fiecum, adv.; fieunde, adv. (rar). Fiindcă, conj. este un comp. de la că cu gerunziul fiind. Der. fire, s. f. (mod de a fi, caracter; natură; capacitate, creație; înv., menstruație), al cărui sens de „natură” nu a fost bine explicat (cf. gr. φύσις „natură”, de la φύω „a crește”); fireș (var. înv. hireș), adj. (natural; originar, natural; real, autentic), cuvînt înv.; firesc, adj. (natural); fireșie, s. f. (înv., natură); firește, adv. (în chip natural); nefiresc, adj. *care nu este firesc; artificial); fiitor, adj. (existent, viitor), creație artificială, înv. Ființă, s. f. (făptură; esență, natural; prezență; existență), este un der. de la gerunziul fiind, cu suf. -ință, cf. ușurință, cuviință, cerință, etc. (Pușcariu 610 și DAR, de la un lat. *fientia, echivalent popular de la essentia, ipoteză plauzibilă, dar nu și necesară). – Der. ființa, vb. (a exista, a se afla); ființesc, adj. (înv., real); neființă, s. f. (inexistență); desființa, vb. (a suprima, a reduce la nimic, a anula); înființa, vb. (a crea, a stabili, a funda; refl., a apărea, a se produce; refl., a se prezenta); înființător, adj. (fondator).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
fir (fire), s. n. – 1. Produs obținut prin toarcerea unor fibre textile. – 2. Ață. – 3. Fibră, filament. – 4. Păr. – 5. Tulpină. – 6. Capăt. – 7. Fir de aur. – Mr. h’ir, megl. ir. Lat. fῑlum (Pușcariu 617; Candrea-Dens., 598; REW 3306; Philippide, II, 642; DAR), cf. it. filo (sicil. firu), fr. fil, sp. hilo, alb. filj. Der. firicică, s. f. (plantă, Filago germanica); firog, s. n. (Trans., muncă); firos, adj. (fibros); firui, vb. (a toarce; a coase, a broda); firuță, s. f. (plantă, Poa pratensis; iarbă, furaj, nutreț); desfira, vb. (a destrăma); înfira, vb. (a coase, a broda; a înșira, a înșirui); înfiera, vb. (Mold., a crește părul, mai ales mustățile; Bucov., a începe să fiarbă), cuvînt identic cu cel anterior, cu pronunțarea proprie Mold. cf. mira › Mold. miera (după Capidan, Dacor., III, 759 și DAR, direct de la un lat. *infῑlāre); prefira, vb. (a răspîndi, a împrăștia; a înșira); răsfira, vb. (a dezvolta, a desfășura; a întinde, a dispersa), cu var. prin încrucișare cu rășchira.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
FIR. Subst. Fir, firicel (dim.), firișor, firuț (reg.); fibră, fibră textilă, tort, torsătură, iță, borangic, bumbac, cînepă, lînă, lînică; fibră sintetică, capron, nailon, relon, rolan. Ață, ațișoară (dim.), ață de cusut, batir; papiotă; mosor; scul; ghem, ghemuleț (dim.), ghemușor. Sfoară, sforicică (dim.), sforișoară; baieră; ciripie (reg.), spagat, funie, funioară (dim., rar), frînghie, frînghiuță (dim.), frînghioară (rar), halat (reg.), ștreang, odgon, cablu, pălămar (pop.), hîrzob (reg.), parîmă, bandulă, edec, pripon. Fir de telefon (telegraf), cablu. Fir de pâr, șuviță, floc, gîță (reg.), gîțișoară (reg., dim. ). Fir de păianjen, funigel. Șnur, șiret, firet (rar), ceapraz, găitan, brandenburg, eghilet, drâguleț (înv.), dragon, baibafir (reg.), zarafir (pop.), tasma (reg.); capitalband. Sîrmă, sîrmuliță (dim.); sîrmușoară (reg.), filament, liță. Coardă, strună. Catgut. Adj. Fibros, ațos, firos (rar); fibrilar, filiform, filamentos; sîrmos (rar). Filat, răsucit, tors. Vb. A toarce, a răsuci, a fila, a împleti; a cabla. A coase, a însăila. V. podoabă, țesătură.
