2 intrări
28 de definiții
din care- explicative (17)
- morfologice (4)
- relaționale (5)
- argou (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DESFIINȚAT, -Ă, desființați, -te, adj. Suprimat, înlăturat; distrus, nimicit. ♦ (Jur.) Abrogat, anulat. – V. desființa.
DESFIINȚAT, -Ă, desființați, -te, adj. Suprimat, înlăturat; distrus, nimicit. ♦ (Jur.) Abrogat, anulat. – V. desființa.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
desființat2, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / P: ~fi-in~ / V: (înv) ~țit, dis~ / Pl: ~ați, ~e / E: desființa] 1 Distrus2. 2 Omorât2. 3 (D. o lege, convenție, instituție etc.) Abrogat2.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
desființat1 sn [At: MDA ms / P: ~fi-in~ / V: (înv) ~țit, dis~ / Pl: ~uri / E: desființa] 1 Distrugere. 2 Omorâre. 3 Desființare (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESFIINȚAT, -Ă, desființați, -te, adj. Suprimat, distrus, înlăturat. (Prin exagerare) Le-ai dovedit dușmanilor tăi că, atunci cînd te cred desființat, e destul să ridici fruntea, ca să redevii întreg cum ai fost. CAMIL PETRESCU, T. II 546. ♦ (Jur.) Abrogat. Regulament desființat.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESFIINȚA, desființez, vb. I. Tranz. A face ca ceva să nu mai existe; a suprima; a distruge, a nimici. ♦ A abroga, a anula un contract, o convenție etc. – Pref. des- + [în]ființa.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
desființa vtr [At: CONDICA, O. 42/28 / P: ~fi-in~ / V: (înv) ~ți, dis~ / Pzi: ~țez / E: des- + (în)ființa] 1-2 (A face să nu mai fie) sau a dispărea Vz a distruge, a strica. 3-4 A (se) omorî. 5-6 (D. legi, convenții, asociații, instituții etc.) (A face să nu mai fie în vigoare sau) a ieși din vigoare Si: a abroga, a anula, a revoca, a suprima.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
desființi v vz desființa
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
desființit2, ~ă a vz desființat2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
desființit1 sn vz desființat1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
disființa v vz desființa
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESFIINȚA, desființez, vb. I. Tranz. A face ca ceva să nu mai existe; a suprima; a distruge, a nimici. ♦ A abroga, a anula un contract, o convenție etc. – Des1 + [în]ființa.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
DESFIINȚA, desființez, vb. I. Tranz. A face ca ceva să nu mai existe; a suprima. Ai să desființezi secția laboratorului. CAMIL PETRESCU, T. III 169. Constantin Mavrocordat, la 1739, desființă de tot vechea organizare militară a țării. BĂLCESCU, O. I 32. ♦ (Cu privire la legi, contracte, convenții) A abroga; a anula.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESFIINȚA vb. I. tr. A face ceva să nu mai existe; a distruge, a nimici. [Pron. -fi-in-. / după înființa].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESFIINȚA vb. tr. a face să nu mai existe ceva; a distruge, a nimici. (< des- + /în/ființa)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A DESFIINȚA ~ez tranz. 1) A face să înceteze existența; a dizolva. 2) (legi, contracte, decrete, convenții) A declara nul printr-o dispoziție oficială; a abroga; a aboli; a anula; a revoca. [Sil. -fi-in-] /des- + a [în]ființa
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
desființà v. a face să nu mai fie, a suprima, a abroga, a anula: a desființa o lege.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
desființéz v. tr. (d. ființă). Suprim, nimicesc: a desființa o societate, o lege.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
desființa (a ~) (desp. -fi-in-) vb., ind. prez. 1 sg. desființez, 3 desființează; conj. prez. 1 sg. să desființez, 3 să desființeze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
desființa (a ~) (-fi-in-) vb., ind. prez. 3 desființează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
desființa vb. (sil. -fi-in-), ind. prez. 1 sg. desființez, 3 sg. și pl. desființează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
desființa
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DESFIINȚAT adj. (JUR.) abrogat, anulat, invalidat, înlăturat, suprimat. (Act normativ ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DESFIINȚAT adj. (JUR.) abrogat, anulat, înlăturat, suprimat. (Act normativ ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESFIINȚA vb. 1. v. anula. 2. v. aboli. 3. a anula, (fig.) a ridica. (A ~ orice restricție de circulație.) 4. a suprima. (A ~ un post.) 5. v. dizolva. 6. v. lichida. 7. a distruge, a lichida, a nimici, a prăpădi, (fig.) a topi. (A ~ pur și simplu totul în calea lui.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DESFIINȚA vb. 1. (JUR.) a abroga, a anula, a infirma, a invalida, a suprima, (pop.) a strica, (înv.) a surpa. (~ o lege, un act normativ.) 2. (JUR.) a aboli, a suprima, (pop.) a șterge. (Sclavia a fost ~.) 3. a anula, (fig.) a ridica. (A ~ orice restricție de circulație.) 4. a suprima. (A ~ un post.) 5. a dizolva. (A ~ o organizație.) 6. a lichida, a stîrpi, a suprima. (A ~ abuzurile.) 7. a distruge, a lichida, a nimici, a prăpădi, (fig.) a topi. (A ~ pur și simplu totul în calea lui.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A desființa ≠ a înființa, a întemeia
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
desființat, -ă, desființați, -te adj. 1. compromis. 2. certat cu asprime. 3. umilit; ridiculizat.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
desființa, desființez v. t. 1. a compromite. 2. a certa cu asprime. 3. a umili; a ridiculiza. 4. a bate rău de tot.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
- silabație: des-fi-in-ța
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
desființat, desființatăadjectiv
- 1. Distrus, nimicit, suprimat, înlăturat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Le-ai dovedit dușmanilor tăi că, atunci cînd te cred desființat, e destul să ridici fruntea, ca să redevii întreg cum ai fost. CAMIL PETRESCU, T. II 546. DLRLC
-
- Regulament desființat. DLRLC
-
-
etimologie:
- desființa DEX '98 DEX '09
desființa, desființezverb
- 1. A face ca ceva să nu mai existe. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Ai să desființezi secția laboratorului. CAMIL PETRESCU, T. III 169. DLRLC
- Constantin Mavrocordat, la 1739, desființă de tot vechea organizare militară a țării. BĂLCESCU, O. I 32. DLRLC
-
etimologie:
- Prefix des- + [în]ființa. DEX '09 DN