FILIALĂ, filiale, s. f. 1. Instituție, întreprindere, asociație, organizație condusă și controlată de o unitate centrală. 2. Întreprindere controlată de altă întreprindere, cunoscută ca societate-mamă. [Pr.: -li-a-] – Din fr. filiale.

filial, ~ă a [At: IORGA, L. I, 409 / P: ~li-al / Pl: ~i, ~e / E: fr filial] (D. sentimente) 1 De fiu¹ (1) Si: (rar) fiesc (1). 2 Specific unui fiu¹ (1) Si: (rar) fiesc (2).

filială sf [At: CONTEMR, S. II, 1949, nr. 158 5/6 / P: ~li-a~ / Pl: ~le / E: fr filiale] Societate cu statut juridic distinct, dar condusă și controlată de o unitate centrală care deține mai mult de jumătate din capitalul său social.

FILIALĂ, filiale, s. f. Instituție, întreprindere, asociație, organizație condusă și controlată de o unitate centrală. [Pr.: -li-a-] – Din fr. filiale.

FILIAL, -Ă, filiali, -e, adj. (Despre sentimente) De fiu; fiesc. Respect filial. ▭ Demonstrațiile de filială dragoste îl împresurau, gesturile de răsfățare se întindeau spre el. ANGHEL, PR. 62. – Pronunțat: -li-al.

FILIALĂ, filiale, s. f. 1. Despărțămînt al unei persoane juridice care îndeplinește în total sau în parte funcțiile acesteia pe o porțiune din teritoriul pe care se exercită activitatea persoanei juridice. V. sucursală. Filiala din Cluj a Academiei Republicii Populare Romîne. ▭ Uniunea compozitorilor, consecventă liniei de descentralizare a vieții culturale, va putea înființa filiale în toate orașele țării, filiale dependente de organele conducătoare centrale ale Uniunii. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 5/6. 2. Organizație dependentă și controlată de altă organizație. – Pronunțat: -li-a-.

FILIAL, -Ă adj. De fiu; ca de fiu; fiesc. [Pron. -li-al. / < fr. filial].

FILIALĂ s.f. 1. Secție a unei instituții, a unei întreprinderi etc. recunoscută ca persoană juridică, care exercită anumite funcții date de instituția centrală pentru un teritoriu, pentru o anumită țară etc. 2. Organizație dependentă de o organizație superioară și controlată de aceasta. [Pron. -li-a-. / < fr. filiale, it. filiale].

FILIAL, -Ă adj. (ca) de fiu. (< fr. filial)

FILIALĂ s. f. 1. secție a unei instituții, întreprinderi, societăți comerciale etc. recunoscută ca persoană juridică, care exercită anumite funcții date de instituția centrală pentru un teritoriu, pentru o anumită țară etc. 2. organizație dependentă de o organizație superioară și controlată de aceasta. (< fr. filiale)

FILIAL ~ă ( ~i, ~e) Care este caracteristic pentru fii; propriu fiilor; feciorelnic; fiesc. Datorie ~ă. [Sil. -li-al] /<fr. filial

FILIALĂ ~e f. Unitate aflată în subordinea unei instituții centrale care îndeplinește funcțiile într-un sector sau într-o regiune limitată. [Sil. -li-a-] /<fr. filiale

filial a. fiesc: supunere filială.

filială f. sucursală.

*filiál, -ă adj. (lat. filialis). Fiesc, de fiŭ: supunere filială. S. f. (germ. filiale, tot d. lat. filialis). Sucursală. Adv. Fiește, ca fiŭ.

filial (desp. -li-al) adj. m., pl. filiali; f. filială, pl. filiale

filială (desp. -li-a-) s. f., g.-d. art. filialei; pl. filiale

filial (-li-al) adj. m., pl. filiali; f. filială, pl. filiale

filială (-li-a-) s. f., g.-d. art. filialei; pl. filiale

filial adj. m. (sil. -li-al), pl. filiali; f. sg. filială, pl. filiale

filială s. f. (sil. -li-a-), g.-d. art. filialei; pl. filiale

FILIAL adj. (rar) fiesc. (Dragoste ~.)

FILIALĂ s. v. sucursală.

FILIAL adj. (rar) fiesc. (Dragoste ~.)

FILIALĂ s. agentură, agenție, reprezentanță, sucursală. (~ a unei bănci.)