opțiuni
  • info

2 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECEPȚIONAT, -Ă, decepționați, -te, adj. Care a suferit o decepție; dezamăgit, deziluzionat. [Pr.: -ți-o-] – V. decepționa.[1]

  1. În original:... dezamăgire, deziluzionat...." — LauraGellner

decepționat1 sn [At: MDA ms / P: ~ți-o~ / Pl: ~uri / E: decepționa] 1-2 Decepție (1-2).

decepționat2, ~ă a [At: DEX / P: ~ți-o~ / Pl: ~ați, ~e / E: decepționa] Care a suferit o decepție Si: dezamăgit, deziluzionat.

DECEPȚIONAT, -Ă, decepționați, -te, adj. Care a suferit o decepție; dezamăgit, deziluzionat. [Pr.: -ți-o-] – V. decepționa.[1]

  1. În original:... dezamăgire, deziluzionat. — LauraGellner

DECEPȚIONAT, -Ă, decepționați, -te, adj. Care a suferit o decepție, care a fost înșelat în speranțele lui; dezamăgit, deziluzionat. Cometa nu se ivi. O parte din lume plecă acasă decepționată. MACEDONSKI, O. III 90. În «Rolla» Musset zugrăvește un tip decepționat, un pesimist contemporan lui. GHEREA, ST. CR. II 319. – Pronunțat: -ți-o-.

*decepționát, -ă adj. Cuprins de decepțiune, înșelat în speranță. V. buzat.

DECEPȚIONA, decepționez, vb. I. Tranz. A înșela speranțele sau încrederea cuiva, a cauza cuiva o decepție; a dezamăgi, a deziluziona. [Pr.: -ți-o-] – Din decepție.

DECEPȚIONA, decepționez, vb. I. Tranz. A înșela speranțele sau încrederea cuiva, a cauza cuiva o decepție; a dezamăgi, a deziluziona. [Pr.: -ți-o-] – Din decepție.

decepționa vt [At: TDRG / P: ~ți-o~ / Pzi: ~nez / E: decepție] 1-2 A înșela (speranțele sau) încrederea cuiva Si: a dezamăgi, a deziluziona.

DECEPȚIONA, decepționez, vb. I. Tranz. A cauza o decepție, a înșela așteptările sau speranțele cuiva; a dezamăgi, a deziluziona. Spuneam secretarului companiei care mă decepționase: Mă duc în provincie. CAMIL PETRESCU, T. III 493. – Pronunțat: -ți-o-.

DECEPȚIONA vb. I. tr. A provoca o decepție; a dezamăgi. [Pron. -ți-o-. / < decepție + -ona].

DECEPȚIONA vb. tr. a provoca o decepție; a deziluziona, a dezamăgi. (< decepție + -ona)

A SE DECEPȚIONA mă ~ez intranz. A cădea în decepție; a ajunge în stare de decepție; a se deziluziona; a se dezamăgi. [Sil. -ți-o-] /Din decepție

A DECEPȚIONA ~ez tranz. A face să se decepționeze; a deziluziona; a dezamăgi. [Sil. -ți-o-] /Din decepție

*decepționéz v. tr. (d. decepțiune). Fac să vadă că e maĭ pe jos de iluziune. V. deziluzionez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

decepționa (a ~) (desp. -ți-o-) vb., ind. prez. 1 sg. decepționez, 3 decepționează; conj. prez. 1 sg. să decepționez, 3 să decepționeze

decepționa (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 decepționează

decepționa vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. decepționez, 3 sg. și pl. decepționează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DECEPȚIONAT adj. v. dezamăgit.

DECEPȚIONAT adj. dezamăgit, deziluzionat, (fam. fig.) dezumflat. (Un îndrăgostit ~.)

DECEPȚIONA vb. v. dezamăgi.

DECEPȚIONA vb. a dezamăgi, a deziluziona, (fam. fig.) a dezumfla. (Vestea primită l-a ~.)

Intrare: decepționat
decepționat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decepționat
  • decepționatul
  • decepționatu‑
  • decepționată
  • decepționata
plural
  • decepționați
  • decepționații
  • decepționate
  • decepționatele
genitiv-dativ singular
  • decepționat
  • decepționatului
  • decepționate
  • decepționatei
plural
  • decepționați
  • decepționaților
  • decepționate
  • decepționatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: decepționa
  • silabație: -ți-o-na info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • decepționa
  • decepționare
  • decepționat
  • decepționatu‑
  • decepționând
  • decepționându‑
 singular plural
  • decepționează
  • decepționați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • decepționez
 (să)
  • decepționez
  • decepționam
  • decepționai
  • decepționasem
a II-a (tu)
  • decepționezi
 (să)
  • decepționezi
  • decepționai
  • decepționași
  • decepționaseși
a III-a (el, ea)
  • decepționează
 (să)
  • decepționeze
  • decepționa
  • decepționă
  • decepționase
plural I (noi)
  • decepționăm
 (să)
  • decepționăm
  • decepționam
  • decepționarăm
  • decepționaserăm
  • decepționasem
a II-a (voi)
  • decepționați
 (să)
  • decepționați
  • decepționați
  • decepționarăți
  • decepționaserăți
  • decepționaseți
a III-a (ei, ele)
  • decepționează
 (să)
  • decepționeze
  • decepționau
  • decepționară
  • decepționaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

decepționat, decepționatăadjectiv

  • 1. Care a suferit o decepție. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: dezamăgit deziluzionat dezumflat
    • format_quote Cometa nu se ivi. O parte din lume plecă acasă decepționată. MACEDONSKI, O. III 90. DLRLC
    • format_quote În «Rolla» Musset zugrăvește un tip decepționat, un pesimist contemporan lui. GHEREA, ST. CR. II 319. DLRLC
etimologie:
  • vezi decepționa DEX '09 DEX '98

decepționa, decepționezverb

  • 1. A înșela speranțele sau încrederea cuiva, a cauza cuiva o decepție. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: dezamăgi deziluziona dezumfla
    • format_quote Spuneam secretarului companiei care mă decepționase: Mă duc în provincie. CAMIL PETRESCU, T. III 493. DLRLC
etimologie:
  • decepție DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.