4 intrări

35 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FÂLFĂI vb. IV v. fâlfâi.

FÂLFÂI, pers. 3 fâlfâie, vb. IV. 1. Intranz. (Despre păsări) A da din aripi, producând zgomotul caracteristic care însoțește zborul. 2. Intranz. și tranz. A (se) legăna, a flutura o pânză, un steag, o batistă etc. în bătaia vântului sau prin mișcarea mâinii. 3. Intranz. (Despre flăcări) A pâlpâi. [Var.: fâlfăi vb. IV] – Fâl + f[âl] + suf. -âi.

FÂLFÂIT s. n. Fâlfâire. – V. fâlfâi.

FÂLFÂIT s. n. Fâlfâire. – V. fâlfâi.

fâlfâi [At: (a. 1826) LOGHICA, ap. GCR II, 254/20 / V: ~făi, făl~, fălfăi / Pzi: ~esc, ~ / E: fâl + f(âl) + -ăi] 1 vi (D. păsări, adesea complinit prin „din aripă”, „aripi”, rar „cu aripa” ori „aripile”) A da din aripi, producând zgomotul specific zborului. 2 vi (D. o pânză, un steag, o batistă etc.) A flutura (3). 3 vtf (Rar) A agita în aer un obiect Si: a flutura (8). 4 vi (D. o flacără) A pâlpâi. 5 vr (Fam; îe) A i se ~ A nu-i păsa.

fâlfâit2, ~ă a [At: LESNEA, P. E. 29 / Pl: ~iți, ~e / E: fâlfâi] (Rar) 1-2 Fluturat2 (1-2).

fâlfâit1 sn [At: ISPIRESCU, L. 74 / V: ~făit, fălfăit, făl~, (pop) ~făt sn / Pl: ~uri / E: fâlfâi] 1-4 Fâlfâire (1-4).

FÂLFÂI, pers. 3 fâlfâie, vb. IV. 1. Intranz. (Despre păsări) A da din aripi, producând zgomotul caracteristic care însoțește zborul. 2. Intranz. și tranz. A (se) legăna (o pânză, un steag, o batistă etc.) în bătaia vântului sau prin mișcarea mâinii; a flutura. 3. Intranz. (Despre o flacără) A pâlpâi. [Var.: fâlfăi vb. IV] – Fâl + f[âl] + suf. -âi.

FÎIFÎI, pers. 3 fîlfîie, vb. IV. Intranz. 1. A da din aripi, producînd zgomotul caracteristic zborului. Din cînd în cînd saltă dintr-o brazdă neagră o ciocîrlie care fîlfîie pe deasupra noastră și țîrîie ușurel. SADOVEANU, O. A. II 116. Și fîlfîie deasupra-i, gonindu-se în roate, Cu-aripele-ostenite, un alb ș-un negru corb. EMINESCU, O. I 93. ◊ (Metaforic) Și-i era sufletul luminat, căci încetase a fîlfîi în ființa lui fluturele negru al neliniștii. SADOVEANU, N. P. 61. Peste fruntea-i încinsă de lauri, Larg fîlfîit-a Aripa slavei. TOMA, C. V. 40. Neagră-n urmă-ți noaptea vine, Fîlfîind din aripi pline De mister. COȘBUC, P. I 220. 2. (Despre o pînză, un steag etc.) A flutura, a se legăna în bătaia vîntului. Un steag fîlfîia întipărit pe cerul verde. CAMILAR, N. I 73. Pe luciul Dunării... Ian că se zărea plutind, Cu lopețile vîslind, Cu pînzele fîlfîind, Un caic mare, bogat. ALECSANDRI. P. P. 124. ◊ Tranz. A sărit sprinten din mersul trenului, fîlfîindu-și pelerina bogată. GALAN, Z. R. 170. 3. (Despre o flacără) A pîlpîi. Pe pereți, în bezna rece, Fîlfîind ca o aripă, para focului se trece. VLAHUȚĂ, P. 62. Lampa fîlfîia lungă, ca și cînd ar fi vrut să ajungă tavanul. EMINESCU, N. 58. – Prez. ind. și: fîlfîiește (ALEXANDRESCU, M. 158). – Variante: fălfîi (ISPIRESCU, L. 276), fîlfăi (SAHIA. U.R.S.S. 7) vb. IV.

FÎLFÎIT s. n. Acțiunea de a fîlfîi; zgomot caracteristic produs de aripi în timpul zborului. Despre ziuă... auzi un fîlfîit ca de un stol de paseri. ISPIRESCU, I. 74.

