5 intrări

58 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CARTA, cartez, vb. I. Tranz. 1. A repartiza, a grupa scrisorile (la poștă) după adresele destinatarilor. 2. A transpune pe o hartă topografică anumite detalii ale terenului unei regiuni; a efectua o cartare (2). – Din cartă.

carta vt [At: DA ms / Pzi: ~tez/ E: cartă] 1 A grupa scrisorile la poștă după adresa destinatarilor. 2 A transpune, pe o hartă topografică, anumite detalii ale terenului unei regiuni.

CARTA, cartez, vb. I. Tranz. 1. A repartiza, a grupa scrisorile (la poștă) după adresele destinatarilor. 2. A transpune pe o hartă topografică anumite detalii ale terenului unei regiuni; a efectua o cartare (2). – Din cărți.

CARTA, cartez, vb. I. Tranz. A repartiza, a grupa scrisorile (la poștă), după adresele la care urmează să fie distribuite. (Refl. pas.) Scrisorile se cartează pe raioane.

CARTA, cartez, vb. I. Tranz. 1. A repartiza, a grupa scrisorile (la poștă) după adresele la care trebuie distribuite. 2. A adăuga pe o hartă anumite detalii ale terenului care nu figurau pe acea hartă. – Din cartă.

CARTA vb. I. tr. 1. A repartiza scrisorile (la poștă) după adresele la care urmează să fie distribuite. ♦ A grupa vagoanele pe diferite linii de descărcare. 2. A adăuga pe o hartă anumite detalii ale terenului. ♦ A identifica pe teren și a reprezenta cartografic diferite tipuri de sol. ♦ A identifica și a delimita rezervațiile dintr-un arboret în vederea producției de semințe. [< cartă, cf. germ. kartieren].

CARTA vb. tr. 1. a repartiza corespondența poștală pe destinatari. 2. a grupa vagoanele pe diferite linii de descărcare. 3. a adăuga pe o hartă, pe un plan, noi detalii ale terenului. ◊ a identifica pe teren și a reprezenta cartografic diferite tipuri de sol. 4. a identifica și delimita rezervațiile dintr-un arboret. (< germ. kartieren)

A CARTA ~ez tranz. 1) (detalii ale unui teren) A transpune pe o hartă topografică prin anumite semne convenționale. 2) (corespondență poștală) A distribui după adresele destinatarilor. /Din cartă

CARTĂ, carte, s. f. 1. (În Evul Mediu) Act destinat a consemna unele privilegii și libertăți fundamentale ale unor clase sau pături sociale și a servi drept constituție unui stat. 2. Manifest cuprinzând revendicările unei organizații politice, sociale, profesionale etc. 3. Act care stă la baza organizării și funcționării unei organizații internaționale. Carta Organizației Națiunilor Unite. – Din fr. charte, lat. charta.

CÂRTI, cârtesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A-și exprima (mereu) nemulțumirea prin murmure sau critici (făcute de obicei în absența celui în cauză); a se plânge, a protesta (mereu). – Et. nec.

CÂRTI, cârtesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A-și exprima (mereu) nemulțumirea prin murmure sau critici (făcute de obicei în absența celui în cauză); a se plânge, a protesta (mereu). – Et. nec.

cartă1 sf [At: CULIANU, C. 109 / V: cha~ / Pl: cărți / E: fr carte, lat charta] (Înv) Hartă.

cartă2 sf [At: DEX2 / Pl: ~te/ E: fr charte, lat charta] 1 (În Evul Mediu) Act destinat a consemna unele privilegii și libertăți fundamentale ale unor clase sau pături sociale și a servi drept constituție unui stat. 2 Manifest cuprinzând revendicările unei organizații politice, sociale, profesionale etc. 3 Act care stă la baza organizării și funcționării unei organizații internaționale.

cârti [At: CORESI, PS. 153 V: căr~, ~ta / Pzi: ~tesc / E: nct] 1 vi (Pop) A-și exprima (mereu) nemulțumirea prin murmure sau critici. 2 vi (Pop) A protesta (tot timpul). 3 vt (Pop; c. este omul) A certa. 4 vt (Pop; c. este omul) A defăima. 5 vt (Ban) A sfâșia. 6 vt (Reg) A dori. 7 vt (Reg) A îndemna.

cârță sf [At: PAȘCA GL. / Pl: ~țe / E: nct] (Reg) Fetiță mică, sugară.

