17 definiții pentru drămui

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DRĂMUI, drămuiesc, vb. IV. Tranz. A măsura, a cântări, a socoti sau a împărți cu precizie, minuțios, un material, o substanță etc.; a drămălui. ♦ Fig. A împărți, a alege după o matură chibzuință și în amănunt. – Dram + suf. -ui.

drămui2 [At: CIAUȘANU, V. / V: dre~ / Pzi: ~esc / E: nct] (Reg) 1 A drăcui1 (1). 2 A certa cu asprime.

drămui1 vt [At: VĂCĂRESCU, P. 46/26 / Pzi: ~esc / E: dram1] 1 (Înv; fșa) A măsura cu dramul1 (1) Si: a drămălui (1). 2 (Pex) A măsura cu precizie un material, o substanță Si: a drămălui (2). 3 A alege după o matură chibzuință și în amănunt. Si: drămălui (3). 4 A evalua cu atenție. 5 A ezita între mai multe opțiuni. 6 (Fig; c.i. oameni) A studia atent cu privirea pentru a-și da seama de valoarea, de intențiile cuiva. 7 (Fig; c.i. cuvinte, expresii) A folosi cu multă atenție.

DRĂMUI, drămuiesc, vb. IV. Tranz. A măsura, a cântări, a socoti sau a împărți cu precizie un material, o substanță etc.; a drămălui. ♦ Fig. A împărți, a alege după o matură chibzuință și în amănunt. – Dram + suf. -ui.

DRĂMUI, drămuiesc, vb. IV. Tranz. A măsura sau a cîntări ceva cu precizie; a socoti sau a împărți ceva cu dramul, pînă la dram. (Absol.) Cămărășiță ca mama, cîntărind și drămuind, nu vreau să ajung. SADOVEANU, Z. C. 153. ◊ Refl. pas. Erați mulți în casă și totul se drămuia cu economie. PAS, Z. I 2. ◊ Fig. Vedeai cum cîntărește mama, în mînă, banii pe care îi aducea tata și cum îi drămuiește ca să se-ajungă. PAS, Z. I 254. ♦ Fig. A cumpăni, a împărți cu chibzuială. Un cronicar de salon trebuie să-și drămuiască atenția cu cea mai mare stricteță. CARAGIALE, O. II 119. – Prez. ind. și: drămui (BANUȘ, B. 79).

A DRĂMUI ~iesc tranz. 1) (materiale, substanțe) A cântări, sau a împărți cu multă precizie sau cu multă minuțiozitate. 2) fig. A cântări profund și amănunțit cu mintea; a cumpăni. /dram + suf. ~ui

drămuĭésc v. tr. (d. dram) Cîntăresc pînă la dram, adică cu prea mare atenție orĭ zgîrcenie. – În est drămăluĭesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

drămui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. drămuiesc, 3 sg. drămuiește, imperf. 1 drămuiam; conj. prez. 1 sg. să drămuiesc, 3 să drămuiască corectat(ă)

drămui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. drămuiesc, imperf. 3 sg. drămuia; conj. prez. 3 să drămuiască

drămui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. drămuiesc, imperf. 3 sg. drămuia; conj. prez. 3 sg. și pl. drămuiască

drămuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DRĂMUI vb. v. chibzui, gândi, judeca, socoti.

DRĂMUI vb. a drămălui. (A ~ ceva cu precizie.)

DRĂMUI vb. a drămălui. (A ~ ceva cu precizie.)

drămui vb. v. CHIBZUI. GÎNDI. JUDECA. SOCOTI.

Intrare: drămui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • drămui
  • drămuire
  • drămuit
  • drămuitu‑
  • drămuind
  • drămuindu‑
singular plural
  • drămuiește
  • drămuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • drămuiesc
(să)
  • drămuiesc
  • drămuiam
  • drămuii
  • drămuisem
a II-a (tu)
  • drămuiești
(să)
  • drămuiești
  • drămuiai
  • drămuiși
  • drămuiseși
a III-a (el, ea)
  • drămuiește
(să)
  • drămuiască
  • drămuia
  • drămui
  • drămuise
plural I (noi)
  • drămuim
(să)
  • drămuim
  • drămuiam
  • drămuirăm
  • drămuiserăm
  • drămuisem
a II-a (voi)
  • drămuiți
(să)
  • drămuiți
  • drămuiați
  • drămuirăți
  • drămuiserăți
  • drămuiseți
a III-a (ei, ele)
  • drămuiesc
(să)
  • drămuiască
  • drămuiau
  • drămui
  • drămuiseră
dremui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

drămui, drămuiescverb

  • 1. A măsura, a cântări, a socoti sau a împărți cu precizie, minuțios, un material, o substanță etc. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Cămărășiță ca mama, cîntărind și drămuind, nu vreau să ajung. SADOVEANU, Z. C. 153. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Erați mulți în casă și totul se drămuia cu economie. PAS, Z. I 2. DLRLC
    • format_quote figurat Vedeai cum cîntărește mama, în mînă, banii pe care îi aducea tata și cum îi drămuiește ca să se-ajungă. PAS, Z. I 254. DLRLC
    • 1.1. figurat A împărți, a alege după o matură chibzuință și în amănunt. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Un cronicar de salon trebuie să-și drămuiască atenția cu cea mai mare stricteță. CARAGIALE, O. II 119. DLRLC
  • comentariu Prezent indicativ și: drămui. DLRLC
etimologie:
  • Dram + sufix -ui. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.