4 intrări

51 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FAUR1 s. m. (Pop.) Februarie. – Din făurar1 (derivat regresiv).

FAUR1 s. m. (Pop.) Februarie. – Din făurar1 (derivat regresiv).

FAUR2, fauri, s. m. 1. (Înv.) Fierar. 2. Denumire dată insectelor din familia elateridelor, cu corpul lunguieț și subțire, păros, de culoare castanie. – Lat. faber, -bri.

FAURMAUR s. m. (Pop.) Meștergrindă. [Pr.: fa-ur-ma-ur] – Et. nec.

FAURMAUR s. m. (Pop.) Meștergrindă. [Pr.: fa-ur-ma-ur] – Et. nec.

FĂURI, făuresc, vb. IV. Tranz. 1. A crea, a face, a realiza. 2. Spec. (Înv.) A prelucra (prin forjare cu ciocanul) un metal; p. ext. a fabrica. [Pr.: fă-u-] – Din faur2.

faur1 sm [At: SBIERA, F. S. 216 / Pl: ~i / E: drr făurar1] (Pop) Februarie.

faur2 sm [At: (a. 1580) CUV. D. BĂTR. I, 254 / V: (reg) ~uor / Pl: ~i / E: lat faber, -bri] 1 (Înv) Fierar (1). 2 (Îvp; îe) A cumpăra cărbuni de la ~ A cumpăra scump marfa (la mâna a doua). 3 (În basme; îs) ~ul pământului Fierar cu puteri supranaturale, care facea obiecte vrăjite. 4 Gândăcel lunguieț și subțire, păros, de culoare castanie Si: (Trs) purecul-dracului (Elater segetum).

faurmaur sm [At: DL / P: fa-ur-ma-ur / S și: faur-maur / Pl: ~i / E: nct] (Pop) Meștergrindă.

făuri vt [At: BĂRAC, T. 38 / V: (rar) ~ra / P: fă-u~ / Pzi: ~esc / E: faur2] 1 (Înv) A prelucra (prin forjare cu ciocanul) un metal. 2 (Înv) A confecționa (1). 3 A crea 4 A construi (1).

fáur2 s.m. 1 (înv.) Fierar (1). ◊ expr. A cumpăra cărbuni de la faur = a cumpăra scump marfă (la mîna a doua). A se învăța ca faurul cu scînteile v. învăța. 2 (în basme) Faurul pămîntului = fierar cu puteri supranaturale, care face obiecte vrăjite. 3 (entom.) Gîndac lungăreț și subțire, păros, de culoare castanie (Elater segetum). • pl -i. / lat. fabrum.

FAUR2, fauri, s. m. 1. (Înv.) Fierar. 2. Gândăcel lunguieț și subțire, păros, de culoare castanie (Elater segetum).Lat. faber, -bri.

FĂURI, făuresc, vb. IV. Tranz. 1. A crea, a înfăptui, a construi, a face. 2. Spec. (Înv.) A prelucra (prin forjare cu ciocanul) un metal; p. ext. a fabrica. [Pr.: fă-u-] – Din faur2.

FAUR1 s. m. (Regional și poetic) Februarie, făurar2. Cruntul muget e viscolul din faur. COȘBUC, P. II 185. – Pronunțat: fa-ur.

FAUR2, fauri, s. m. (Regional și arhaizant) Fierar. Faurul să meșteșugească o criță moale. SADOVEANU, N. F. 77. Deci să poruncești domnia-ta faurilor să bată degrabă o sută douăzeci de potcoave. id. F. J. 426. Acest faur, fiind cel mai meșter de pe pămînt, era și năzdrăvan. ISPIRESCU, L. 220. ◊ (Poetic) Și albinele-aduc miere, aduc colb mărunt de aur, Ca cercei din el să facă cariul, care-i meșter faur. EMINESCU, O. I 87. – Pronunțat: fa-ur.

FAUR-MAUR s. n.[1] Meșter-grindă.

  1. Toate celelalte dicționare indică genul masculin și scrierea fără cratimă. — gall

FĂURI, făuresc, vb. IV. Tranz. 1. A crea, a înfăptui, a construi, a face. Fiecare tonă de metal sau de grîne, fiecare promoție de ingineri sau de învățători, fiecare curs de alfabetizare sau de universitate, fiecare zi a patriei noastre arată că masele făuresc istoria. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 353, 3/2. Poezia toamnei îmi fură sufletul și, ca să scap de urîtul pocit și hursuz, mă pun să făuresc versuri. PĂUN-PINCIO, P. 129. ◊ Refl. pas. Statul democrat-popular s-a făurit și s-a consolidat în focul unor înverșunate lupte de clasă. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2614. 2. (Învechit; cu privire la un metal sau un obiect de metal) A lucra (prin forjare cu ciocanul); p. ext. a fabrica. (Poetic) Un suflet tînăr ne străbate Și ne îndeamnă către cer – Din suferinți abia-ndurate Ne-am făurit armuri de fier. CERNA, P. 34. N-aș vrea să pun mîna... la făurit de lanțuri. ALECSANDRI, T. 1535 ◊ (Absol., rar, cu privire la orice obiect) Pietrarii lui Manole... ciopîrteau și făureau gros din ciocan. ODOBESCU, S. II 513.

