2 intrări

24 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CLAR, -Ă, clari, -e, adj. 1. (Despre imagini vizuale) Care se distinge bine, deslușit; vizibil; (despre ape) limpede; (despre surse de lumină) care împrăștie o lumină strălucitoare. ◊ (Substantivat, n.) Clar de lună = lumină strălucitoare de lună. ♦ Care este lipsit de impurități. 2. (Despre sunete sau voce) Care răsună distinct, precis. 3. (Despre gânduri, idei, cuvinte etc.) Ușor de înțeles; evident, lămurit. ♦ (Despre facultăți intelectuale) Care pătrunde ușor, care înțelege bine lucrurile; (despre oameni) care se exprimă limpede. – Din lat. clarus, fr. clair.

clar, ~ă [At: EIASDEU, I. C. 3 / V: (iuz) chiar / Pl: ~i, ~e / E: lat clarus, fr clair] 1-2 av, a (Într-un mod) care dă o lumină neîntunecată de nimic. 3-4 av, a Limpede. 5-6 av, a (Șfg) Pur. 7-8 av, a (Într-un mod în) care se distinge bine. 9-10 av, a (Într-un mod în) care se aude distinct. 11-12 av, a (Într-un mod în) care este ușor de înțeles. 13-14 av, a (Într-un mod în) care sesizează esențialul. 15-16 av, a (Într-un mod) care exprimă limpede. 17 sn (Îav) Culoare deschisă. 18 sn (Îs) ~ de lună Lumină strălucitoare de lună într-o noapte senină.

CLAR, -Ă, clari, -e, adj. 1. (Despre imagini vizuale) Care se distinge bine, deslușit; vizibil; (despre ape) limpede; (despre surse de lumină) care împrăștie o lumină limpede, strălucitoare. ◊ (Substantivat, n.) Clar de lună = lumină strălucitoare de lună. ♦ Care este lipsit de impurități. 2. (Despre sunete sau voce) Care răsună distinct, precis. 3. (Despre gânduri, idei, cuvinte etc.) Ușor de înțeles; evident, lămurit. ♦ (Despre facultăți intelectuale) Care pătrunde ușor, înțelege bine lucrurile; (despre oameni) care se exprimă limpede. – Din lat. clarus, fr. clair.

CLAR, -Ă, clari, -e, adj. 1. (Despre imagini vizuale, în opoziție, cu nedeslușit) Care se distinge bine, deslușit. Fotografie clară.Un clar peisaj miniatural. CAZIMIR, L. U. 38. Avem totdeodată dinaintea ochilor imaginea clară și vie a acelei vînători. ODOBESCU, S. III 76. ♦ (Despre ape, în opoziție cu tulbure) Limpede. Palatele... S-ascund printre frunze... Privindu-se-n luciul pîrîului clar. MACEDONSKI, O. I 141. Stă castelul singuratic, oglindindu-se în lacuri, Iar în fundul apei clare doarme umbra lui de veacuri. EMINESCU, O. I 152. ◊ (Despre sticlă, în opoziție cu opac) Transparent. Sticla ochelarilor e clară. ♦ (Despre cer, aer, vreme etc.; în opoziție cu noros, cețos, întunecat) Curat, pur, luminos. V. străveziu, senin. E dimineață ca-n povești, Cu cerul clar ca o fîntînă, Cu soare proaspăt în ferești, Cu limpezi fluiere la stînă, Și-n depărtări cu o lumină De care sufletul se-anină. DEȘLIU, M. 17. Dimineața era clară. IBRĂILEANU, A. 124. Stelele mari izvoresc pe albastrele lanuri ale ceriului și tremură voluptos în aerul moale și clar al sării. EMINESCU, N. 50. ◊ (Despre surse de lumină, în opoziție cu întunecos, obscur, umbrit) Care împrăștie o lumină limpede; luminos, strălucitor. Luna pe cer trece-așa sfîntă și clară. EMINESCU, O. I 231. ◊ (Substantivat, n., în expr.) Clar de lună sau clarul lunii = lumină strălucitoare de lună. M-așez privind în clarul lunii, sub transparența atmosferei. MACEDONSKI, O. I 64. 2. (Despre sunete sau voce; în opoziție cu voalat, răgușit) Care răsună distinct și precis; deslușit. 3. (Despre gînduri, idei, concepții, expuneri orale sau scrise, în opoziție cu confuz, încurcat) Ușor de înțeles, limpede, evident, lămurit. Prietenul meu directorul, înainte lucrător simplu, avea o profundă dreptate. Lucrurile mi-au apărut în noaptea aceea clare de tot. SAHIA, U.R.S.S. 77. În momentul întîlnirii noastre, dv. iubeați frumosul, ideea clară. GALACTION, O. I 335. Sînt lucruri care par foarte clare, pe cînd în realitate sînt foarte grele și încîlcite. GHEREA, ST. CR. II 15. Unde-s șirurile clare din viața-mi, să le spun? EMINESCU, O. I 158. ◊ (Adverbial) Vorbește clar. Judecă clar.Am... în minte clar că trebuie să vorbesc despre Serdici. SAHIA, N. 120 Întîmplarea din «Fîntîna dintre plopi» se petrece întreagă pe valea Moldovei și e clar că nu este nevoie să ne-o spună autorul la fiecare moment. IBRĂILEANU, S. 20. ♦ (Despre facultăți intelectuale, rar despre persoane; în opoziție cu greoi, obtuz) Care vede limpede, care pătrunde bine și pricepe ușor; care se exprimă limpede. Minte clară. Spirit clar. Judecată clară.Acum încep să fiu clar. SEBASTIAN, T. 100.

