defansiv² sm vz defensivă

defansiv¹, ~ă a vz defensiv

defansivă sf vz defensivă

defensiv, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / V: ~nziv, dif~, (înv) ~fansiv sm, ~fan~, ~nzi~ / Pl: ~i, ~e / E: fr défensif] 1 a Care este făcut pentru apărare. 2 a Care apără. 3 a De apărare. 1-2 sf (Stare sau) poziție de apărare.

defenziv, ~ă a vz defensiv

defenzivă sf vz defensiv

difensiv, ~ă a vz defensiv

ARMĂ (pl. -me) sf. 1 ⚔️ Instrument, unealtă făcută anume pentru a servi cuiva să se apere sau să lovească în cineva: ~ albă 👉 ALB; ~ de foc 👉 FOC; ~ ofensivă 👉 OFENSIV; ~ defensivă 👉 DEFENSIV; ~ portativă 👉 PORTATIV; ~ de vînat, de tir, de salon, de războiu; a lua armele, a se înarma fie pentru a ataca, fie pentru a se apăra; a chema la arme, a strînge soldații, cetățenii cari pot purta arme, spre a fi gata de atac sau de apărare; de aci: la arme! strigăt prin care se chiamă soldații, cetățenii ca să ia armele; a depune armele, a se preda, a înceta lupta, războiul ¶ 2 Sală de arme, un fel de galerie în care se află așezate în ordine și bine întreținute tot soiul de arme; loc unde se învață mînuirea armelor ¶ 3 🎖️ Se zice despre diferitele feluri de trupe care compun o armată, adică infanteria, cavaleria, artileria, geniul, aviația: în ce ~ ai servit? ¶ 4 pl. Meșteșugul mînuirii armelor ¶ 5 🎖️ pl. fig. Războiu, luptă, expedițiune militară; frate de arme, tovarăș de luptă; ‡a ridica arme(le), a se apuca de arme, a începe războiul, a declara, a purta războiu ¶ 6 pl. fig. În sens moral, se zice despre tot ce slujește spre a combate pe cineva, spre a face să dispară o greșală, spre a nimici o pasiune, etc.: armele rațiunii, adevărului, calomniei, etc.; se întrebuințează uneori și la sg.: calomnia este totdeauna arma invidioșilor ¶ 7 pl. 🛡 Semnele simbolice distinctive ale unei țări, unui oraș, unei familii nobile, marcă, stemă [lat. arma, în parte cu accepțiunile fr. arme].

DEFENSIV, -Ă, defensivi, -e, adj. (În opoziție cu ofensiv) Făcut pentru apărare, de apărare, care apără. Iartă-mă... că n-am putut să-mi stăpînesc față de tine gestul defensiv pe care mi l-a lăsat deprinderea. GALACTION, O. I 225. Războiul defensiv se perfecționă mult la moldoveni. BĂLCESCU, O. I 126.

DEFENSIVĂ, defensive, s. f. (În opoziție cu ofensivă) Stare sau poziție de apărare.

DEFENSIV, -Ă adj. De apărare, care apără. [Cf. fr. défensif].

DEFENSIVĂ s.f. (op. ofensivă) Formă de luptă adoptată în scopul de a rezista atacurilor inamicului; apărare. [< fr. défensive].

DEFENSIV, -Ă I. adj. de apărare. II. s. f. formă de luptă adoptată în scopul de a rezista atacurilor inamicului; apărare. (< fr. défensif, (II) défensive)

DEFENSIV ~a (~i, ~e) Care este destinat pentru apărare; făcut pentru apărare; de apărare. /<fr. défensif

DEFENSIVĂ ~e f. (în opoziție cu ofensivă) Formă de luptă care are ca scop de a rezista atacurilor inamice; apărare. /<fr. défensive

defensiv a. făcut pentru apărare: răsboiu defensiv.

defensivă f. dispozițiune de a se apăra: a lua defensiva.

*defensív, -ă adj. (mlat. defensivus). De apărare: armă defensivă. S.f. pl. e. Starea de apărare (în opoz. cu ofensivă): a fi, a sta în defensivă. Adv. În mod defensiv, în apărare.

defensiv adj. m., pl. defensivi; f. defensivă, pl. defensive

defensivă s. f., g.-d. art. defensivei; pl. defensive

defensiv adj. m., pl. defensivi; f. defensivă, pl. defensive

defensivă s. f., g.-d. art. defensivei; pl. defensive

defensiv adj. m., pl. defensivi; f. sg. defensivă, pl. defensive

defensivă s. f., pl. defensive

defensiv.

DEFENSIVĂ s. (MIL.) apărare. (Armata se află în ~.)

DEFENSIVĂ s. (MIL.) apărare. (Armata se află în ~.)

Defensiv ≠ ofensiv

Defensivă ≠ ofensivă