opțiuni
  • info

2 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COPILĂRESC, -EASCĂ, copilărești, adj. 1. Al copilului1, specific sau propriu copilului1; privitor la copil1. 2. Fig. (Despre manifestări ale omului) Lipsit de maturitate, nechibzuit, naiv. – Copil1 + suf. -ăresc.

COPILĂRESC, -EASCĂ, copilărești, adj. 1. Al copilului1, specific sau propriu copilului1; privitor la copil1. 2. Fig. (Despre manifestări ale omului) Lipsit de maturitate, nechibzuit, naiv. – Copil1 + suf. -ăresc.

copilăresc, ~ească [At: COSTINESCU / Pl: ~ești / E: copil1 + -ăresc] 1 a Care aparține copilului1 (1). 2 a Specific copilului1 (1) Si: copilăros (3). 3 a Privitor la copil1 (1). 4 a Care provine de la copil1 (1). 5 (Fig; d. manifestări ale omului) Lipsit de maturitate Si: naiv, nechibzuit. 6 sfa Joc de cărți nedefinit mai îndeaproape.

COPILĂRESC, -EASCĂ, copilărești, adj. 1. De copil, specific sau propriu copilului. Vîntul stătuse deplin. Soarele avea în el ceva copilăresc și vesel. SADOVEANU, 130. Gheorghe se pornea pe vorbă, își lăuda prietenul și se aprindea de o veselie copilărească și drăgălașă. VLAHUȚĂ, O. A. I 109. Uscăciunea neagră și sălbatică a părului contrasta plăcut cu fața fină, dulce și copilărească a băietanului. EMINESCU, N. 35.2. Fig. Nechibzuit, naiv. Răspuns copilăresc. Purtare copilărească.

COPILĂRESC ~ească (~ești) 1) Care ține de copii; propriu copiilor; pueril; infantil. 2) fig. Care manifestă lipsă de seriozitate; neserios; copilăros; naiv; pueril; infantil. Purtare ~ească. Minte ~ească. /copil + suf. ~ăresc

copilăresc a. de firea copiilor, ce ține de copilărie: joc copilăresc.

1) copilărésc, -eáscă adj. (d. copil). De copil, infantil: jocurĭ copilăreștĭ. Fig. Naiv, pueril: încercărĭ copilăreștĭ.

2) copilărésc v. intr. (d. copil). Îs copil, petrec copilăria: am copilărit împreună cu el. V. tineresc 2.

COPILĂRI, copilăresc, vb. IV. Intranz. A petrece (undeva sau cu cineva) anii copilăriei. – Copil + suf. -ări.

copilări [At: NEGRUZZI, S. I, 245 / Pzi: ~resc / E: copil1 + -ări] 1 vi A petrece (undeva sau cu cineva) anii copilăriei (1). 2 vr (D. oameni maturi) A face copilării (5). 3 vr (D. bătrâni) A se ramoli.

COPILĂRI, copilăresc, vb. IV. Intranz. A petrece (undeva sau cu cineva) anii copilăriei. – Copilărie + suf. -ări.

COPILĂRI, copilăresc, vb. IV. Intranz. A petrece (undeva) anii copilăriei. S-a născut și a copilărit pe Valea Prahovei, printre sonde. C. PETRESCU, A. 276. Copilărise cu Ciubăr-vodă, cu care învățase carte la dascălul Pascal. NEGRUZZI, S. I 245. Credințele aceste... sînt adunate din Spătărești, de lîngă Fălticeni, unde am copilărit. ȘEZ. II 162.

A COPILĂRI ~esc intranz. A petrece anii de copilărie; a crește. /Din copilărie

copilărì v. a-și petrece copilăria cu cineva.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

copilăresc adj. m., f. copilărească; pl. m. și f. copilărești

copilăresc adj. m., f. copilărească; pl. m. și f. copilărești

copilăresc adj. m., f. copilărească; pl. m. și f. copilărești

copilări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. copilăresc, 3 sg. copilărește, imperf. 1 copilăream; conj. prez. 1 sg. să copilăresc, 3 să copilărească

copilări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. copilăresc, imperf. 3 sg. copilărea; conj. prez. 3 să copilărească

copilări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. copilăresc, imperf. 3 sg. copilărea; conj. prez. 3 sg. și pl. copilărească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COPILĂRESC adj. 1. infantil, (livr.) pueril, (înv.) pruncesc. (Jocuri ~ești.) 2. infantil, naiv, pueril. (Ce sunt gesturile astea ~ești?)