CLAR, -Ă adj. 1. Limpede, deslușit, curat. ♦ Transparent. 2. Lămurit, ușor perceptibil, de înțeles. [< lat. clarus].

CLAR, -Ă adj. 1. (și adv.) limpede, deslușit, curat. ◊ transparent; (despre aer, cer) senin, luminos. 2. (despre sunete, voci) care răsună distinct. 3. lămurit, evident. (< lat. clarus, fr. clair)

CLAR ~ă (~i, ~e) 1) (despre imagini) Care se vede bine. 2) (despre aer, cer) Prin care se distinge bine. 3) (despre sunete, voce) Care se aude bine; care răsună distinct; deslușit. 4) (despre lichide) Care este limpede; transparent. 5) (despre idei, gânduri etc.) Care este ușor de înțeles; ușor de identificat. Semne ~e de boală. /<lat. clarus, fr. claire

clar a. 1. luminos, strălucit: ca marmura de clară EM.; 2. ce s’aude bine: sunet clar; 3. ce se înțelege ușor: vorbă clară; 4. care pricepe bine: spirit clar.

*clar, -ă adj. (lat. clarus, evident, ilustru. V. chear). Limpede, senin: aer clar. Curat, distinct, lămurit: voce clară. Fig. Lămurit, limpede, ușor de înțeles: stil clar. Evident, manifest: probă clară. Adv. În mod clar.

clarobscur [At: MACEDONSKI, O. I, 65 / Pl: ~uri, ~e sn / E: fr clair-obscur] 1 sn Procedeu grafic și pictural cu care se redau volumele prin distribuirea gradată a umbrei și a luminii sau prin efecte de contrast puternice. 2 sn Pictură sau gravură de lemn realizată în mai multe nuanțe ale aceleiași culori. 3-4 smf, a (Spațiu) în care lumina se amestecă cu întunericul.

CLAROBSCUR s. n. Procedeu de distribuire a umbrei și luminii pe suprafața unui tablou, în așa fel încît raportul dintre ele să marcheze fie un echilibru, fie preferința pentru zona de umbră a obiectelor reprezentate. Rembrandt este un maestru al clarobscurului. ◊ (Adjectival) Și-n umbra Cea clarobscură-a stîlpilor de neauă Văzut-am o copilă dulce-înaltă, Subțire ca-ntruparea unui crin. EMINESCU, O. IV 107. (Fig.) Subiectul nu reiese destul în relief pe fondul clarobscur al școalei germane. MACEDONSKI, O. IV 71.

CLAROBSCUR, -Ă adj. (Pict.) Care cuprinde zone de umbră și de lumină în contrast puternic. // s.n. Efect artistic de contrast produs prin distribuția luminii și a umbrei profunde într-un tablou. ♦ Pictură monocromă care, pentru a obține efect, folosește contrastul dintre lumină și umbră. [După it. chiaroscuro, fr. clair-obscur].