- sursa: DAS (1978)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fir, fire, s.n. – (în expr.) În firu-n dinte = țesătură rară, din care rezultă pânză de calitate inferioară (Bilțiu): „Câte-o fost femei cuminte / Tăte ne-o ieșit-nainte / Cu spăcele-n firu-n dinte” (Bilțiu, 2002: 122; Corni). – Lat. filum „fir” (Șăineanu, Scriban; Pușcariu, CDDE, Philippide, DA, cf. DER; DEX).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fir, -e, s.n. – (În expr.) În firu-n dinte = țesătură rară, din care rezultă pânză de calitate inferioară (Bilțiu): „Câte-o fost femei cuminte / Tăte ne-o ieșit-nainte / Cu spăcele-n firu-n dinte” (Bilțiu 2002: 122; Corni). – Lat. filum.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
SINT UT SUNT, AUT NON SINT (lat.) să fie ceea ce sunt, sau să nu fie – Răspunsul papei Clement al XIII-lea la cererea de a modifica regulamentul Ordinului iezuiților. Atribuit în mod eronat lui L. Ricci, generalul acestui ordin. Expresia hotărârii ca o instituție să nu-și dezică sarcinile fundamentale, caracteristice.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Che sarà, sarà! (it. „Ce va fi, va fi!”) – Cuvintele acestea, care au cîștigat o mare popularitate grație unui cîntec, sînt de fapt de mult celebre. Ele se găsesc în prima piesă, avînd ca erou pe vestitul Faust (Dr. Faustus), scrisă de unul dintre cei mai de seamă dramaturgi englezi, Marlowe. Cuvintele apar chiar în italienește în textul englez și rezumă un fel de doctrină fatalistă: ce-o fi, o fi! LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Era pe cînd nu s-a zărit – vers foarte cunoscut din poezia La steaua de Mihail Eminescu. Face parte din strofa: „Icoana stelei ce-a murit Încet pe cer se suie. Era pe cînd nu s-a zărit, Azi o vedem, și nu e.” De obicei se citează ultimele două versuri laolaltă, spre a semnala (în serios sau în ironie, după cum este cazul), o situație, un sentiment, despre care nu s-a știut cînd realmente exista, și s-a aflat cînd totul a trecut, s-a sfîrșit. LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Fir roșu – Pe vremuri, cînd încă nu existau cuirasate, englezii, pentru a împiedica furtișagurile pe vase și a putea identifica lesne parîmele, frînghiile etc. care ar fi fost subtilizate flotei și vîndute, luaseră măsura ca toate odgoanele și sforile de pe navele regale să fie străbătute de-a lungul lor de un fir roșu care să nu poată fi desprins decît dacă s-ar desface complet toată funia. Goethe, în romanul său Wahlverwandschaften (1809), după ce relatează acest lucru, se servește de firul roșu spre a compara cu el simțămîntul care străbate „Jurnalul Otiliei”. Se pare că Goethe a izbutit să facă să circule, mai bine decît flota engleză, acest fir roșu care astăzi străbate și prin romanele-fluvii și prin apele mai mici ale literaturii și presei, ba chiar și prin undele conversațiilor obișnuite. În legătură cu noua Constituție a țării, poetul Marcel Breslașu scria: „Da, acesta e firul roșu pe care se înșiruie salba de mărgăritare a drepturilor noastre: grija pentru omul muncii, pentru fericirea lui”. IST.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Firul Ariadnei – Ariadna a fost fiica regelui Minos al Cretei. Legenda spune că, îndrăgostită de Teseu, i-a dăruit un ghem de ață, care l-a ajutat să iasă din labirintul unde s-a luptat cu Minotaurul. Numai grație acestui fir al Ariadnei, Teseu a găsit calea de întoarcere. Totuși, nerecunoscător, a părăsit-o mai tîrziu. De aici: 1) antonomaza Ariadna, care servește în literatură pentru a desemna o femeie părăsită de iubitul ingrat – și 2) expresia Firul Ariadnei, care se utilizează pentru un mijloc de îndrumare, ca un fir conducător ce ne înlesnește să ieșim dintr-o situație întortocheată ca un labirint. Poetul Lucian Blaga, în Cîntecul brumelor, urmelor, folosește comparația: „Cu al Ariadnei fir Însemnam întinsul - Pentru cînd ne-om părăsi Albul, paradisul”. „Vei afla atunci ce e lumea, o reuniune de înșelați și de înșelători. Ca să intri în acest labirint, îți dau numele meu, ca un fir al Ariadnei, dar să nu-l compromiți” (Balzac, în romanul Moș Goriot). MIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Hoc erat in votis! (lat. „Aceasta mi-era dorința!) – Expresie a lui Horațiu din Satire (cartea a II-a, satira 6, versul 1). Păstrîndu-și întocmai sensul dat de autorul ei, se citează cînd e vorba de o dorință deplin realizată. ”Apartamentul său fusese ținta rîvnei sale și al său hoc erat in votis vreme de doisprezece ani" (Balzac, în Vicarul din Tours). LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Homo sum et humani nihil a me alienum puto (lat. „Om sînt și nimic din ce-i omenesc nu mi-e străin”) – versul 25 din comedia lui Terențiu Heautontimorumenos (Cel care se pedepsește pe sine însuși – act. I, sc. I). Terențiu, născut la Cartagina, fiul unui sclav african, fusese răpit și adus de mic la Roma, unde mai tîrziu a fost dezrobit. De la prima reprezentare a comediei, la rostirea acestui vers au izbucnit aplauze unanime. Popularitatea pe care și-a cîștigat-o atunci dăinuie și în zilele noastre; și de la scriitorii antici pînă la contemporanii noștri stihul acesta a fost deseori citat, ca o sinteză a solidarității umane. A fost maxima favorită a lui Karl Marx. În literatura noastră, Macedonski ne-a lăsat o poezie care poartă chiar titlul Homo sum și care se încheie cu acest îndemn: „Poet furat pe veci zadarnic de cerul larg și policrom, Azvirle harpa de alb fildeș, și uită calea către stele Te afli încă-n cercul vieții: Ești încă om, ești încă om!” Maxima e folosită și în original și în traducere. Titus Popovici: „Scriitorul-cetățean... a dat în zilele noastre un conținut deplin dezideratului antic: « Nimic din ceea ce e omenesc nu mi-e străin »” (Din dezbaterile la Congresul al IX-lea al P.C.R.). LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