FAUR1 m. pop. A doua lună a anului; februarie. [Sil. fa-ur] /Din făurar

FAUR2 ~i m. înv. v. FĂURAR2. /<lat. faber, ~bri

A FĂURI ~esc tranz. 1) poet. A concepe și a transforma în fapt printr-un efort creator. 2) înv. (metale) A prelucra la cald sau la rece, bătând cu ciocanul (pentru a da o formă definită). [Sil. fă-u-] /Din faur

faur m. 1. meșter fierar: timp, al lumii faur AL. 2. fig. plăsmuitor: faur de cârciocuri AL. [Lat. FABRUM]. ║ a. meșter: să prindeți o coțofană faură ISP.

făurì v. 1. a bate fierul și alte metale spre a le da o formă: a făuri lanțuri; 2. fig. a plăsmui. [Lat. FABRIRE].

1) fáur m. (lat. faber, it. fabbro, pv. faure, fr. fèvre, vsp. fabro. V. fabrică. Cp. cu staul). Bibl. 1683. Ferar. – Azĭ rar făurár (după ferar).

făurésc v. tr. (d. faur). Lit. Fabric, fac: a făuri o sabie. Fig. Ticluĭesc: a făuri o mincĭună.

*Februáriŭ m. (lat. februarius, d. februare, a curăța, a depura). A doŭa lună a anuluĭ, aceĭa care primește ziŭa intercalară a anilor bisextili. – Ob. Februarie și (după ngr. Fevruários) Fevruarie. Vechĭ Făurar și Feurar. Lit. și Fáur (după faur 1).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

faur2 (fierar; gândac) s. m., pl. fauri

!faur1 (februarie) (înv., pop.) s. m., g.-d. art. lui faur (luna ~)

faurmaur (pop.) (desp. fa-ur-ma-ur) s. m.

făuri (a ~) (desp. fă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. făuresc, 3 sg. făurește, imperf. 1 făuream; conj. prez. 1 sg. să făuresc, 3 să făurească

faur2 (fierar, gândac) s. m., pl. fauri

faur1 (februarie) (pop.) s. m., g.-d. lui faur

faurmaur (pop.) (fa-ur-ma-ur) s. m.

făuri (a ~) (fă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. făuresc, imperf. 3 sg. făurea; conj. prez. 3 să făurească

faurmaur s. m. (sil. fa-ur-ma-ur)

făuri vb. (sil. fă-u-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. făuresc, imperf. 3 sg. făurea; conj. prez. 3 sg. și pl. făurească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FĂURI vb. 1. a crea, a înfăptui, a întemeia, a realiza. (A ~ un stat național unitar.) 2. v. realiza.

FAURMAUR s. (TEHN.) meștergrindă, (reg.) meșter.

FĂURI vb. 1. a crea, a înfăptui, a întemeia, a realiza. (A ~ un stat național unitar.) 2. a efectua, a executa, a face, a înfăptui, a realiza, a săvîrși. (A ~ o lucrare durabilă.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

faur (fauri), s. m.1. Fierar. – 2. Varietate de gîndac (Elater segetum). – Mr. favru, favur, istr. fǫwru. Lat. fāber (Pușcariu 590; Candrea-Dens., 569; REW 3231; DAR); cf. it. fabbro, prov. faure, fr. fèvre, v. sp. fabro.Der. făurar, s. m. (fierar); făurăreasă, s. f. (nevastă de fierar); făurărie, s. f. (fierărie); făurărit, s. n. (fierărie, meseria de fierar); făuri, vb. (a forja; a făuri, a crea, a inventa), care, după Pușcariu 592 și Candrea-Dens., 570, reprezintă lat. făbrῑre; făurie, s. f. (forjă); făuriște, s. f. (forjă); făuriță, s. f. (nevastă de fierar).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

faur, fauri, s.m. – (înv.) Fierar, potcovar, lăcătuș. ♦ (top.) Vârful faurului, deal în Slătioara (Vișovan, 2005). ♦ (onom.) Faur, nume de familie (290 de persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007). – Lat. faber, fabrum „lucrător, meșter” (Scriban; Pușcariu, CDDE, DA, cf. DER; DEX, MDA).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

FACIT INDIGNATIO VERSUS (lat.) indignarea făurește versuri – Iuvenal, „Satirae”, I, 79. Nemulțumirea, sentimentul de revoltă stimulează talentul poetului.

