CONSULTANT, -Ă, consultanți, -te, s. m. și f. Specialist care oferă opinii, concluzii în chestiuni care privesc specialitatea sa. – Din fr. consultant.

CONSULTANȚĂ s. f. Activitate depusă de un consultant. – Consult + suf. -anță.

consultant, ~ă [At: DA ms / Pl: ~nți, ~e / E: fr consultant] 1-2 smf, a (Persoană) care dă sfaturi, indicații sau trage concluzii în probleme privind specialitatea sa. 3 a (Îs) Medic ~ Medic care nu face vizite la domiciliul bolnavului, tratând doar persoanele care se prezintă Ia clinica sau la spitalul unde acesta lucrează. 4 sm (Ccr) Spital unde lucrează un astfel de medic. 5 a (Îs) Avocat ~ Avocat care nu pledează în instanță, oferind doar consultații juridice.

CONSULTANT, -Ă, consultanți, -te, s. m. și f. Specialist care dă indicații sau trage concluziile în chestiuni care privesc specialitatea sa. – Din fr. consultant.

CONSULTANT, -Ă, consultanți, -te, s. m. și f. Persoană care lucrează într-o instituție de stat în calitate de specialist, fiind chemată să dea indicații și să pună concluzii în chestiuni care privesc specialitatea sa. La diferite mese lucrează bibliotecarii, care împart și primesc cărțile, și consultanții, care dau cititorilor sfaturile necesare în legătură cu bibliografia pentru anumite probleme ce-i interesează. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2685. ◊ (Adjectival) Medic consultant.

CONSULTANT, -Ă s.m. și f. Specialist al unei instituții etc. care dă indicații, pune concluzii și face diferite lucrări care privesc specialitatea sa. [Cf. fr. consultant, rus. konsultant].

CONSULTANT, -Ă s. m. f. 1. specialist al unei instituții etc. care dă consultații. 2. profesor universitar pensionat care ține cursuri (facultative), are ore de consultație și conduce doctoranzi. 3. specialist în consultanță. (< fr. consultant, rus. konsultant)

CONSULTANȚĂ s. f. oferirea de sfaturi calificate în probleme de conducere și organizare. (< consult + -anță)

consultanță s. f. Oferirea de sfaturi calificate în probleme de conducere și organizare ◊ „Spre deosebire de alte profesii, specialistul în consultanță pentru problemele organizării și conducerii dispune de pregătirea și competența necesară pentru a investiga și identifica problemele referitoare la obiectivele, procedeele și metodele conducerii unității economice. Deci, în mare, acesta este portretul-cadru al profesiei de consultant.” Sc. 11 VIII 73 p. 1. ◊ „Cei care au demarat o afacere [...] beneficiază de consultanță de specialitate gratuită [...]” R.l. 28 VI 93 p. 4. ◊ „Pregăteam niște materiale de consultanță pentru Banca Mondială.” ◊ „22” 511 VIII 93 p. 4; v. și R.l. 29 VII 93 p. 12, 3 VIII 93 p. 12; v. și joint-venture (din consultant)

consultant a. care dă consilii: medic, advocat consultant. ║ m. cel ce dă sau cere o consultațiune.

*consultánt, -ă adj. (fr. consultant). Client (care cere o consultațiune). Sfătuitor: medic consultant.

consultant adj. m., s. m., pl. consultanți; adj. f., s. f. consultantă, pl. consultante

consultanță s. f., g.-d. art. consultanței

consultant adj. m., s. m., pl. consultanți; adj. f., s. f. consultantă, pl. consultante

*consultanță s. f., g.-d. art. consultanței

consultant s. m., adj. m., pl. consultanți; f. sg. consultantă, pl. consultante

consultanță s. f., pl. consultanțe

CONSULTANȚĂ s. v. consulting.