I am not what I am (engl. „Nu sînt ce sînt”) – spune Iago în prima scenă din Othello, mărturisind că-și servește stăpînul nu din dragoste și datorie, ci numai pentru a-și realiza planurile ascunse. Vorbele, pe care Shakespeare le-a pus în gura odiosului intrigant, se potrivesc acelei persoane care nu este ceea ce pare să fie. Vezi și: „Die Menschen sind nicht immer…” LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
J’y suis, j’y reste ! (fr. „Aici sînt, aici rămîn!) – Actul de naștere al acestei expresii poartă data de 8 septembrie 1855. În timpul războiului din Crimeea, trupele conduse de mareșalul francez Mac-Mahon au asediat și ocupat fortul Malacoff din Sevastopol. Cînd a fost avertizat că fortăreața e minată și că sosesc întăriri militare rusești, Mac-Mahon a răspuns: ”Aici sînt, aici rămîn!„ Adevărul istoric este că mareșalul n-a rămas acolo decît scurt timp. În schimb a rămas pînă-n zilele noastre, pretutindeni, expresia lui: ”J’y suis, j’y reste!". Ea exprimă – pe ton serios – ambiția cuiva care nu abdică de pe poziția lui, de la convingerile sale; iar – în glumă – denunță o încăpăținare prost înțeleasă. În ambele ipostaze însă se folosește aproape totdeauna textul francez. IST.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Men should be, what they seem; or those that be not, would they might seem none (engl. „Oamenii ar trebui să fie ceea ce par; iar cei care nu sînt, n-ar trebui nici să pară”) – celebre cuvinte ale lui Shakespeare, din Othello (act. III, sc. 3). Le spune faimosul intrigant Iago lui Othello, cînd îi strecoară în suflet veninul geloziei. Ele se referă la locotenentul Cassio, asupra căruia aruncă bănuiala că e iubitul Desdemonei; Othello se îndoiește: Cassio pare cinstit. Și atunci Iago replică: Oamenii ar trebui să fie ceea ce par... etc. Vezi și formularea apropiată a lui Lessing: Die Menschen sind nicht immer, was sie scheinen. LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Nu sînt vremurile sub om, ci bietul om sub vremuri – Miron Costin, Letopisețul țării Moldovei de la Aron Vodă încoace, cap. XVIII, paragraful 12. Este vorba de lupta lui Vasile Lupu împotriva uzurpatorului de tron Gheorghe Ștefan. Cronicarul, după ce arată „ce greșeli s-au făcut la cei vestiți sfetnici”, adaugă „Iară nu sîntu vremile supt cîrma omului, ce bietul om supt vremi”. A.D. Xenopol a ales vorbele cronicarului ca motto la opera sa Istoria Românilor. LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
On n’est jamais si bien servi que par soi-même (fr. „Niciodată nu ești mai bine servit decît de tine însuți”) – replică din comedia Brueys et Palaprat (scena 2) de Charles-Guillaume Étienne. E echivalentul cult al unor zicale populare, ca: „Ce nu-ți faci singur, nu-ți face nimeni”, sau „Lupul cu slugi rămîne flămînd”.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
That, that is, is (engl. „Ceea ce este, este”) – Shakespeare, A douăsprezecea noapte (act. IV, sc. 2). Bufonul, deghizat în preot, adresează lui sir Toby cuvintele de mai sus, adăugînd: „Popă vezi, popă crezi”. Acesta este și sensul expresiei: „Ce se vede, aia se crede”. LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
To be or not to be, that is the question (engl. „A fi sau a nu fi, aceasta e întrebarea!”) – primul vers cu care Shakespeare începe vestitul monolog al lui Hamlet din actul III, scena 1. Cîteodată expresia e înjumătățită și părțile ei componente sînt întrebuințate în mod separat: prima parte, „A fi sau a nu fi”, exprimă neputința de a ieși dintr-o situație dificilă, iar a doua parte „Iată întrebarea”, sau „Asta-i întrebarea”, spre a exprima o îndoială, o ezitare. Eminescu spune în Mortua est: „Și-apoi... cine știe de este mai bine A fi sau a nu fi... Dar știe oricine Că ceea ce nu e, nu simte dureri Și multe dureri-s, puține plăceri”. LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Tu Marcellus erit! (lat. „Tu vei fi Marcellus!”) – Vergiliu, Eneida (c. VI, v. 883). Bătrînul Anchise, tatăl lui Enea, își plimbă fiul prin infern și-l înflăcărează în vederea luptelor viitoare. Deodată îi spune: Vei fi și tu Marcellus!, arătîndu-i pe un tînăr descendent din neamul troienilor. Nepot al gloriosului general roman Claudius Marcellus și fiul Octaviei, sora împăratului August, era destinat unei strălucite cariere. Căsătorindu-se cu Iulia, fiica împăratului, Marcellus a fost desemnat moștenitor al tronului. Dar tînărul acesta în care August și întreaga familie și-au pus atîtea speranțe, a murit pe neașteptate, la vîrsta de 28 de ani, în anul 23 î.e.n. Astfel prevederile cu privire la Marcellus nu s-au mai împlinit niciodată. De aceea, expresia lui Vergiliu înseamnă o prevestire care nu se confirmă, o promisiune care nu se realizează. LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
We know what we are, but know not what we may be (engl. „Noi știm ce sîntem, dar nu știm ce putem fi”) – Shakespeare, Hamlet (act. IV, sc. 5) – frază cu aluzii subtile, pe care Ofelia o adresează regelui, socotindu-l părtaș la uciderea tatălui ei. Se citează în sensul că omul nu știe niciodată ce-l așteaptă, ce poate ajunge. LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a avea două fire jumate expr. 1. a avea părul rar. 2. a avea chelie
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a da un fir (cuiva) expr. a da (cuiva) un telefon.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a despica firul în patru expr. a cerceta un lucru în detaliu.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a pierde firul expr. a nu urmări cu atenție (o discuție, un film, o conferință etc.).
