opțiuni
  • info

2 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FERMECĂTOR, -OARE, fermecători, -oare, adj. 1. Care place, farmecă, încântă; încântător, desfătător. 2. (În basme și în superstiții; adesea substantivat) Care face farmece, care vrăjește. [Var.: (pop.) fărmăcător, -oare adj.] – Fermeca + suf. -ător.

FERMECĂTOR, -OARE, fermecători, -oare, adj. 1. Care place, farmecă, încântă; încântător, desfătător. 2. (În basme și în superstiții; adesea substantivat) Care face farmece, care vrăjește. [Var.: (pop.) fărmăcător, -oare adj.] – Fermeca + suf. -ător.

fermecător, ~oare [At: PALIA (1581), ap. CCR 71 / V: (pop) fărmăc~ / Pl: ~i, ~oare / E: fermeca + -ător] 1-2 smf, a (În basme, superstiții) (Persoană) care face vrăji. 3 a (Înv) Magic. 4 a Care încântă Si: desfătător, încântător.

FERMECĂTOR, -OARE, fermecători, -oare, adj. 1. Care place, farmecă, încîntă. Priveliști fermecătoare, care nu se pot spune cu vorbe, se deschid de pretutindeni. VLAHUȚĂ, O. A. II 171. 2. (În basme și în superstiții) Care face farmece, care vrăjește. ♦ (Substantivat) Vrăjitor. Mai rar se aud de barbați cari-s fermecători. ȘEZ. IV 181. – Variantă: fărmăcător, -oare (CREANGĂ, P. 275) adj.

FERMECĂTOR2 ~oare (~ori, ~oare) m. și f. rar Persoană care face farmece, vrăji; vrăjitor. /a fermeca + suf. ~ător

FERMECĂTOR1 ~oare (~ori, ~oare) Care farmecă; care cucerește prin farmecul său; încântător; admirabil. Muzică ~oare. /a fermeca + suf. ~ător

fermecător a. care farmecă sau încântă: frumusețe fermecătoare. ║ m. cel ce face fermece.

FĂRMĂCĂTOR, -OARE adj. v. fermecător.

FĂRMĂCĂTOR, -OARE adj. v. fermecător.

FĂRMĂCĂTOR, -OARE adj. v. fermecător.

fărmăcător, ~oare a vz fermecător

fărmăcătór (est) și fermec- (vest), -oáre adj. Care te farmecă, încîntător: o muzică fărmăcătoare. S. m. și f. Vrăjitor, vrăjitoare, care umblă cu diferite obĭecte și descîntece atribuindu-șĭ puterĭ supranaturale maĭ ales p. a face răŭ, cum ar fi oprirea ploilor. V. bahorniță, șișcă 1 și boscorodesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

fermecător adj. m., s. m., pl. fermecători; adj. f., s. f. sg. și pl. fermecătoare

fermecător adj. m., s. m., pl. fermecători; adj. f., s. f. sg. și pl. fermecătoare

fermecător adj. m., s. m., pl. fermecători; f. sg. și pl. fermecătoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FERMECĂTOR s. v. vrăjitor.

FERMECĂTOR adj. 1. v. încântător. 2. feeric, încântător, minunat, (fig.) îmbătător. (Un peisaj ~.) 3. v. adorabil.

FERMECĂTOR adj. 1. captivant, cuceritor, desfătător, fascinant, încîntător, răpitor, seducător, (rar) subjugător, (franțuzism) șarmant, (înv.) desfătat, (fig.) delicios, hipnotizant, savuros. (Un spectacol ~.) 2. feeric, încîntător, minunat, (fig.) îmbătător. (Un peisaj ~.) 3. adorabil, încîntător. (Un tînăr ~.)

fermecător s. v. VRĂJITOR.

Fermecător ≠ repulsiv, respingător

Intrare: fermecător (adj.)
fermecător1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fermecător
  • fermecătorul
  • fermecătoru‑
  • fermecătoare
  • fermecătoarea
plural
  • fermecători
  • fermecătorii
  • fermecătoare
  • fermecătoarele
genitiv-dativ singular
  • fermecător
  • fermecătorului
  • fermecătoare
  • fermecătoarei
plural
  • fermecători
  • fermecătorilor
  • fermecătoare
  • fermecătoarelor
vocativ singular — —
plural — —
fărmăcător1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fărmăcător
  • fărmăcătorul
  • fărmăcătoru‑
  • fărmăcătoare
  • fărmăcătoarea
plural
  • fărmăcători
  • fărmăcătorii
  • fărmăcătoare
  • fărmăcătoarele
genitiv-dativ singular
  • fărmăcător
  • fărmăcătorului
  • fărmăcătoare
  • fărmăcătoarei
plural
  • fărmăcători
  • fărmăcătorilor
  • fărmăcătoare
  • fărmăcătoarelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: fermecător (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fermecător
  • fermecătorul
  • fermecătoru‑
plural
  • fermecători
  • fermecătorii
genitiv-dativ singular
  • fermecător
  • fermecătorului
plural
  • fermecători
  • fermecătorilor
vocativ singular
  • fermecătorule
plural
  • fermecătorilor
fărmăcător2 (s.m.) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fărmăcător
  • fărmăcătorul
  • fărmăcătoru‑
plural
  • fărmăcători
  • fărmăcătorii
genitiv-dativ singular
  • fărmăcător
  • fărmăcătorului
plural
  • fărmăcători
  • fărmăcătorilor
vocativ singular
  • fărmăcătorule
plural
  • fărmăcătorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fermecător, fermecătoareadjectiv

  • 1. Care place, farmecă, încântă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: desfătător încântător
    • format_quote Priveliști fermecătoare, care nu se pot spune cu vorbe, se deschid de pretutindeni. VLAHUȚĂ, O. A. II 171. DLRLC
  • 2. în basme în superstiții Care face farmece, care vrăjește. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Fermeca + sufix -ător. DEX '98 DEX '09

fermecător, fermecătorisubstantiv masculin
fermecătoare, fermecătoaresubstantiv feminin

etimologie:
  • Fermeca + sufix -ător. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.