A FÂLFÂI pers. 3 fâlfâie intranz. 1) (despre păsări) A bate din aripi în timpul zborului, producând un zgomot caracteristic. 2) (despre pânze, drapele etc.) A se mișca neregulat în diferite direcții; a flutura. /Din fâl

A SE FÂLFÂI mă fâlfâi intranz. fam. A rosti neclar unele sunete (din cauza lipsei dinților). /Din fâl

fălfăì v. 1. a sbura în voia vântului: ciocârliile fălfăiau; 2. a se mișca în undulațiuni: steagurile fâlfăiau. [Onomatopee ce imită freamătul aripilor în sbor: fălf! fălf!].

fîlfîĭ, a v. intr. (imit. înrudit cu vsl. *fŭflati [Bern.], a șopti, a bîlbîi, precum și cu flutur. Cp. cu bîlbîĭ, pîlpîĭ, gîlgîĭ). Se zice despre huĭetu pe care-l fac aripile’n zbor orĭ pînza orĭ păru în vînt: steagurile fîlfîĭe.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

fâlfâi (a ~) vb., ind. prez. 3 fâlfâie, imperf. 3 pl. fâlfâiau; conj. prez. 3 să fâlfâie

fâlfâi (a ~) vb., ind. prez. 3 fâlfâie, imperf. 3 sg. fâlfâia; conj. prez. 3 să fâlfâie

fâlfâi vb., ind. și conj. prez. 3 sg. fâlfâie, imperf. 3 sg. fâfâia

fîlfîi (ind. prez. 3 sg. și pl. fîlfîie)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FÂLFÂI vb. 1. (rar) a pâlpâi, a sfârâi, (Bucov.) a păbâi. (O pasăre ~ din aripi.) 2. v. flutura. 3. a agita, a clătina, a flutura, (înv. și reg.) a pălăi, a pălălăi, (reg.) a mătăhăi, a mătălăi. (A ~ batista.)

FÂLFÂIT s. bătaie, fâlfâială, fâlfâire, fâlfâitură, fluturare, fluturat, (rar) scuturare, scuturat, sfârâitură. (~ de aripi.)

FÎLFÎI vb. 1. (rar) a pîlpîi, a sfîrîi, (Bucov.) a păbîi. (O pasăre ~ din aripi.) 2. a flutura. (Steagul ~ în vînt.) 3. a agita, a clătina, a flutura, (înv. și reg.) a pălăi, a pălălăi, (reg.) a mătăhăi, a mătălăi. (A ~ batista.)

FÎLFÎIT s. bătaie, fîlfîială, fîlfîire, fîlfîitură, fluturare, fluturat, (rar) scuturare, scuturat, sfîrîitură. (~ de aripi.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a i se fâlfâi (cuiva de ceva) expr.a nu-i păsa (cuiva de ceva); a-i fi perfect indiferent (cuiva de ceva).

Intrare: fălfâit
fălfâit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fălfâit
  • fălfâitul
  • fălfâi
  • fălfâita
plural
  • fălfâiți
  • fălfâiții
  • fălfâite
  • fălfâitele
genitiv-dativ singular
  • fălfâit
  • fălfâitului
  • fălfâite
  • fălfâitei
plural
  • fălfâiți
  • fălfâiților
  • fălfâite
  • fălfâitelor
vocativ singular
plural
Intrare: fâlfâi
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fâlfâi
  • fâlfâire
  • fâlfâit
  • fâlfâitu‑
  • fâlfâind
  • fâlfâindu‑
singular plural
  • fâlfâie
  • fâlfâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fâlfâi
(să)
  • fâlfâi
  • fâlfâiam
  • fâlfâii
  • fâlfâisem
a II-a (tu)
  • fâlfâi
(să)
  • fâlfâi
  • fâlfâiai
  • fâlfâiși
  • fâlfâiseși
a III-a (el, ea)
  • fâlfâie
(să)
  • fâlfâie
  • fâlfâia
  • fâlfâi
  • fâlfâise
plural I (noi)
  • fâlfâim
(să)
  • fâlfâim
  • fâlfâiam
  • fâlfâirăm
  • fâlfâiserăm
  • fâlfâisem
a II-a (voi)
  • fâlfâiți
(să)
  • fâlfâiți
  • fâlfâiați
  • fâlfâirăți
  • fâlfâiserăți
  • fâlfâiseți
a III-a (ei, ele)
  • fâlfâie
(să)
  • fâlfâie
  • fâlfâiau
  • fâlfâi
  • fâlfâiseră
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fâlfăi
  • fâlfăire
  • fâlfăit
  • fâlfăitu‑
  • fâlfăind
  • fâlfăindu‑
singular plural
  • fâlfăie
  • fâlfăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fâlfăi
(să)
  • fâlfăi
  • fâlfăiam
  • fâlfăii
  • fâlfăisem
a II-a (tu)
  • fâlfăi
(să)
  • fâlfăi
  • fâlfăiai
  • fâlfăiși
  • fâlfăiseși
a III-a (el, ea)
  • fâlfăie
(să)
  • fâlfăie
  • fâlfăia
  • fâlfăi
  • fâlfăise
plural I (noi)
  • fâlfăim
(să)
  • fâlfăim
  • fâlfăiam
  • fâlfăirăm
  • fâlfăiserăm
  • fâlfăisem
a II-a (voi)
  • fâlfăiți
(să)
  • fâlfăiți
  • fâlfăiați
  • fâlfăirăți
  • fâlfăiserăți
  • fâlfăiseți
a III-a (ei, ele)
  • fâlfăie
(să)
  • fâlfăie
  • fâlfăiau
  • fâlfăi
  • fâlfăiseră
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fălfâi
  • fălfâire
  • fălfâit
  • fălfâitu‑
  • fălfâind
  • fălfâindu‑
singular plural
  • fălfâie
  • fălfâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fălfâi
(să)
  • fălfâi
  • fălfâiam
  • fălfâii
  • fălfâisem
a II-a (tu)
  • fălfâi
(să)
  • fălfâi
  • fălfâiai
  • fălfâiși
  • fălfâiseși
a III-a (el, ea)
  • fălfâie
(să)
  • fălfâie
  • fălfâia
  • fălfâi
  • fălfâise
plural I (noi)
  • fălfâim
(să)
  • fălfâim
  • fălfâiam
  • fălfâirăm
  • fălfâiserăm
  • fălfâisem
a II-a (voi)
  • fălfâiți
(să)
  • fălfâiți
  • fălfâiați
  • fălfâirăți
  • fălfâiserăți
  • fălfâiseți
a III-a (ei, ele)
  • fălfâie
(să)
  • fălfâie
  • fălfâiau
  • fălfâi
  • fălfâiseră
fălfăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: fâlfâit (adj.)
fâlfâit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fâlfâit
  • fâlfâitul
  • fâlfâitu‑
  • fâlfâi
  • fâlfâita
plural
  • fâlfâiți
  • fâlfâiții
  • fâlfâite
  • fâlfâitele
genitiv-dativ singular
  • fâlfâit
  • fâlfâitului
  • fâlfâite
  • fâlfâitei
plural
  • fâlfâiți
  • fâlfâiților
  • fâlfâite
  • fâlfâitelor
vocativ singular
plural
Intrare: fâlfâit (s.n.)
fâlfâit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fâlfâit
  • fâlfâitul
  • fâlfâitu‑
plural
  • fâlfâituri
  • fâlfâiturile
genitiv-dativ singular
  • fâlfâit
  • fâlfâitului
plural
  • fâlfâituri
  • fâlfâiturilor
vocativ singular
plural
fălfâit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
fălfăit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
fâlfăt
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
fâlfăit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fâlfăit
  • fâlfăitul
  • fâlfăitu‑
  • fâlfăi
  • fâlfăita
plural
  • fâlfăiți
  • fâlfăiții
  • fâlfăite
  • fâlfăitele
genitiv-dativ singular
  • fâlfăit
  • fâlfăitului
  • fâlfăite
  • fâlfăitei
plural
  • fâlfăiți
  • fâlfăiților
  • fâlfăite
  • fâlfăitelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fâlfâi, fâlfâiverb

