15 definiții pentru eșua

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EȘUA, eșuez, vb. I. Intranz. 1. (Despre vapoare; la pers. 3) A se așeza voit sau a se împotmoli în nisip sau într-un loc unde apa are o adâncime redusă. 2. Fig. A suferi un eșec, a da greș, a nu reuși, a nu izbuti. [Pr.: -șu-a] – Din fr. échouer.

eșua vi [At: CARAGIALE, O. VII / P: e-șu-a / Pzi: 1 ~uez, 3 ~uea / E: fr échouer] 1 (Mrn; d. nave) A se așeza, accidental, cu chila pe un banc de nisip sau pe o stâncă. 2 A rămâne împotmolit în urma devierii de la drumul navigabil, a apropierii prea mari de țărm, a scăderii nivelului mareelor. 3 (Rar; d. oameni) A se afla pe o navă care a eșuat (1-2). 4 (D. acțiunile oamenilor) A se solda cu un insucces. 5 (D. oameni) A suferi un eșec (5).

EȘUA, eșuez, vb. I. Intranz. 1. (Despre vapoare; la pers. 3) A se așeza voit sau a se împotmoli în nisip sau într-un loc unde apa are o adâncime redusă. 2. A suferi un eșec, a da greș, a nu reuși, a nu izbuti. [Pr.: -șu-a] – Din fr. échouer.

EȘUA, eșuez, vb. I. Intranz. (Despre acțiuni, planuri etc., p. ext. despre oameni) A nu izbuti, a suferi un eșec. Eșuînd în lovitura îndreptată împotriva lui Anghel... își vor îndrepta eforturile asupra lui Panait. V. ROM. decembrie 1953, 293. ♦ (Mar.; despre vapoare) A se împotmoli în nisip, a se înnămoli într-un loc unde apa nu e destul de adîncă. În timpul furtunii au eșuat două vapoare. – Pronunțat: -șu-a.

EȘUA vb. I. intr.1. (Despre nave) A se împotmoli în nisip, a se așeza cu fundul pe un banc de nisip. 2. (Fig.) A nu reuși, a nu izbuti, a avea un eșec. [Pron. -șu-a, p. i. 3,6 -uează, ger. -uînd. / < fr. échouer].

EȘUA vb. intr. 1. (despre nave) a se împotmoli în nisip într-un loc unde apa este mai puțin adâncă. 2. (fam.) a se împiedica (de un obstacol). 3. a suferi un eșec. 4. (fig.) a nu reuși. (< fr. échouer)

A EȘUA ~ez intranz. 1) (despre persoane) A suferi un eșec. 2) (despre acțiuni) A se termina printr-un eșec. 3) (despre nave) A se așeza (cu fundul) pe un banc de nisip; a se împotmoli în nisip. [Sil. e-șu-a] /<fr. échouer

*eșuéz, a v. intr. (fr. échouer). Nu reușesc, fac fiasco. Naufragiez. V. eșec.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

eșua (a ~) (desp. -șu-a) vb., ind. prez. 1 sg. eșuez (desp. -șu-ez), 3 eșuea (desp. -șu-ea-), 1 pl. eșuăm (desp. -șu-ăm); conj. prez. 1 sg. să eșuez, 3 să eșueze; ger. eșuând (desp. -șu-ând)

eșua (a ~) (-șu-a) vb., ind. prez. 3 eșuează, 1 pl. eșuăm (-șu-ăm); conj. prez. 3 să eșueze (-șu-e-); ger. eșuând (-șu-ând)

eșua vb. (sil. -șu-a), ind. prez. 1 sg. eșuez, 3 sg. și pl. eșuează, 1 pl. eșuăm (sil. -șu-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. eșueze (sil. -șu-e-); ger. eșuând (sil. -șu-ând)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

EȘUA vb. a cădea, a pica. (A ~ la examen.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

A EȘUA a da chix, (d. planuri, proiecte etc.) a se duce de râpă, a face un fâs / o laie, a se lipi ca cocoșatul de gard, a pierde partida, (d. un proiect) a pica în bot, a-i pocni broasca.

Intrare: eșua
  • silabație: e-șu-a info
verb (V214)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • eșua
  • eșuare
  • eșuat
  • eșuatu‑
  • eșuând
  • eșuându‑
singular plural
  • eșuea
  • eșuați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • eșuez
(să)
  • eșuez
  • eșuam
  • eșuai
  • eșuasem
a II-a (tu)
  • eșuezi
(să)
  • eșuezi
  • eșuai
  • eșuași
  • eșuaseși
a III-a (el, ea)
  • eșuea
(să)
  • eșueze
  • eșua
  • eșuă
  • eșuase
plural I (noi)
  • eșuăm
(să)
  • eșuăm
  • eșuam
  • eșuarăm
  • eșuaserăm
  • eșuasem
a II-a (voi)
  • eșuați
(să)
  • eșuați
  • eșuați
  • eșuarăți
  • eșuaserăți
  • eșuaseți
a III-a (ei, ele)
  • eșuea
(să)
  • eșueze
  • eșuau
  • eșua
  • eșuaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

eșua, eșuezverb

  • 1. unipersonal (Despre vapoare) A se așeza voit sau a se împotmoli în nisip sau într-un loc unde apa are o adâncime redusă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: împotmoli
    • format_quote În timpul furtunii au eșuat două vapoare. DLRLC
  • 2. A suferi un eșec, a da greș, a nu reuși, a nu izbuti. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Eșuînd în lovitura îndreptată împotriva lui Anghel... își vor îndrepta eforturile asupra lui Panait. V. ROM. decembrie 1953, 293. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.