3 intrări
29 de definiții
din care- explicative (15)
- morfologice (6)
- relaționale (6)
- etimologice (1)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DAUNĂ, daune, s. f. 1. Pagubă, vătămare, prejudiciu (material sau moral). ◊ Loc. prep. În dauna (cuiva sau a ceva) = în paguba, în detrimentul (cuiva sau a ceva). 2. Despăgubire. [Pr.: da-u-] – Din lat. damnum.
DAUNĂ, daune, s. f. 1. Pagubă, vătămare, prejudiciu (material sau moral). ◊ Loc. prep. În dauna (cuiva sau a ceva) = în paguba, în detrimentul (cuiva sau a ceva). 2. Despăgubire. [Pr.: da-u-] – Din lat. damnum.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
DĂUNA, dăunez, vb. I. Intranz. A pricinui (cuiva) o pagubă, o stricăciune; a prejudicia. [Pr.: dă-u-] – Din daună.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DĂUNA, dăunez, vb. I. Intranz. A pricinui (cuiva) o pagubă, o stricăciune; a prejudicia. [Pr.: dă-u-] – Din daună.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
damnă sf vz daună
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
daună sf [At: (a. 1829) AR, 151/7 / Pl: ~ne, (reg) ~ni / E: lat damnum] 1 Pierdere materială adusă cuiva (sau suferită de cineva). 2 Stricăciune care provoacă pierdere. 3 (Pex) Necaz. 4 (Înv) Daun. 5 (Nob) Deteriorare. 6 (Îlp) În (sau cu, spre, de) ~na (cuiva sau a ceva) Știrbind calitatea (sau prestigiul, autoritatea etc.) cuiva (sau a ceva). 7 (Îal) În detrimentul (cuiva sau a ceva). 8 (Înv; exclamativ; îe) (Ce) ~ (mare) că... Păcat2 că... 9 (Jur; îs) ~ne interese (sau ~ne și interese) Sumă datorată creditorului de către debitorul care nu și-a achitat obligația. 10 (Pex) Despăgubire datorată de autorul unui delict în vederea reparării (sau ameliorării) prejudiciului cauzat. 11 (Îlav) A fi ~ A fi periculos. 12 (Îvr) Faptă regretabilă, lipsită de seriozitate. 13 (Îvr) Împrejurare neplăcută pentru cineva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dăuna vi [At: HAMANGIU, C. C. 398 / Pzi: ~nez / E: daună] A pricinui cuiva o daună Si: a prejudicia.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DAUNĂ, daune, s. f. Pagubă, stricăciune, vătămare. Angajații sînt răspunzători pentru daunele aduse unităților respective în legătură cu munca lor. COD. M. 31. Se cunoaște că meditează vreo nouă moarte, vreo nouă daună. NEGRUZZI, S. I 143. ◊ Loc. adv. În dauna (cuiva sau a ceva) = în detrimentul, în paguba (cuiva sau a ceva). Societatea modernă... a despărțit cu desăvîrșire munca fizică de cea intelectuală, ceea ce e foarte anormal și e în dauna și a fizicului și a intelectului omului. GHEREA, ST. CR. II 340. Această specializare a studiilor pentru fiecare școală în parte permite a se da fiecării materii de învățămînt o dezvoltare îndestulătoare și a nu se sacrifica toate cunoștințele, grămădite la un loc, una în dauna celorlalte. ODOBESCU, S. II 63. ◊ Daune interese v. interes. ♦ (Neobișnuit) Pierdere, nenorocire. Avea un cal năzdrăvan, care îi da de știre cînd i se-ntîmpla ceva daună. RETEGANUL, P. III 46. – Pronunțat: da-u-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DĂUNA, dăunez, vb. I. Intranz. A pricinui (cuiva) o pagubă, o stricăciune; a prejudicia. Orice act de indisciplină dăunează ridicării nivelului de trai al oamenilor muncii. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2883. Leul ridică gheara asupra catîrului cu blîndeță, fără să-i dăuneze și jucîndu-se numai. SADOVEANU, D. P. 21. ♦ Tranz. (Neobișnuit) A vătăma. Digul era trainic: ploile din toamnă și-au trecut șuvoaiele pe de lături, fără să-l dăuneze mai mult decît s-ar fi cuvenit. GALAN, Z. R. 44. – Pronunțat: dă-u-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DAUNĂ s.f. Stricăciune, pagubă, vătămare. ◊ În dauna (cuiva sau a ceva) = în paguba, în detrimentul (cuiva sau a ceva). / pron. da-u-. / < lat. damnum].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DĂUNA vb. I. intr. A păgubi, a face stricăciuni; a prejudicia. [Pron. dă-u-, p. i. -nez. / < daună].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DAUNĂ s. f. 1. stricăciune, pagubă; prejudiciu moral. 2. (pl.) despăgubiri morale. ♦ în ă (cuiva sau a ceva) = în paguba (cuiva sau a ceva). (< lat. daunum)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DĂUNA vb. tr. a păgubi pe cineva; a prejudicia. (< daună)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DAUNĂ ~e f. 1) Factor care provoacă cuiva pierderi morale sau materiale 2) mai ales la pl. Pierdere (morală sau materială) cauzată cuiva; pagubă; stricăciune; prejudiciu. ◊ În ~a (cuiva) în detrimentul (cuiva); în paguba (cuiva). 3) la pl. Despăgubire pentru un prejudiciu (material). A plăti cuiva ~ele. [ G.-D. daunei; Sil. da-u-] /<lat. damnum
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A DĂUNA ~ez intranz. A cauza o daună (cuiva); a aduce daune. [Sil. dă-u-] /Din daună
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
daună f. 1. stricăciune, pagubă; 2. pl. daune-interese, despăgubire datorită pentru un neajuns. [Derivațiune cărturărească din lat. DAMNUM (după analogia lui scaun din SCAMNUM)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