CARTĂ, carte, s. f. 1. Nume dat (în evul mediu) actelor destinate a consemna unele privilegii și libertăți fundamentale ale unor clase sau pături sociale și a servi drept constituție unui stat. 2. Manifest cuprinzând revendicările unei organizații politice, sociale, profesionale etc. 3. Act care stă la baza organizării și funcționării unei organizații internaționale. Carta Organizației Națiunilor Unite. – Din fr. charte, lat. charta.

CARTĂ, carte, s. f. 1. Nume dat (mai ales în evul mediu) unui act sau document destinat a consemna unele drepturi sau libertăți și a servi drept constituție unui stat. Regulamentul organic era o cartă care conținea... și dispczițiuni administrative. GHICA, S. 469. 2. Pact politic fundamental. Carta Organizației Națiunilor Unite = document încheiat între membriiOrganizației Națiunilor Unite, prin care se consemnează scopul și principiile de lucru ale organizației. – Scris și; (dnpă ortografie veche) chartă.

CÎRTI, cîrtesc, vb. IV. Intranz. 1. (Adesea urmat de determinări introduse prin prep. «de», «împotriva», «contra», «asupra», «pentru» etc.) A-și exprima nemulțumirea prin murmur sau critici, a se plînge, a protesta, a dezaproba. Făcea tot ce i se spunea, de nimic nu cîrtea – nimic nu dorea. VLAHUȚĂ, O. A. 139. Soacra nu trebuie să fie cu gura mare și să tot cîrtească de toate cele. CREANGĂ, P. 4. Începu a cîrti și a se plînge. BĂLCESCU, O. II 218. 2. Tranz. A certa, a mustra, a critica, a cicăli. Au început să-l cam cîrtească pentru daunele ce i-au făcut. SBIERA, P. 10. Dac-o întrebi, dac-o cîrtești, Ea zice c-o bănuiești. TEODORESCU, P. P. 345.

CARTĂ, carte, s. f. 1. Nume dat (în evul mediu) actelor destinate a consemna unele drepturi sau libertăți fundamentale și a servi drept constituție unui stat. 2. Pact politic fundamental. – Fr. charte (lat. lit. charta).

CÎRTI, cîrtesc, vb. IV. Intranz. 1. A-și exprima nemulțumirea prin murmure sau critici; a se plînge, a protesta. 2. Tranz. (Rar) A certa, a critica; a cicăli.

CARTĂ2 s.f. Carton subțire de formă dreptunghiulară, pe care este scris numele cuiva, care stabilește calitatea unei persoane etc. [< fr. carte].

CARTĂ1 s.f. 1. (În evul mediu) Act care emană de la un suveran și este destinat a consemna unele drepturi sau libertăți fundamentale, servind drept constituție. 2. Convenție, pact politic fundamental. ♦ Tratat care stabilește crearea unei organizații internaționale, determinîndu-i atribuțiile și modul de funcționare. ♦ Constituție dată sau acceptată de un principe, de un domn. [< lat. charta, cf. it. carta, fr. charte].

CARTĂ s. f. 1. (în evul mediu) act care emană de la un suveran, destinat a consemna unele drepturi sau libertăți. 2. convenție, pact politic fundamental. ◊ act care stabilește funcționarea unei organizații internaționale. (< fr. charte, lat. charta)

CARTĂ ~e f. livr. 1) (în evul mediu) Act emis de un suveran în care erau consemnate anumite drepturi și libertăți. 2) Program care stă la baza unei organizații sau a unui institut internațional. ~a ONU. ~a de la Paris. 3) Document prin care mai multe state stabilesc anumite principii pe care se obligă să le aplice în relațiile reciproce și în relațiile cu alte state. [G.-D. cartei] /<fr. charte, lat. charta

A CÂRTI ~esc intranz. A-și manifesta nemulțumirea (bombănind). /Orig. nec.

cartă f. 1. mic carton pe care se scrie numele: cartă de vizită; 2. hârtie ce face cunoscută calitatea unei persoane: cartă de student; 3. listă de bucate între cari se poate alege: cartă de restaurant; 4. cartă emisă de administrațiunea poștelor: cartă poștală. V. hartă. ║ f. lege fundamentală, constituțiune: Carta cea Mare dela 1215 deveni baza constituțională a Angliei.

cârtì v. a-și arăta nemulțumirea bombănind, a face vorbă pentru lucruri de nimica. [Cf. slav. KRŬTENIĬE, grohăit].