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a scoate (pe cineva) din fire / din sărite / din pepeni expr. a enerva, a irita, a înfuria.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a se băga pe fir expr. a interveni în relația dintre două persoane; a se amesteca într-o acțiune.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a se prăpădi cu firea expr. 1. a-și da foarte mare osteneală, a face eforturi deosebite. 2. a-și face foarte multe griji, a se consuma.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a se ține într-un fir de ață / de păr expr. (și fig.) a fi în pragul prăbușirii / al colapsului; a fi șubred / firav / gata să cadă.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a-și ieși din fire / din pepeni / din țâțâni expr. a se înfuria, a-și pierde cumpătul
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- pronunție: iești, ieste, ie, ierau
verb (V339) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
fire, firisubstantiv feminin
- 1. Natura înconjurătoare; lumea. DEX '09 DLRLCsinonime: lume
- Peste firea mută doarme Cerul plin de stele. TOPÎRCEANU, S. A. 38. DLRLC
- Firea toată părea cuprinsă de o solemnă încremenire. HOGAȘ, M. N. 156. DLRLC
- Nu-i nimic, nimic în fire Mîngîios ca glasul lor! COȘBUC, P. I 263. DLRLC
- Jos s-așterne covorul, văpsit cu mii de văpsele Ce singură firea-l țese din ierburi și floricele! HASDEU, R. V. 61. DLRLC
- Peste fire = în cel mai înalt grad. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: extraordinar
- Amenințarea ei revolta peste fire pe doamna Herdelea. REBREANU, I. 95. DLRLC
-
-
- 2. Structură psihică și morală a unei ființe. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: caracter temperament
- Toarce-n sat cu ziua fata, Dar e veselă din fire. COȘBUC, P. I 96. DLRLC
- Simțea o depărtare enormă... altă fire, altă creștere, cu totul alte gînduri. VLAHUȚĂ, O. A. III 75. DLRLC
- Dar l-am prins într-o cercare Să vedem ce fire are. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 66. DLRLC
-
-
- Pacostea de zmeu băgă de seamă că voinicul se frămîntă cu firea pentru sănătatea mă-sii. ISPIRESCU, L. 128. DLRLC
- În toată firea = ajuns la dezvoltare deplină; în deplinătatea facultăților mintale. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Iacă, sînt și eu om în toată firea, dar d-astea n-am pomenit. REBREANU, R. I 238. DLRLC
- Cum de-o putut să se orbească așa de tare d-lui, care-i om în toată firea? ALECSANDRI, T. 586. DLRLC
- Haidem cu toții în tîrg, să ne cumpărăm haine frumoase... și deseară să mergem la teatru... – Se vede că nu ești în toată firea. VLAHUȚĂ, O. A. III 18. DLRLC
-
- A-și veni în fire = a-și reveni (după un șoc, o emoție puternică, un leșin). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cei de față stăteau încremeniți, încă nu-și veniseră în fire. SADOVEANU, N. P. 386. DLRLC
- Vino-ți în fire și nu mai face una ca asta! ISPIRESCU, L. 382. DLRLC
- Îmbărbătîndu-se, și-a mai venit puțin în fire. CREANGĂ, P. 27. DLRLC
-
- A scoate (pe cineva) din fire = a enerva (pe cineva), a scoate din sărite, din răbdări. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Trandafir ș-un fir supțire, Rău m-ai scos, dragă, din fire. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 29. DLRLC
-
- A-și face fire = a-și recâștiga sângele rece, a prinde curaj. DLRLC
- Cum l-au zărit, l-au și săgetat nu-ș’ ce pin inimă, dară, făcîndu-și fire, i-au dat bună demineața. SBIERA, P. 254. DLRLC
- S-a cutremurat de frică, însă își făcu fire, ca să nu-și arate frica. ȘEZ. V 35. DLRLC
-
- A-și ține (sau a-și păstra) firea = a se stăpâni, a-și păstra cumpătul. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: stăpâni
- Stimată doamnă... ține-ți firea. SAHIA, N. 49. DLRLC
-
- A-și pierde firea sau a se pierde cu firea = a nu se mai putea stăpâni, a-și pierde cumpătul. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: descuraja
- Stai, pașă, o vorbă d-aproape să-ți spun... Dar pașa-și pierduse și capul și firea! COȘBUC, P. I 206. DLRLC
- Calul, dacă simți că fata se perde cu firea, o îmbărbătă iarăși. ISPIRESCU, L. 18. DLRLC
-
- A se prăpădi cu firea = a face tot posibilul; a se strădui; a se consuma foarte mult sufletește. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Noi ne-am prăpădit cu firea și dumneata habar n-ai. BASSARABESCU, V. 41. DLRLC
-
-
etimologie:
- fi DEX '98 DEX '09