Intrare: faur (februarie)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • faur
  • faurul
  • fauru‑
plural
  • fauri
  • faurii
genitiv-dativ singular
  • faur
  • faurului
plural
  • fauri
  • faurilor
vocativ singular
  • faurule
  • faure
plural
  • faurilor
Intrare: faur (fierar)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • faur
  • faurul
  • fauru‑
plural
  • fauri
  • faurii
genitiv-dativ singular
  • faur
  • faurului
plural
  • fauri
  • faurilor
vocativ singular
  • faurule
  • faure
plural
  • faurilor
fauor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: faurmaur
  • silabație: fa-ur-ma-ur info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • faurmaur
  • faurmaurul
  • faurmauru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • faurmaur
  • faurmaurului
plural
vocativ singular
plural
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • faur-maur
  • faur-maurul
plural
genitiv-dativ singular
  • faur-maur
  • faur-maurului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: făuri
  • silabație: fă-u-ri info
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • făuri
  • făurire
  • făurit
  • făuritu‑
  • făurind
  • făurindu‑
singular plural
  • făurește
  • făuriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • făuresc
(să)
  • făuresc
  • făuream
  • făurii
  • făurisem
a II-a (tu)
  • făurești
(să)
  • făurești
  • făureai
  • făuriși
  • făuriseși
a III-a (el, ea)
  • făurește
(să)
  • făurească
  • făurea
  • făuri
  • făurise
plural I (noi)
  • făurim
(să)
  • făurim
  • făuream
  • făurirăm
  • făuriserăm
  • făurisem
a II-a (voi)
  • făuriți
(să)
  • făuriți
  • făureați
  • făurirăți
  • făuriserăți
  • făuriseți
a III-a (ei, ele)
  • făuresc
(să)
  • făurească
  • făureau
  • făuri
  • făuriseră
făura
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

faur, faurisubstantiv masculin

etimologie:

faur, faurisubstantiv masculin

  • 1. învechit Fierar, făurar. DEX '09 DEX '98 DLRLC DEXI NODEX
    • format_quote Faurul să meșteșugească o criță moale. SADOVEANU, N. F. 77. DLRLC
    • format_quote Deci să poruncești domnia-ta faurilor să bată degrabă o sută douăzeci de potcoave. SADOVEANU. F. J. 426. DLRLC
    • format_quote Acest faur, fiind cel mai meșter de pe pămînt, era și năzdrăvan. ISPIRESCU, L. 220. DLRLC
    • format_quote poetic Și albinele-aduc miere, aduc colb mărunt de aur, Ca cercei din el să facă cariul, care-i meșter faur. EMINESCU, O. I 87. DLRLC
    • chat_bubble A cumpăra cărbuni de la faur = a cumpăra scump marfă (la mâna a doua). DEXI
    • chat_bubble A se învăța ca faurul cu scânteile. DEXI
    • chat_bubble în basme Faurul pământului = fierar cu puteri supranaturale, care face obiecte vrăjite. DEXI
  • 2. entomologie Denumire dată insectelor din familia elateridelor, cu corpul lunguieț și subțire, păros, de culoare castanie (Elater segetum). DEX '09 DEX '98 DEXI
    sinonime: elaterid
etimologie:

faurmaursubstantiv masculin

etimologie:

făuri, făurescverb

  • 1. Construi, crea, face, realiza, înfăptui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Fiecare tonă de metal sau de grîne, fiecare promoție de ingineri sau de învățători, fiecare curs de alfabetizare sau de universitate, fiecare zi a patriei noastre arată că masele făuresc istoria. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 353, 3/2. DLRLC
    • format_quote Poezia toamnei îmi fură sufletul și, ca să scap de urîtul pocit și hursuz, mă pun să făuresc versuri. PĂUN-PINCIO, P. 129. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Statul democrat-popular s-a făurit și s-a consolidat în focul unor înverșunate lupte de clasă. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2614. DLRLC
  • 2. prin specializare învechit A prelucra (prin forjare cu ciocanul) un metal. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote poetic Un suflet tînăr ne străbate Și ne îndeamnă către cer – Din suferinți abia-ndurate Ne-am făurit armuri de fier. CERNA, P. 34. DLRLC
    • format_quote poetic N-aș vrea să pun mîna... la făurit de lanțuri. ALECSANDRI, T. 1535. DLRLC
    • format_quote (și) absolut rar Pietrarii lui Manole... ciopîrteau și făureau gros din ciocan. ODOBESCU, S. II 513. DLRLC
etimologie:
  • faur DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.