*cártă f., pl. cărțĭ și carte (fr. carte, lat. charta, d. vgr. hártes, hîrtie. V. carte, carton, hartă, hîrtie). Foaĭe de carton p. scris. Lege fundamentală, constituțiune: carta cea mare a libertăților (magna charta libertatum) de la 1215 a devenit baza legilor Anglieĭ. Cartă de vizită saŭ bilet de vizită, mic carton pe care e scris numele uneĭ persoane care, cînd nu te găsește acasă, țĭ-o lasă ca să știĭ cine a fost. Cartă de student, de alegător, hîrtie, bilet, condicuță care arată că eștĭ student, alegător. Cartă de bucate, listă de bucate (listă e maĭ uzitat). Cartă albă (tradus după fr. carte blanche), bilet pe care ți-l dă altu ca să scriĭ în numele luĭ orĭ-ce vreĭ și pin urmare să facĭ ce vreĭ într’un domeniŭ oare-care. Fig. A da cuĭva cartă albă, a lăsa în voĭa luĭ să facă orĭ-ce vrea într’o afacere a ta. Cartă poștală, carton tipărit eliberat de serviciu poștal și care are o față liberă p. corespondență. (La 27 Ĭanuariŭ 1869, doctoru E. Hermann publică în ziaru Neue Freie Presse din Viena un articul în care propunea acest noŭ fel de corespondență în locul scrisorilor în plicurĭ. La 10 Octobre apăru întîĭa serie de cărțĭ poștale în Austro-Ungaria, de la care această practică sistemă de corespondență trecu la cele-lalte state). – Și carte poștală.

*cartéz v. tr. (d. cartă). Aleg, separ, triez corespondența la poștă și la căile ferate.

cîrtésc v. intr. (vsl. krŭtati, a grohăi, dedus din krŭteniĭe, grohăĭală). Îmĭ arăt nemulțămirea pin vorbe, protestez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

carta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cartez, 3 cartea; conj. prez. 1 sg. să cartez, 3 să carteze

carta (a ~) vb., ind. prez. 3 cartea

carta vb., ind. prez. 1 sg. cartez, 3 sg. și pl. cartea

cartă (manifest; act fundamental) s. f., g.-d. art. cartei; pl. carte

cârti (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârtesc, 3 sg. cârtește, imperf. 1 cârteam; conj. prez. 1 sg. să cârtesc, 3 să cârtească

cartă (manifest, act fundamental) s. f., g.-d. art. cartei; pl. carte

cârti (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârtesc, imperf. 3 sg. cârtea; conj. prez. 3 să cârtească

cartă (manifest, act fundamental) s. f., g.-d. art. cartei; pl. carte

cârti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârtesc, imperf. 3 sg. cârtea; conj. prez. 3 sg. și pl. cârtească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CÂRTI vb. v. admonesta, certa, ciopârți, critica, crâcni, dăscăli, dojeni, învrăjbi, moraliza, murmura, mustra, plânge, protesta, sfârteca, sfâșia, supăra.

CÂRȚĂ s. v. buleandră, cârpă, fleandură, otreapă, petică, zdreanță.

cîrti vb. v. ADMONESTA. CERTA. CIOPÎRȚI. CRITICA. CRÎCNI. DĂSCĂLI. DOJENI. ÎNVRĂJBI. MORALIZA. MURMURA. MUSTRA. PLÎNGE. PROTESTA. SFÎRTECA. SFÎȘIA. SUPĂRA.

cîrță s. v. BULEANDRĂ. CÎRPĂ. FLEANDURĂ. OTREAPĂ. PETICĂ. ZDREANȚĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cîrti (cîrtesc, cîrtit), vb.1. A bombăni, a bodogăni. – 2. A critica, a lua în tărbacă. – 3. (Banat) A sfîșia, a face bucăți. Sl. Totuși nu apare vb. sl. corespunzător, ci numai s. krŭtĕnije „bodogăneală” (Miklosich, Slaw. Elem., 27; Cihac, II, 44); cf. bg. kŭrtjă „a scormoni” și, pentru sensul 3, sb. krtiti „a tortura”. Der. cîrteală, s. f. (faptul de a cîrti); cîrtitor, adj. (care cîrtește); cîrtelnic, adj. (care cîrtește, nemulțumit).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cartă, carte, s.n. (înv.) hartă.