fir, firesubstantiv neutru
- 1. Produs de formă lungă și subțire, obținut prin toarcerea manuală sau mecanizată a unor fibre textile. DEX '09 DLRLC
- Dintr-o furcă de aur... torcea un fir de o mătasă albă. EMINESCU, N. 8. DLRLC
- Colo, lîngă fereastră, stau stativele puse, Pe sul și pe vergele sînt firele aduse. BELDICEANU, P. 68. DLRLC
- Un fir subțire de apă limpede și rece se scurgea pe un jgheab așezat acolo de ciobani. HOGAȘ, M. N. 201. DLRLC
- 1.1. Fibră textilă. DEX '09 DLRLC
- 1.2. Fir cu plumb = dispozitiv pentru determinarea sau verificarea direcției verticale, format dintr-o sfoară subțire având atârnată la un capăt o greutate metalică. DEX '09 DLRLC
- 1.3. Firul apei = linie imaginară de la suprafața unui curs de apă, care unește punctele de viteză maximă ale acestuia. DEX '09 DLRLC
- În această lume de prunduri întinse, plutașii sosesc aduși de firul cel mare al apei. BOGZA, C. O. 382. DLRLC
- Se lăsa pe firul apei la vale, ferindu-se de luminile de pe maluri. BART, E. 184. DLRLC
-
- 1.4. Idee, tendință care apare cu consecvență de-a lungul unei acțiuni, al unei opere etc.; mod de desfășurare (neîntreruptă) a unei acțiuni, a unui proces etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Ideea cîrdășiei dintre burghezie și moșierime trece ca un fir roșu prin întreaga operă a lui Caragiale. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 1, 77. DLRLC
- Firul întâmplărilor. DLRLC
- Și firul gîndurilor i-a fost rupt din nou, de astă dată din afară, de larma stîrnită de vizitiu. GALAN, Z. R. 6. DLRLC
- O apoplexie... curmase firul zilelor sale. NEGRUZZI, S. I 309. DLRLC
-
- A se ține (sau a sta, a atârna) (numai) într-un fir de ață (sau de păr) = a fi pe punctul de a se rupe. DEX '09 DEX '98
- A se ține (sau a sta, a atârna) (numai) într-un fir de ață (sau de păr) = a fi în mare primejdie sau aproape de moarte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Văzu ăla că nu e glumă, că-i sta viața numai într-un fir de ață, și, ca să scape de moarte, spuse că la el este inelul. ISPIRESCU, L. 108. DLRLC
- Numai o vagă speranță îi susținea încă vieața ca într-un fir de ață. BART, E. 61. DLRLC
-
- Fir conducător (sau călăuzitor) = direcție de urmat; linie (de conduită). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Grija față de ridicarea nivelului de trai și cultural al oamenilor muncii în satul colhoznic, pentru creșterea permanentă a bunăstării materiale a poporului constituie firul conducător al măsurilor plenarei C.C. al P.C.U.S. cu privire la dezvoltarea continuă a agriculturii sovietice. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2768. DLRLC
-
-
- 2. Sârmă de telefon, de telegraf etc., alcătuită din două, uneori din trei conductoare subțiri, izolate și de obicei răsucite. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Firul ăsta [al telefonului] aveam impresia că mă leagă de tot ce am lăsat în urmă. SEBASTIAN, T. 74. DLRLC
- Calul nu să înfrică, ci zbură peste pod cum zboară o rîndunea preste firul de la telegraf. RETEGANUL, P. II 10. DLRLC
-
- 2.2. Orice corp solid în care lungimea este cu mult mai mare în raport cu dimensiunea secțiunii transversale. DEX '09
-
- 3. Șuviță subțire de aur, de argint etc., de forma unui fir, folosită la cusături artistice. DEX '09 DLRLC
- Ofițerii aveau centurile de fir. SAHIA, N. 119. DLRLC
- Laibăr subțirel i-aș coase, Tot cu fir și cu mătase. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 213. DLRLC
- 3.1. Haină cusută cu astfel de șuvițe. DLRLC
- O droaie de cătane... îmbrăcați numai în fir. CREANGĂ, A. 74. DLRLC
-
-
- 4. (Urmat de determinări introduse prin prepoziția „de”) Fiecare dintre elementele, de forma unui fir lung și subțire, care alcătuiesc părul, iarba etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Trei pruni frățini ce stau să moară Își tremur creasta lor bolnavă, Un vînt le-a spînzurat de vîrfuri Un pumn de fire de otavă. GOGA, P. 19. DLRLC
- Puse mîna pe mustața lui cea albă, smulse cîteva fire dintr-însa. ISPIRESCU, L. 323. DLRLC
- 4.1. Exemplar dintr-o specie de plante erbacee de același fel; (în special) floare dintr-o specie de flori de același fel. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cinci fire de lalea. DLRLC
- Eu, pe-un fir de romăniță, Voi cerca de mă iubești. EMINESCU, O. I 55. DLRLC
-
-
- Un fir de piper. DLRLC