dáună f., pl. e (lat. damnum, pin analogie cu scaun și fem. după pagubă; it. danno, vfr. dame, dam [nfr. dommage], sp. daño, pg. dano. V. damnez, condamn). Pagubă, stricăcĭune, detriment. Daune-interese saŭ daune și interese (fr. dommages [et] interêts), despăgubire acordată pin judecată.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
daună (desp. da-u-) s. f., g.-d. art. daunei; pl. daune
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
dăuna (a ~) (desp. dă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. dăunez, 3 dăunează; conj. prez. 1 sg. să dăunez, 3 să dăuneze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
daună (da-u-) s. f., g.-d. art. daunei; pl. daune
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dăuna (a ~) (dă-u-) vb., ind. prez. 3 dăunează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
daună s. f. (sil. dă-u-), g.-d. art. daunei; pl. daune
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dăuna vb. (sil. dă-u-), ind. prez. 1 sg. dăunez, 3 sg. și pl. dăunează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DAUNĂ s. 1. v. pagubă. 2. v. prejudiciu. 3. (la pl.) v. despăgubire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DĂUNA vb. 1. a prejudicia, a strica, a vătăma. (Ceva care ~ sănătății.) 2. a păgubi, a prejudicia, a vătăma, (livr.) a leza. (fig.) a lovi. (~ intereselor lor.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DAUNĂ s. 1. pagubă, pierdere, prejudiciu, stricăciune, (înv. și pop.) pricaz, (pop.) vătămare, (înv. și reg.) smintă, sminteală, (prin Ban.) ștetă, (înv.) scădere, stricare, stricătură, vătămătură. (~e provocate de incendiu.) 2. prejudiciu, (livr.) lezare. (~ morală provocată cuiva.) 3. (la pl.) compensare, compensație, despăgubire, reparație, (înv. și pop.) mulțumire, (înv.) dezdăunare, indemnizație, (turcism înv.) adet. (~ plătite pentru prejudiciul adus.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DĂUNA vb. 1. a prejudicia, a strica, a vătăma. (Ceva care ~ sănătății.) 2. a prejudicia, a vătăma, (livr.) a leza, (fig.) a lovi. (~ intereselor lor.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Daună ≠ folos
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A dăuna ≠ a folosi
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
daună (daune), s. f. – Pagubă, prejudiciu. Se consideră în general der. de la lat. damnum (sec. XIX), cu fonetismul ca în scamnum › scaun, și cu f. de la pagubă (Philippide, Principii, 66; Tiktin; Candrea; Scriban); însă această explicație nu este satisfăcătoare, deoarece cuvîntul apare pentru prima oară la scriitorii romantici (Negruzzi, Alecsandri), care nu aveau suficientă pregătire filologică pentru a-și imagina sau simți astfel de analogii. Pușcariu 488-490 crede că este vorba de un cuvînt tradițional din fondul latin (cf. REW 2348), și Philippide, II, 639 îl pune în legătură cu alb. dëmoń „a dăuna”; lipsesc însă dovezi cu privire la uzul său. Cuvîntul necesită un studiu care deocamdată nu există. – Der. dăuna, vb. (a dăuna, a prejudicia); dăunător, adj. (dăunător); dăunos, adj. (lacom, dăunător); desdăuna, vb. (a despăgubi), pe baza fr. dédommager.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
DAUNĂ, Lazor (17 A III 115) < subst.
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: da-u-nă
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: dă-u-na
verb (V201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
daună, daunesubstantiv feminin
- 1. Pagubă, vătămare, prejudiciu (material sau moral). DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: pagubă prejudiciu stricăciune vătămare antonime: folos
- Angajații sînt răspunzători pentru daunele aduse unităților respective în legătură cu munca lor. COD. M. 31. DLRLC
- Se cunoaște că meditează vreo nouă moarte, vreo nouă daună. NEGRUZZI, S. I 143. DLRLC
- 1.2. Nenorocire, pierdere. DLRLCsinonime: nenorocire pierdere
- Avea un cal năzdrăvan, care îi da de știre cînd i se-ntîmpla ceva daună. RETEGANUL, P. III 46. DLRLC
-
- În dauna (cuiva sau a ceva) = în paguba, în detrimentul (cuiva sau a ceva). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Societatea modernă... a despărțit cu desăvîrșire munca fizică de cea intelectuală, ceea ce e foarte anormal și e în dauna și a fizicului și a intelectului omului. GHEREA, ST. CR. II 340. DLRLC
- Această specializare a studiilor pentru fiecare școală în parte permite a se da fiecării materii de învățămînt o dezvoltare îndestulătoare și a nu se sacrifica toate cunoștințele, grămădite la un loc, una în dauna celorlalte. ODOBESCU, S. II 63. DLRLC
-
-
- 2. Despăgubire. DEX '09 DEX '98sinonime: despăgubire
etimologie:
- damnum DEX '09 DEX '98 DN
dăuna, dăunezverb
- 1. A pricinui (cuiva) o pagubă, o stricăciune. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: prejudicia păgubi antonime: folosi
- Orice act de indisciplină dăunează ridicării nivelului de trai al oamenilor muncii. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2883. DLRLC
- Leul ridică gheara asupra catîrului cu blîndeță, fără să-i dăuneze și jucîndu-se numai. SADOVEANU, D. P. 21. DLRLC
- 1.1. Vătăma. DLRLCsinonime: vătăma
- Digul era trainic: ploile din toamnă și-au trecut șuvoaiele pe de lături, fără să-l dăuneze mai mult decît s-ar fi cuvenit. GALAN, Z. R. 44. DLRLC
-
-
etimologie:
- daună DEX '09 DEX '98 DN