17 definiții pentru drămui
din care- explicative (9)
- morfologice (4)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DRĂMUI, drămuiesc, vb. IV. Tranz. A măsura, a cântări, a socoti sau a împărți cu precizie, minuțios, un material, o substanță etc.; a drămălui. ♦ Fig. A împărți, a alege după o matură chibzuință și în amănunt. – Dram + suf. -ui.
drămui2 [At: CIAUȘANU, V. / V: dre~ / Pzi: ~esc / E: nct] (Reg) 1 A drăcui1 (1). 2 A certa cu asprime.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
drămui1 vt [At: VĂCĂRESCU, P. 46/26 / Pzi: ~esc / E: dram1] 1 (Înv; fșa) A măsura cu dramul1 (1) Si: a drămălui (1). 2 (Pex) A măsura cu precizie un material, o substanță Si: a drămălui (2). 3 A alege după o matură chibzuință și în amănunt. Si: drămălui (3). 4 A evalua cu atenție. 5 A ezita între mai multe opțiuni. 6 (Fig; c.i. oameni) A studia atent cu privirea pentru a-și da seama de valoarea, de intențiile cuiva. 7 (Fig; c.i. cuvinte, expresii) A folosi cu multă atenție.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DRĂMUI, drămuiesc, vb. IV. Tranz. A măsura, a cântări, a socoti sau a împărți cu precizie un material, o substanță etc.; a drămălui. ♦ Fig. A împărți, a alege după o matură chibzuință și în amănunt. – Dram + suf. -ui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DRĂMUI, drămuiesc, vb. IV. Tranz. A măsura sau a cîntări ceva cu precizie; a socoti sau a împărți ceva cu dramul, pînă la dram. (Absol.) Cămărășiță ca mama, cîntărind și drămuind, nu vreau să ajung. SADOVEANU, Z. C. 153. ◊ Refl. pas. Erați mulți în casă și totul se drămuia cu economie. PAS, Z. I 2. ◊ Fig. Vedeai cum cîntărește mama, în mînă, banii pe care îi aducea tata și cum îi drămuiește ca să se-ajungă. PAS, Z. I 254. ♦ Fig. A cumpăni, a împărți cu chibzuială. Un cronicar de salon trebuie să-și drămuiască atenția cu cea mai mare stricteță. CARAGIALE, O. II 119. – Prez. ind. și: drămui (BANUȘ, B. 79).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A DRĂMUI ~iesc tranz. 1) (materiale, substanțe) A cântări, sau a împărți cu multă precizie sau cu multă minuțiozitate. 2) fig. A cântări profund și amănunțit cu mintea; a cumpăni. /dram + suf. ~ui
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
drămuì v. a cântări, a cumpăni.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dremui v vz drămui2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
drămuĭésc v. tr. (d. dram) Cîntăresc pînă la dram, adică cu prea mare atenție orĭ zgîrcenie. – În est drămăluĭesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
drămui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. drămuiesc, 3 sg. drămuiește, imperf. 1 drămuiam; conj. prez. 1 sg. să drămuiesc, 3 să drămuiască corectat(ă)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
drămui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. drămuiesc, imperf. 3 sg. drămuia; conj. prez. 3 să drămuiască
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
drămui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. drămuiesc, imperf. 3 sg. drămuia; conj. prez. 3 sg. și pl. drămuiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
drămuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DRĂMUI vb. v. chibzui, gândi, judeca, socoti.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DRĂMUI vb. a drămălui. (A ~ ceva cu precizie.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DRĂMUI vb. a drămălui. (A ~ ceva cu precizie.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
drămui vb. v. CHIBZUI. GÎNDI. JUDECA. SOCOTI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
verb (VT408) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
drămui, drămuiescverb
- 1. A măsura, a cântări, a socoti sau a împărți cu precizie, minuțios, un material, o substanță etc. DEX '09 DLRLC
- Cămărășiță ca mama, cîntărind și drămuind, nu vreau să ajung. SADOVEANU, Z. C. 153. DLRLC
- Erați mulți în casă și totul se drămuia cu economie. PAS, Z. I 2. DLRLC
- Vedeai cum cîntărește mama, în mînă, banii pe care îi aducea tata și cum îi drămuiește ca să se-ajungă. PAS, Z. I 254. DLRLC
- 1.1. A împărți, a alege după o matură chibzuință și în amănunt. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Un cronicar de salon trebuie să-și drămuiască atenția cu cea mai mare stricteță. CARAGIALE, O. II 119. DLRLC
-
-
- comentariu Prezent indicativ și: drămui. DLRLC
etimologie:
- Dram + sufix -ui. DEX '09 DEX '98