- Fir cu fir = fiecare bob în parte, bob cu bob. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Pînă mîne dimineață să-mi alegeți macul de o parte, fir de fir, și năsipul de altă parte. CREANGĂ, O. A. 257. DLRLC
-
-
-
- Toți îmi dau bună ziua respectuoși, fiindcă mă văd bine îmbrăcat și mă cred fără îndoială un fir de oficialitate. SAHIA, N. A. 69. DLRLC
-
- Fir cu (sau de) fir = bucată cu bucată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- A plecat în pădure cu Petruță, să culeagă ultimul mănunchi de flori... Alegea fir cu fir și cîteodată se oprea să asculte tăcerea. C. PETRESCU, R. DR. 92. DLRLC
- Încep să scot și din buzunare macii și albăstrelele. Le arunc fir cu fir. SAHIA, N. 26. DLRLC
-
- De-a fir a păr sau de-a firu-n păr, din fir pănă-n ață = cu de-amănuntul, cu minuțiozitate. DEX '09 DLRLC
- Luă banii și-i ascunse în sîn, și pe urmă făgădui că va face din fir pînă în ață tot ce i s-a poruncit. POPESCU, B. III 85. DLRLC
- Cînd vei ajunge și tu o dată mare și tare, îi căuta să judeci lucrurile de-a fir-a-păr. CREANGĂ, P. 223. DLRLC
-
-
etimologie:
- filum DEX '09 DEX '98
fi, suntverb
- 1. Ca verb predicativ: DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 1.1. A avea ființă. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: exista
- A fi sau a nu fi. DEX '09 DEX '98
- Sînt flori care-și înclină boiul și mor topite de visare, Mai sînt și ochi ce plîng în noapte și-adorm cînd soarele răsare! ANGHEL, P. 20. DLRLC
- Copilașul nostru nu mai este! CREANGĂ, P. 177. DLRLC
- Că-i iarbă de noi, Și umbră de voi. ALECSANDRI, P. P. 1. DLRLC
- De când sunt (sau ești etc.) = (în legătură cu o negație) de când mă aflu (sau te afli etc.) pe lume. DEX '09 DLRLCsinonime: dintotdeauna niciodată
- N-am sărit peste garduri niciodată, de cînd sînt. CREANGĂ, P. 28. DLRLC
- Tu, de cînd ești, nu te-ai îngrijit de toaletă. NEGRUZZI, S. I 64. DLRLC
-
- E ce (sau cum) e sau a fost ce (sau cum) a fost, dar... = să zicem că se poate! DEX '09 DLRLCsinonime: treacă-meargă
- Aici e cum e, dar să vedem dincolo. DLRLC
- De foame ar fi ce-ar fi, dar n-am cu ce mă-nveli. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 464. DLRLC
-
-
- 1.2. A se afla, a se găsi într-un anumit loc, la o anumită persoană. DEX '09 DLRLC
- Sînt la pat și copiii ceilalți. PAS, Z. I 215. DLRLC
- Cine știe pe unde va fi fiind, singur și flămînd. SADOVEANU, B. 21. DLRLC
- Cine-i acolo? – Eu. – Cine eu? – Eu, Ivan. CREANGĂ, P. 308. DLRLC
- Gîndul îi era la fiicele sale. ISPIRESCU, L. 51. DLRLC
- Nevoia te duce pe unde nu ți-i voia. CREANGĂ, P. 30. DLRLC
-
- De unde ești? DEX '09
- Ia spune-mi, flăcăule, din ce parte de loc ești? ISPIRESCU, L. 298. DLRLC
-
-
-
- Om lega frăție de cruce pe cît om fi și om trăi. EMINESCU, N. 7. DLRLC
- 1.3.1. Despre lucruri, situații, acțiuni etc.: dura, dăinui, ține. DEX '09 DLRLC
- Vechi obiceiuri care sunt și astăzi. DEX '09
- Alt stăpîn în locul meu nu mai face brînză cu Harap-Alb, cît îi lumea și pămîntul. CREANGĂ, P. 230. DLRLC
- 1.3.1.1. Urmat de determinări temporale, fixează momentul unei acțiuni, sugerează trecerea timpului etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Era... într-o seară de ajun de an nou. PAS, Z. I 72. DLRLC
- Era dimineață cînd am intrat în oraș. NEGRUZZI, S. I 67. DLRLC
- Cînd o fi de către seară, Să mi te pai ca de ceară... Cînd va fi de dimineață, Să te duci din astă viață. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 259. DLRLC
- Ah! e mult de-atunci. COȘBUC, P. I 259. DLRLC
- Puțin mai este și ai să ajungi împărat. CREANGĂ, P. 191. DLRLC
-
-
-
-
- Mi-a spus cum a fost, răspunse munteanca. SADOVEANU, B. 276. DLRLC
- Vulturul se va duce... să afle ce este pe la frații tăi. ISPIRESCU, L. 330. DLRLC
- Nu era joc, nu era clacă în sat, la care să nu se ducă fata babei. CREANGĂ, P. 284. DLRLC
- Ce-o fi, o fi! exprimă indiferența, neputința sau resemnarea cuiva în fața unei situații. DEX '09 DLRLC
- Ridică, cu un gest de curaj, același gest de «ce-o fi, o fi», receptorul. SEBASTIAN, T. 80. DLRLC
- Și-apoi, ce-a mai fi, a mai fi. CREANGĂ, P. 269. DLRLC
-
- Fie! = accept să se facă așa cum spui. DEX '09 DLRLC
- Vino și tu! – Fie, am să viu! DLRLC
-
- Fie! = merită, nu e păcat! DEX '09 DLRLC
- Destulă muncă avu, dar fie, că izbuti. ISPIRESCU, L. 3. DLRLC
-
- O fi! = se poate, posibil (dar eu n-aș crede)! DEX '09 DLRLC
- O fi, nu tăgăduiesc. FILIMON, la TDRG. DLRLC
-