cârti¹, cârtesc, v.t. (pop.) 1. A petici, a lipi, a cârpi: „Duce-m-oi la maica-acasă / Opinca să mi-o cârtească” (Calendar, 1980: 16). 2. (prin extens.) A lovi pe cineva. – Var. a lui cârpi.

cârti², cârtesc, v.i. A se plânge, a protesta, a bombăni, a comenta. – Et. nec. (MDA); din sl. krǔtati „a grohăi” (Scriban).

cârță, cârțe, s.f. (reg.) Fetiță mică, sugară: „Că mă duc la cununie, / Că să-nsoară Păducel, / După fata lui Cârcel, / Cu o mâță, cu o cârță, / Cu tri feluri de sămânță” (Bilțiu, David, 2007: 236). – Et. nec. (MDA).

cârti2, cârtesc, vb. intranz. – A se plânge, a protesta, a bombăni, a comenta. – Et. nec. (DEX, MDA); din sl. krǔtati „a grohăi” (Scriban).

cârti1, cârtesc, vb. tranz. – (pop.) 1. A petici, a lipi, a cârpi: „Duce-m-oi la maica-acasă / Opinca să mi-o cârtească” (Calendar, 1980: 16). 2. (prin extensie) A lovi pe cineva. – Var. a lui cârpi (< sl. krupiti „a petici”, Cihac, DA, DER).

cârti, cârtesc, vb. tranz. – A petici: „Duce-m-oi la maica-acasă / Opinca să mi-o cârtească” (Calendar 1980: 16). – Din cârpă (< sl. krŭpa „cârpă”).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CARTĂ (< fr., lat.) s. f. 1. Act prin care se recunoșteau, în ev. med., anumite privilegii și libertăți unor clase sau pături sociale (ex., în Anglia, Magna Charta Libertatum, 1215). 2. Manifest cuprinzînd revendicări ale unei organizații politice, sociale, profesionale etc. 3. Act care stă la baza organizării și funcționării unei organizații internaționale (ex. Carta Organizației Națiunilor Unite). 4. Document prin care două sau mai multe state se obligă să respecte și să aplice anumite principii în relațiile dintre ele și cu alte state. 5. P. ext. Document de o însemnătate deosebită pentru viața socială și politică a unei țări (ex. „Carta 77”, în Ceho-Slovacia).

CÎRȚA 1. Com. în jud. Harghita, pe Olt; 5.754 loc. (1991). Expl. de calcare dolomitice. Prelucr. lemnului (cherestea). Biserică gotică (c. 1500) cu incintă fortificată. 2. Com. în jud. Sibiu, pe Cîrțișoara; 1.252 loc. (1991). Topitorie de in. Țesătorie. Stație de c. f. Aici se află un complex mănăstiresc ridicat de călugări cistercieni, în 1202, cu cea mai veche biserică de stil gotic timpuriu din țara noastră.

CÎRȚA cf. subst. ard. cîrță „cîrpă” (DLR); etimologiile: pentru Cîrța, numele celor două sate din r. Făgăraș și r. Ciuc din sas Kerz „făclie”, ori Șinca s. din germ. Schinke, admise de Pașca, sînt naive. 1. Explicația lui Drăganu (p. 551) < rom. Cîrstea prin sas. Kirtsi fonetizat apoi Kerz, poate fi plauzibilă pt. numele satului ardelean, dar nu e admisibilă pentru Cîrța t. r, Huși (DG). 2. Cîrțan Istrati, boier, mold., 1711 (Neculce, Kog II 332; – Badea, din Cîrța; Cărțan Ion (Puc 61). V. și Cîrțu.