COPILĂRESC adj. 1. infantil, (livr.) pueril, (înv.) pruncesc. (Jocuri ~.) 2. infantil, naiv, pueril. (Ce sînt gesturile astea ~?)

COPILĂRI vb. (prin Transilv. și Maram.) a prunci. (Am ~ împreună.)

COPILĂRI vb. (prin Transilv. și Maram.) a prunci. (Am ~ împreună.)

Intrare: copilăresc
copilăresc adjectiv
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • copilăresc
  • copilărescul
  • copilărescu‑
  • copilărească
  • copilăreasca
plural
  • copilărești
  • copilăreștii
  • copilărești
  • copilăreștile
genitiv-dativ singular
  • copilăresc
  • copilărescului
  • copilărești
  • copilăreștii
plural
  • copilărești
  • copilăreștilor
  • copilărești
  • copilăreștilor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: copilări
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • copilări
  • copilărire
  • copilărit
  • copilăritu‑
  • copilărind
  • copilărindu‑
 singular plural
  • copilărește
  • copilăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • copilăresc
 (să)
  • copilăresc
  • copilăream
  • copilării
  • copilărisem
a II-a (tu)
  • copilărești
 (să)
  • copilărești
  • copilăreai
  • copilăriși
  • copilăriseși
a III-a (el, ea)
  • copilărește
 (să)
  • copilărească
  • copilărea
  • copilări
  • copilărise
plural I (noi)
  • copilărim
 (să)
  • copilărim
  • copilăream
  • copilărirăm
  • copilăriserăm
  • copilărisem
a II-a (voi)
  • copilăriți
 (să)
  • copilăriți
  • copilăreați
  • copilărirăți
  • copilăriserăți
  • copilăriseți
a III-a (ei, ele)
  • copilăresc
 (să)
  • copilărească
  • copilăreau
  • copilăriră
  • copilăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

copilăresc, copilăreascăadjectiv

  • 1. Al copilului, specific sau propriu copilului; privitor la copil. DEX '09 DLRLC NODEX
    sinonime: infantil pruncesc pueril
    • format_quote Vîntul stătuse deplin. Soarele avea în el ceva copilăresc și vesel. SADOVEANU, 130. DLRLC
    • format_quote Gheorghe se pornea pe vorbă, își lăuda prietenul și se aprindea de o veselie copilărească și drăgălașă. VLAHUȚĂ, O. A. I 109. DLRLC
    • format_quote Uscăciunea neagră și sălbatică a părului contrasta plăcut cu fața fină, dulce și copilărească a băiețanului. EMINESCU, N. 35. DLRLC
  • 2. figurat (Despre manifestări ale omului) Lipsit de maturitate. DEX '09 DLRLC NODEX
    sinonime: copilăros infantil naiv nechibzuit neserios pueril
    • format_quote Răspuns copilăresc. Purtare copilărească. DLRLC NODEX
etimologie:
  • copil + sufix -ăresc. DEX '09

copilări, copilărescverb

  • 1. A petrece (undeva sau cu cineva) anii copilăriei. DEX '09 DLRLC NODEX
    sinonime: crește prunci
    • format_quote S-a născut și a copilărit pe Valea Prahovei, printre sonde. C. PETRESCU, A. 276. DLRLC
    • format_quote Copilărise cu Ciubăr-vodă, cu care învățase carte la dascălul Pascal. NEGRUZZI, S. I 245. DLRLC
    • format_quote Credințele aceste... sînt adunate din Spătărești, de lîngă Fălticeni, unde am copilărit. ȘEZ. II 162. DLRLC
etimologie:
  • copil + sufix -ări DEX '09
  • copilărie DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.