- Așa a fost să fie = așa a trebuit să se întâmple, era inevitabil ca lucrurile să se petreacă în alt fel. DEX '09 DLRLC
- Toți doctorii spuseră că împăratul să lase scaunul împărăției unuia dintre gineri, că așa o fi fost să fie. VISSARION, B. 60. DLRLC
-
- Este? = nu-i așa (că am dreptate, că se confirmă ce spun)? DEX '09 DLRLC
- Da știi, mă simt eu fără carte, că cine n-are carte n-are parte... Este, d-le căpitan? – Da cum să nu fie, d-le Paraipan? D. ZAMFIRESCU, R. 88. DLRLC
-
-
-
- Cât sunt vinetele? Cât sunt roșiile? DEX '09 DLRLC
-
-
- Ce e cînd ți se bate tîmpla a dreaptă? CARAGIALE, O. I 58. DLRLC
- A fi bine de cineva sau a-i fi cuiva bine = a se găsi într-o situație favorabilă, a avea parte de liniște, de mulțumire. DEX '09
- A nu fi bine (sau a bună) = a prevesti ceva rău. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Nu mai plînge, Săftică, nu-i a bine! CONTEMPORANUL, VI 101. DLRLC
-
-
-
- 2. Cu funcție copulativă: DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 2.1. Formează, împreună cu numele predicativ, predicatul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- El este vesel. DEX '09
- Gălăciuc este al șaselea. SAHIA, N. 41. DLRLC
- Secundul... căpitan cu vechime, era între două vîrste. BART, E. 118. DLRLC
- El e flămînd și e-nsetat, Și-i slab, că e bătrîn. COȘBUC, P. I 227. DLRLC
- Casa, din care nu vedem decît o bucată de perete... este a lui Marcu Florii Cucului. SLAVICI, N. I 29. DLRLC
- Se vede lucru că nici tu nu ești de împărat, nici împărăția pentru tine. CREANGĂ, P. 186. DLRLC
- (Urare) Să-ți fie de bine, verișorule! ALECSANDRI, T. I 39. DLRLC
- A fi bine de cineva sau a-i fi cuiva bine = a se găsi într-o situație prielnică, favorabilă, a avea parte de liniște, de mulțumire. DEX '98 DLRLC
- De noi ar fi mai bine în pădure! RETEGANUL, P. IV 8. DLRLC
-
- A fi cu cineva = a fi de partea cuiva, a sprijini pe cineva (într-o dispută). DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: sprijini
- Să fii cu copiii tăi, ori să fii cu mine. ISPIRESCU, L. 272. DLRLC
-
- A fi cu cineva = a fi partenerul cuiva. DLRLCsinonime: sprijini
- Trageți toți cîte-o carte! Domnule, ești cu mine. ALEXANDRESCU, P. 89. DLRLC
-
- A fi cu ceva = a avea ceva. DLRLC
- Dealul e cu spini acum. COȘBUC, P. I 259. DLRLC
- Era cu o stea în frunte. ISPIRESCU, L. 306. DLRLC
-
-
- 2.2. Construit cu dativul; împreună cu un nume predicativ, exprimă o stare sau o acțiune arătate de numele predicativ respectiv. DEX '09 DLRLC
- Și de-aceea tot ce mișcă-n țara asta, rîul, ramul, Mi-e prieten numai mie, iară ție dușman este. EMINESCU, O. I 147. DLRLC
- 2.2.1. În legătură cu starea timpului. DLRLC
- Dar uite nu e vînt – Și-i cald. COȘBUC, P. I 230. DLRLC
- Ce era afară: să nu scoți cîne din casă, dar încă om! CREANGĂ, P. 143. DLRLC
-
- Ce mi-e (sau ți-e etc.)... = ce importanță are, ce folos decurge din... DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Ce mi-i vremea, cînd de veacuri Stele-mi scînteie pe lacuri. EMINESCU, O. I 123. DLRLC
-
- Ți-o (sau i-o etc.) fi = ajunge! destul! DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Hai, du-te! Ți-o fi! SADOVEANU, P. M. 69. DLRLC
-
-
- 2.3. În construcții impersonale, cu subiectul logic în dativ; în legătură cu noțiuni exprimând un sentiment, o senzație, o stare sufletească: simți. DEX '09 DLRLCsinonime: simți
- Să spunem că mi-a fost greu; însemna să nu fi plecat la școală? DAVIDOGLU, M. 8. DLRLC
- Lene să ne strici aparatul... nu-ți fuse. SEBASTIAN, T. 12. DLRLC
- Se puse pe un plîns de-ți era mai mare jalea de dînsul. ISPIRESCU, L. 287. DLRLC
- [Îi] era lehamite de mustrările socrilor. CREANGĂ, P. 89. DLRLC
- A-i fi cuiva drag (cineva sau ceva) = a-i plăcea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Așa-i fusese drag în tinerețe Lipan, așa-i era drag ș-acum. SADOVEANU, B. 11. DLRLC
-
- Mi-e (sau ți-e etc.) = (urmat de un infinitiv, un supin sau o propoziție secundară cu verbul la conjunctiv) îmi pasă, îmi vine (greu sau ușor); port grija, sunt interesat. DEX '09 DLRLC
- Dacă nu ți-a fost de cumpărat, la ce i-ai dat drumul [pupezei]? CREANGĂ, A. 57. DLRLC
-
- Mi-e (ți-e etc.) a mânca = simt (simți etc.) nevoia de a mânca. DLRLC
- Numai bucatele să fie gata mai devreme, pentru că dumisale îi este a mînca. NEGRUZZI, S. I 82. DLRLC
-
- Mi-e (sau ți-e etc.) că... (sau să nu...) = mă tem (sau te temi etc.) că... (sau să nu...). DEX '09 DLRLC
- Mi-e că n-o să te ia, tovarășe. DUMITRIU, N. 263. DLRLC
