13 definiții pentru creanță

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CREANȚĂ, creanțe, s. f. Dreptul creditorului de a pretinde de la debitor să dea, să facă sau să nu facă ceva; (concr.) act care stabilește acest drept. [Pr.: cre-an-] – Din fr. créance.

CREANȚĂ, creanțe, s. f. Dreptul creditorului de a pretinde de la debitor să dea, să facă sau să nu facă ceva; (concr.) act care stabilește acest drept. [Pr.: cre-an-] – Din fr. créance.

creanță sf [At: GHICA, S. 548 / P: cre-an~ / Pl: ~țe / E: fr créance] 1 Drept pe care îl are creditorul asupra unei sume de bani ce i se datorează. 2 Drept al creditorului de a pretinde de la debitor să dea, să facă sau să nu facă ceva. 3-4 (Ccr) Titlu care certifică o creanță (1-2) Si: creditivă (2-3).

CREANȚĂ, creanțe, s. f. Dreptul creditorului asupra unei sume de bani ce i se datorează (v. datorie); (concretizat) titlu care stabilește acest drept. Toate creanțele sînt în mîna mea. C. PETRESCU, R. DR. 200. – Pronunțat: cre-an-.

CREANȚĂ s.f. Drept pe care îl are creditorul asupra unei sume de bani ce i se datorează; (concr.) titlu, înscris care confirmă acest drept. [Pron. cre-an-. / < fr. créance].

CREANȚĂ s. f. act prin care se constată dreptul creditorului de a primi o sumă de bani de la debitor. (< fr. créance)

CREANȚĂ ~e f. 1) Drept al creditorului de a cere debitorului executarea unei obligații. 2) Act care certifică acest drept. [G.-D. creanței; Sil. cre-an-] /<fr. créance

creanță f. dreptul de a cere plata unei sume de bani (= fr. créance).

*creánță (ea 2 silabe) f., pl. e (fr. créance, din credance, d. croire, a crede. V. credit). Hîrtie prin care se arată că cel ce a iscălit-o e dator altuĭa (poliță). V. chitanță, adeverință.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

creanță (desp. cre-an-) s. f., g.-d. art. creanței; pl. creanțe

creanță (cre-an-) s. f., g.-d. art. creanței; pl. creanțe

creanță s. f. (sil. cre-an-), g.-d. art. creanței; pl. creanțe

Intrare: creanță
creanță substantiv feminin
  • silabație: cre-an-ță info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • creanță
  • creanța
plural
  • creanțe
  • creanțele
genitiv-dativ singular
  • creanțe
  • creanței
plural
  • creanțe
  • creanțelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

creanță, creanțesubstantiv feminin

  • 1. Dreptul creditorului de a pretinde de la debitor să dea, să facă sau să nu facă ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. concretizat Act care stabilește acest drept. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Toate creanțele sînt în mîna mea. C. PETRESCU, R. DR. 200. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.