  • 1. intranzitiv unipersonal (Despre păsări) A da din aripi, producând zgomotul caracteristic care însoțește zborul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Din cînd în cînd saltă dintr-o brazdă neagră o ciocîrlie care fîlfîie pe deasupra noastră și țîrîie ușurel. SADOVEANU, O. A. II 116. DLRLC
    • format_quote Și fîlfîie deasupra-i, gonindu-se în roate, Cu-aripele-ostenite, un alb ș-un negru corb. EMINESCU, O. I 93. DLRLC
    • format_quote metaforic Și-i era sufletul luminat, căci încetase a fîlfîi în ființa lui fluturele negru al neliniștii. SADOVEANU, N. P. 61. DLRLC
    • format_quote metaforic Peste fruntea-i încinsă de lauri, Larg fîlfîit-a Aripa slavei. TOMA, C. V. 40. DLRLC
    • format_quote metaforic Neagră-n urmă-ți noaptea vine, Fîlfîind din aripi pline De mister. COȘBUC, P. I 220. DLRLC
  • 2. intranzitiv tranzitiv A (se) legăna, a flutura o pânză, un steag, o batistă etc. în bătaia vântului sau prin mișcarea mâinii. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Un steag fîlfîia întipărit pe cerul verde. CAMILAR, N. I 73. DLRLC
    • format_quote Pe luciul Dunării... Ian că se zărea plutind, Cu lopețile vîslind, Cu pînzele fîlfîind, Un caic mare, bogat. ALECSANDRI. P. P. 124. DLRLC
    • format_quote A sărit sprinten din mersul trenului, fîlfîindu-și pelerina bogată. GALAN, Z. R. 170. DLRLC
  • 3. intranzitiv unipersonal Despre flăcări: pâlpâi. DEX '09 DLRLC
    sinonime: pâlpâi
    • format_quote Pe pereți, în bezna rece, Fîlfîind ca o aripă, para focului se trece. VLAHUȚĂ, P. 62. DLRLC
    • format_quote Lampa fîlfîia lungă, ca și cînd ar fi vrut să ajungă tavanul. EMINESCU, N. 58. DLRLC
  • comentariu Prezent indicativ și: fâlfâiește. DLRLC
etimologie:
  • Fâl + f[âl] + sufix -âi. DEX '09 DEX '98

fâlfâit, fâlfâiturisubstantiv neutru

  • 1. Fâlfâire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: fâlfâire
    • format_quote Despre ziuă... auzi un fîlfîit ca de un stol de paseri. ISPIRESCU, I. 74. DLRLC
etimologie:
  • vezi fâlfâi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.