*clar-obscúr n., pl. urĭ saŭ e (după fr. clair-obscur și it. chiaroscúro). În pictură, imitațiunea efectuluĭ pe care-l produce lumina pe suprafețele pe care le bate și lăsînd în umbră pe cele pe care nu le bate. V. grafit 1.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+clar3 s. n. (în: ~ de lună, în ~)

clar1 adj. m., pl. clari; f. cla, pl. clare

clar adj. m., pl. clari; f. clară, pl. clare

clar adj. m., pl. clari; f. sg. clară, pl. clare

clar-obscur, clar-obscuri pl. m., clar-obscure pl. f.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CLAR adj., adv. 1. adj. deslușit, distinct, evident, lămurit, limpede, precis, (înv.) apriat, chiar, (fig.) curat. (O imagine ~; o pronunție ~.) 2. adv. v. bine. 3. adj. v. transparent. 4. adj. v. citeț. 5. adj. v. senin. 6. adj. v. limpede. 7. adj. evident, flagrant, incontestabil, indiscutabil, izbitor, învederat, limpede, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, pregnant, vădit, vizibil, (livr.) manifest, (fig.) marcat. (Semne ~ de boală.) 8. adv. evident, limpede, (înv. și reg.) acurat. (Este ~ că ai dreptate.) 9. adj. v. limpede, nealterat, pur, (fig.) cristalin, (rar fig.) curat. (O voce ~.) 10. adj. deslușit, explicit, expres, inteligibil, lămurit, limpede, net, precis, răspicat, (livr.) comprehensibil, (înv.) apriat, (fig.) neted, transparent. (Un sens ~; o afirmație ~.) 11. adv. deslușit, explicit, expres, lămurit, limpede, răspicat, (rar) aievea, (înv.) apriat, chiar, (fig.) curat. (I-am spus ~.) 12. v. evident.

CLAR adj., adv. 1. adj. deslușit, distinct, evident, lămurit, limpede, precis, (înv.) apriat, chiar, (fig.) curat. (O imagine ~; o pronunție ~.) 2. adv. bine, deslușit, distinct, lămurit, limpede, (reg.) răzvedit. (A vedea ~.) 3. adj. transparent. (O lentilă ~.) 4. adj. citeț, deslușit, (livr.) lizibil. (Un scris ~.) 5. adj. albastru, curat, limpede, pur, senin, străveziu, (livr.) limpid, (Transilv.) tistaș, (înv.) seninat, seninos, (fig.) spălat. (Cer ~.) 6. adj. cristalin, curat, limpede, pur, transparent, (pop.) vioară, (Transilv.) tistaș, (înv.) chiar. (Apă ~.) 7. adj. evident, flagrant, incontestabil, izbitor, învederat, limpede, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, pregnant, vădit, vizibil, (livr.) manifest, (fig.) marcat. (Semne ~ de boală.) 8. adj. limpede, nealterat, pur, (fig.) cristalin, (rar fig.) curat. (O voce ~.) 9. adj. deslușit, explicit, expres, inteligibil, lămurit, limpede, net, precis, răspicat, (livr.) comprehensibil, (înv.) apriat, (fig.) neted, transparent. (Un sens ~; o afirmație ~.) 10. adv. deslușit, explicit, expres, lămurit, limpede, răspicat, (rar) aievea, (înv.) apriat, chiar, (fig.) curat. (I-am spus ~.)

Clar ≠ confuz, neclar, nedeslușit, obscur, vag, nelămurit, nebulos, tulbure, încurcat, încâlcit, cețos, obnubilat

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

clar (clară), adj. – Deslușit; limpede. Lat. clarus (sec. XIX), cf. chiar.Der. neclar, adj. (care nu se vede, nu se distinge, nu se înțelege bine); clarisim, adj. (foarte clar), din lat. clarisimus (sec. XVIII); claritate, s. f., din lat. claritatem; clarifica, vb., din lat. clarificare; clarobscur, s. n.; clarificator, adj.; clarvăzător, adj., format prin traducere din fr. clairvoyant.

Intrare: clar
clar adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clar
  • clarul
  • claru‑
  • cla
  • clara
plural
  • clari
  • clarii
  • clare
  • clarele
genitiv-dativ singular
  • clar
  • clarului
  • clare
  • clarei
plural
  • clari
  • clarilor
  • clare
  • clarelor
vocativ singular
plural
Intrare: clarobscur (adj.)
clarobscur1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clarobscur
  • clarobscurul
  • clarobscuru‑
  • clarobscu
  • clarobscura
plural
  • clarobscuri
  • clarobscurii
  • clarobscure
  • clarobscurele
genitiv-dativ singular
  • clarobscur
  • clarobscurului
  • clarobscure
  • clarobscurei
plural
  • clarobscuri
  • clarobscurilor
  • clarobscure
  • clarobscurelor
vocativ singular
plural
clar-obscur adjectiv
adjectiv compus
Surse flexiune: IVO-III
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clar-obscur
  • clar-obscurul
  • clar-obscu
  • clar-obscura
plural
  • clar-obscuri
  • clar-obscurii
  • clar-obscure
  • clar-obscurele
genitiv-dativ singular
  • clar-obscur
  • clar-obscurului
  • clar-obscure
  • clar-obscurei
plural
  • clar-obscuri
  • clar-obscurilor
  • clar-obscure
  • clar-obscurelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