- Sînt bătrîn... și mi-e să nu poticnesc. ISPIRESCU, L. 21. DLRLC
- Mi-i să nu mă scoți din sărite. CREANGĂ, P. 152. DLRLC
-
-
- 2.4. (Urmat de un verb la infinitiv sau la conjunctiv sau urmat ori precedat de o noțiune temporală) A urma (să se facă), a trebui (să se facă). DEX '09 DLRLC
- Când a fost să plece. DEX '09
- Cînd fu a se boteza pruncul. ISPIRESCU, M. V. 4. DLRLC
- Și de-a fi să mor În cîmp de mohor, Să spui lui Vrîncean. ALECSANDRI, P. P. 2. DLRLC
- Cînd este a se face vreo înmormîntare, obiceiul antic cere a se așeza poduri în calea mortului. ALECSANDRI, P. P. 140. DLRLC
- Iar cînd a fost de s-a-mplinit Ajunul zilei de nuntit. COȘBUC, P. I 55. DLRLC
- Iar cînd fuse într-o zi tocmai cînd copilul împlinea cincisprezece ani... se sculă Făt-Frumos și zise... ISPIRESCU, L. 2. DLRLC
- (La forme personale) Pîn-eram de nu iubeam, Unde mă culcam dormeam. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 12. DLRLC
-
- 2.5. (La imperfect și urmat de un verb la conjunctiv) A avea posibilitatea, ocazia să...; a se afla pe punctul de a..., a nu mai lipsi mult până să... DEX '09 DLRLC
- Era să moară. DEX '09
- Nuntă n-a mai făcut, căci cu cine era s-o mai facă. CREANGĂ, P. 86. DLRLC
- Tocmai eram să vă întreb de unde le aveți [salatele]. CREANGĂ, P. 210. DLRLC
- Eram să-ți țes o haină. EMINESCU, N. 9. DLRLC
- Mă puse întîi la buchi, dar văzînd că într-o zi era să mă înăduș... hotărî a-mi spune singur tabla [înmulțirii]. NEGRUZZI, S. I 247. DLRLC
- (Urmat de o propoziție cu verbul la conjunctiv) Era mai (mai) sau aproape, p-aci (p-aci), cât p-aci (sau pe ce), tocmai, (mai rar) puțin era = puțin lipsea să se întâmple (ceva). DLRLC
- Cînd era mai să-i ajungă, să uită fata-ndărăpt. RETEGANUL, P. I 39. DLRLC
- Strîngîndu-l tare în brațe, era mai ca să-l omor. EMINESCU, O. I 80. DLRLC
-
-
- 2.6. (Urmat de un supin) A considera că este cazul să..., a se cuveni. DEX '09 DLRLC
- E ceva de făcut. DEX '09
- Nici că e de gîndit. ISPIRESCU, L.m 253. DLRLC
- Oare nu-i de făcut vreo șmichirie, pănă mai este încă vreme? CREANGĂ, P. 321. DLRLC
-
-
- 3. Ca verb auxiliar: DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 3.1. Construit cu un participiu, servește la formarea diatezei pasive. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Nemaifiind supărat de nimene, trage Ivan un somn de cele popești. CREANGĂ, P. 303. DLRLC
- Virtuți mari, fapte cumplite îți sînt ție cunoscute. ALEXANDRESCU, P. 133. DLRLC
- Fost-am fost trimiși cu bine Din Suceava cătră tine. ALECSANDRI, P. A. 97. DLRLC
-
- 3.2. Construit cu un participiu invariabil, formează timpuri compuse ale diatezei active. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 3.2.1. Cu viitorul I formează viitorul anterior. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Vom putea sta de vorbă numai cînd voi fi terminat de scris. DLRLC
-
- 3.2.2. Cu condiționalul prezent formează perfectul condițional-optativului. DEX '09 DLRLC
- N-ar mai fi plecat. DEX '09
- Zidul pieri ca și cum n-ar fi mai fost. ISPIRESCU, L. 26. DLRLC
- Tu ești uitat, uitat ca cum n-ai fi mai fost. NEGRUZZI, S. I 65. DLRLC
-
- 3.2.3. Cu conjunctivul prezent formează perfectul conjunctivului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Să fi spus. DEX '09
- Frate Nae, să fi fost el aici să mă fiarbă așa. CARAGIALE, O. I 45. DLRLC
-
- 3.2.4. Cu infinitivul formează perfectul infinitivului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Se poate lăuda a fi învățat meșteșugul în timp foarte scurt. DLRLC
-
- 3.2.5. Cu viitorul I sau cu perfectul conjunctivului formează prezumtivul prezent și perfect. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Unde s-a fi găsind acel Împărat-Roș... numai cel de pe comoară a fi știind. CREANGĂ, P. 234. DLRLC
- Oare așa fel de tineri să se fi aflînd mulți în lume? DRĂGHICI, R. 7. DLRLC
-
-
- 3.3. Construit cu un participiu invariabil sau cu un gerunziu, servește la alcătuirea unor forme perifrastice de perfect compus, mai mult ca perfect sau imperfect. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Tocmai pe cînd părerea de rău îl ajunsese și, mai și decît pînă aici, erau trecînd printr-o pădure mare și deasă. ISPIRESCU, L. 109. DLRLC
- O căsuță singuratică pe care era crescut niște mușchi pletos. CREANGĂ, P. 213. DLRLC
- Te-ai fost dus. NEGRUZZI, S. I 6. DLRLC
-
-
etimologie:
- sum, *fui, *fire (= fieri). DEX '09 DEX '98