Intrare: carta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • carta
  • cartare
  • cartat
  • cartatu‑
  • cartând
  • cartându‑
singular plural
  • cartea
  • cartați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cartez
(să)
  • cartez
  • cartam
  • cartai
  • cartasem
a II-a (tu)
  • cartezi
(să)
  • cartezi
  • cartai
  • cartași
  • cartaseși
a III-a (el, ea)
  • cartea
(să)
  • carteze
  • carta
  • cartă
  • cartase
plural I (noi)
  • cartăm
(să)
  • cartăm
  • cartam
  • cartarăm
  • cartaserăm
  • cartasem
a II-a (voi)
  • cartați
(să)
  • cartați
  • cartați
  • cartarăți
  • cartaserăți
  • cartaseți
a III-a (ei, ele)
  • cartea
(să)
  • carteze
  • cartau
  • carta
  • cartaseră
Intrare: cartă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cartă
  • carta
plural
  • carte
  • cartele
genitiv-dativ singular
  • carte
  • cartei
plural
  • carte
  • cartelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chartă
  • charta
plural
  • charte
  • chartele
genitiv-dativ singular
  • charte
  • chartei
plural
  • charte
  • chartelor
vocativ singular
plural
șartă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: cârti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cârti
  • cârtire
  • cârtit
  • cârtitu‑
  • cârtind
  • cârtindu‑
singular plural
  • cârtește
  • cârtiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cârtesc
(să)
  • cârtesc
  • cârteam
  • cârtii
  • cârtisem
a II-a (tu)
  • cârtești
(să)
  • cârtești
  • cârteai
  • cârtiși
  • cârtiseși
a III-a (el, ea)
  • cârtește
(să)
  • cârtească
  • cârtea
  • cârti
  • cârtise
plural I (noi)
  • cârtim
(să)
  • cârtim
  • cârteam
  • cârtirăm
  • cârtiserăm
  • cârtisem
a II-a (voi)
  • cârtiți
(să)
  • cârtiți
  • cârteați
  • cârtirăți
  • cârtiserăți
  • cârtiseți
a III-a (ei, ele)
  • cârtesc
(să)
  • cârtească
  • cârteau
  • cârti
  • cârtiseră
cârta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Cârța
Cârța nume propriu
nume propriu (I3)
  • Cârța
Intrare: cârță
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârță
  • cârța
plural
  • cârțe
  • cârțele
genitiv-dativ singular
  • cârțe
  • cârței
plural
  • cârțe
  • cârțelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

carta, cartezverb

  • 1. A repartiza, a grupa scrisorile (la poștă) după adresele destinatarilor. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote reflexiv pasiv Scrisorile se cartează pe raioane. DLRLC
    • 1.1. A grupa vagoanele pe diferite linii de descărcare. DN
  • 2. A transpune pe o hartă topografică anumite detalii ale terenului unei regiuni; a efectua o cartare. DEX '09 DEX '98 DN
    • 2.1. A identifica pe teren și a reprezenta cartografic diferite tipuri de sol. DN
    • 2.2. A identifica și a delimita rezervațiile dintr-un arboret în vederea producției de semințe. DN
etimologie:
  • cartă DEX '09 DN
  • cărți DEX '98

cartă, cartesubstantiv feminin

  • 1. în Evul Mediu Act destinat a consemna unele privilegii și libertăți fundamentale ale unor clase sau pături sociale și a servi drept constituție unui stat. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Regulamentul organic era o cartă care conținea... și dispozițiuni administrative. GHICA, S. 469. DLRLC
  • 2. Manifest cuprinzând revendicările unei organizații politice, sociale, profesionale etc. DEX '09 DEX '98
    • diferențiere Pact politic fundamental. DLRLC DN
  • 3. Act care stă la baza organizării și funcționării unei organizații internaționale. DEX '09 DEX '98 DN
    • format_quote Carta Organizației Națiunilor Unite. DEX '09 DEX '98
    • 3.1. Carta Organizației Națiunilor Unite = document încheiat între membrii Organizației Națiunilor Unite, prin care se consemnează scopul și principiile de lucru ale organizației. DLRLC
    • 3.2. Constituție dată sau acceptată de un principe, de un domn. DN
  • 4. Carton subțire de formă dreptunghiulară, pe care este scris numele cuiva, care stabilește calitatea unei persoane etc. DN
etimologie:

cârti, cârtescverb

  • 1. popular A-și exprima (mereu) nemulțumirea prin murmure sau critici (făcute de obicei în absența celui în cauză); a se plânge, a protesta (mereu). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Făcea tot ce i se spunea, de nimic nu cîrtea – nimic nu dorea. VLAHUȚĂ, O. A. 139. DLRLC
    • format_quote Soacra nu trebuie să fie cu gura mare și să tot cîrtească de toate cele. CREANGĂ, P. 4. DLRLC
    • format_quote Începu a cîrti și a se plînge. BĂLCESCU, O. II 218. DLRLC
  • 2. tranzitiv Certa, cicăli, critica, mustra. DLRLC
    • format_quote Au început să-l cam cîrtească pentru daunele ce i-au făcut. SBIERA, P. 10. DLRLC
    • format_quote Dac-o întrebi, dac-o cîrtești, Ea zice c-o bănuiești. TEODORESCU, P. P. 345. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.