clar, claadjectiv

  • 1. (Despre imagini vizuale) Care se distinge bine, deslușit. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: deslușit antonime: nedeslușit
    • format_quote Fotografie clară. DLRLC
    • format_quote Un clar peisaj miniatural. CAZIMIR, L. U. 38. DLRLC
    • format_quote Avem totdeodată dinaintea ochilor imaginea clară și vie a acelei vînători. ODOBESCU, S. III 76. DLRLC
    • 1.1. Despre ape: limpede. DEX '09 DLRLC DN
      sinonime: limpede antonime: tulbure
      • format_quote Palatele... S-ascund printre frunze... Privindu-se-n luciul pîrîului clar. MACEDONSKI, O. I 141. DLRLC
      • format_quote Stă castelul singuratic, oglindindu-se în lacuri, Iar în fundul apei clare doarme umbra lui de veacuri. EMINESCU, O. I 152. DLRLC
    • 1.2. Despre sticlă: transparent. DLRLC DN
      sinonime: transparent antonime: opac
      • format_quote Sticla ochelarilor e clară. DLRLC
    • 1.3. Despre cer, aer, vreme etc.: curat, luminos, pur. DLRLC DN
      • format_quote E dimineață ca-n povești, Cu cerul clar ca o fîntînă, Cu soare proaspăt în ferești, Cu limpezi fluiere la stînă, Și-n depărtări cu o lumină De care sufletul se-anină. DEȘLIU, M. 17. DLRLC
      • format_quote Dimineața era clară. IBRĂILEANU, A. 124. DLRLC
      • format_quote Stelele mari izvoresc pe albastrele lanuri ale ceriului și tremură voluptos în aerul moale și clar al sării. EMINESCU, N. 50. DLRLC
    • 1.4. (Despre surse de lumină) Care împrăștie o lumină strălucitoare. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Luna pe cer trece-așa sfîntă și clară. EMINESCU, O. I 231. DLRLC
      • 1.4.1. (și) substantivat neutru Clar de lună (sau clarul lunii) = lumină strălucitoare de lună. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote M-așez privind în clarul lunii, sub transparența atmosferei. MACEDONSKI, O. I 64. DLRLC
    • 1.5. Care este lipsit de impurități. DEX '09 DEX '98
  • 2. (Despre sunete sau voce) Care răsună distinct, precis. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: deslușit
  • 3. (Despre gânduri, idei, cuvinte etc.) Ușor de înțeles. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Prietenul meu directorul, înainte lucrător simplu, avea o profundă dreptate. Lucrurile mi-au apărut în noaptea aceea clare de tot. SAHIA, U.R.S.S. 77. DLRLC
    • format_quote În momentul întîlnirii noastre, dv. iubeați frumosul, ideea clară. GALACTION, O. I 335. DLRLC
    • format_quote Sînt lucruri care par foarte clare, pe cînd în realitate sînt foarte grele și încîlcite. GHEREA, ST. CR. II 15. DLRLC
    • format_quote Unde-s șirurile clare din viața-mi, să le spun? EMINESCU, O. I 158. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Vorbește clar. Judecă clar. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Am... în minte clar că trebuie să vorbesc despre Serdici. SAHIA, N. 120. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Întîmplarea din «Fîntîna dintre plopi» se petrece întreagă pe valea Moldovei și e clar că nu este nevoie să ne-o spună autorul la fiecare moment. IBRĂILEANU, S. 20. DLRLC
    • 3.1. (Despre facultăți intelectuale) Care pătrunde ușor, care înțelege bine lucrurile; (despre oameni) care se exprimă limpede. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Minte clară. Spirit clar. Judecată clară. DLRLC
      • format_quote Acum încep să fiu clar. SEBASTIAN, T. 100. DLRLC
etimologie:

clarobscur, clarobscuadjectiv

  • 1. pictură Care cuprinde zone de umbră și de lumină în contrast puternic. DN
    • format_quote Și-n umbra Cea clarobscură-a stîlpilor de neauă Văzut-am o copilă dulce-înaltă, Subțire ca-ntruparea unui crin. EMINESCU, O. IV 107. DLRLC
    • format_quote figurat Subiectul nu reiese destul în relief pe fondul clarobscur al școalei germane. MACEDONSKI, O. IV 71. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.