opțiuni
  • info

2 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECLANȘATOR, -OARE, declanșatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care declanșează. 2. S. n. Dispozitiv, acționat manual sau automat, care provoacă suprimarea unei piedici și declanșarea mecanismelor; declanșor. [Pl. și: (m.) declanșatori] – Declanșa + suf. -tor.

declanșator, ~oare [At: AGROTEHNICA, I, 375 / Pl: ~i, ~oare / E: declanșa + -tor] 1-3 a Care determină declanșarea (1-2, 4). 4 sn Dispozitiv, acționat manual sau automat, care provoacă suprimarea unei piedici și declanșarea mecanismelor Si: declanșor.

DECLANȘATOR, declanșatoare, s. n. Dispozitiv, acționat manual sau automat, care provoacă suprimarea unei piedici și declanșarea mecanismelor; declanșor. – Declanșa + suf. -tor.

DECLANȘATOR, declanșatoare, s. n. (Tehn.) Declanșor.

DECLANȘATOR s.n. Dispozitiv care suprimă, eliberează, deschide mecanic o piedică; declanșor. [< declanșa + -tor].

DECLANȘATOR, -OARE I. adj. care declanșează. II. s. n. dispozitiv acționat mecanic, electric etc., care suprimă sau declanșează un mecanism; declanșor. (< declanșa + -tor)

DECLANȘATOR ~oare n. Dispozitiv pentru declanșarea unui mecanism; declic. /a declanșa + suf. ~tor

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

declanșator2 (desp. de-clan-) s. n., pl. declanșatoare

declanșator1 (desp. de-clan-) adj. m., pl. declanșatori; f. sg. și pl. declanșatoare

*declanșator1 (de-clan-) adj. m., pl. declanșatori; f. sg. și pl. declanșatoare

declanșator2 (de-clan-) s. n., pl. declanșatoare

declanșator s. n. (sil. -clan-), pl. declanșatoare

declanșator adj. m., pl. declanșatori; f. sg. și pl. declanșatoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DECLANȘATOR s. (TEHN.) declanșor.

DECLANȘATOR s. (TEHN.) declanșor.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DECLANȘATOR a) termen militar desemnând comanda manuală de deschidere a parașutei; b) dispozitiv pentru separarea unei aeronave de cablul de remorcaj.

MÂNER DECLANȘATOR parte componentă a dispozitivului de declanșare a deschiderii parașutei.

Intrare: declanșator (adj.)
declanșator1 (adj.) adjectiv
  • silabație: de-clan- info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • declanșator
  • declanșatorul
  • declanșatoru‑
  • declanșatoare
  • declanșatoarea
plural
  • declanșatori
  • declanșatorii
  • declanșatoare
  • declanșatoarele
genitiv-dativ singular
  • declanșator
  • declanșatorului
  • declanșatoare
  • declanșatoarei
plural
  • declanșatori
  • declanșatorilor
  • declanșatoare
  • declanșatoarelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: declanșator (s.n.)
declanșator2 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: de-clan- info
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • declanșator
  • declanșatorul
  • declanșatoru‑
plural
  • declanșatoare
  • declanșatoarele
genitiv-dativ singular
  • declanșator
  • declanșatorului
plural
  • declanșatoare
  • declanșatoarelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

declanșator, declanșatoareadjectiv

  • 1. Care declanșează. DEX '09 MDN '00
etimologie:
  • Declanșa + sufix -tor. DEX '09 DEX '98 MDN '00

declanșator, declanșatoaresubstantiv neutru

  • 1. Dispozitiv, acționat manual sau automat, care provoacă suprimarea unei piedici și declanșarea mecanismelor. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: declanșor declic
etimologie:
  • Declanșa + sufix -tor. DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.