bena sf vz bina

benă sf [At: DEX² / Pl: ~ne / E: fr benne] 1 Parte a autocamionului în care se încarcă materiale. 2 Cupă metalică la macarale, elevatoare etc.

bina sf [At: (a. 1794) URICARIUL XI, 314 / V: (rar) bena sf / Pl: ~le / E: tc bina] (Înv) 1 Clădire în construcție sau în reparație. 2-3 Clădire (mare) Cf hardughie. 4 Dependință.

bina-emini sm [At: ȘIO / E: tc bina-emini] (Trî; în epoca fanariotă) Inspector de clădiri.

benă s.f. 1 Platformă închisă, cuvă a unui autocamion în care se transportă beton sau alte materiale. 2 Cupă metalică la macarale, elevatoare etc. în care se plasează materialul de ridicat și de transportat. • pl. -e. /<fr. benne.

bina s.f. 1 (înv.) Clădire în construcție sau în reparație. I-am dat drumul pe schelă, ca să iasă pe la spatele binalei, pe portița dinspre maidan (CAR.). ♦ (înv.) Clădire, construcție de mari dimensiuni. 2 (la pl.) Obiecte de tîmplărie destinate unei construcții (uși, ferestre etc.). Ateliere de binale. • pl. -ale. /<tc. bina.

BINA (pl. -nale) sf. 💒 Clădire mare: în fie-care an se clădesc sute de binale (CAR.) ¶ 2 Clădire în construcție [tc.].

BENĂ, bene, s. f. 1. Cutia sau lada unui autocamion, în care se încarcă diferite materiale. 2. Cupă metalică în care se transportă cărbuni, ciment, minereuri, cereale, pămînt etc.

BINA, binale, s. f. 1. Clădire în construcție sau în reparație. În «Zidarul» autorul înfățișează un crîmpei din viața muncitorilor de binale pe timpul regimului capitalist. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 159, 2/2. Înțeleseseși... pentru ce tata... nu lucra niciodată la binalele nașului. PAS, Z. I 252. I-am dat drumul pe schelă, ca să iasă pe la spatele binalei, pe portița dinspre maidan. CARAGIALE, O. I 78. 2. (Învechit) Clădire, casă de locuit. În fiecare an se clădesc sute de binale. CARAGIALE, O. II 97. Bina cu patrie odăi, unde am putea să ședem chiar noi! ALECSANDRI, T. 288. [Lembergul] are frumoase binale... și biserici cu turnuri nalte. KOGĂLNICEANU, S. 5.

BENĂ, bene, s. f. 1. Partea autocamionului în care se încarcă materiale. Autocamion cu benă basculantă. 2. Cupă metalică (la macarale, elevatoare etc.) care transportă minereuri, cereale, pămînt etc. – Fr. benne.

BINA, binale, s. f. Clădire în construcție sau în reparație; șantier. ♦ (Înv.) Clădire. – Tc. bina.

BENĂ s.f. 1. Platformă închisă a unui autocamion în care se așază încărcătura. 2. Cupă a unei macarale care prinde materialul de ridicat și transportat. [< fr. benne].

BENĂ s. f. 1. platformă închisă, cutie a unui autocamion în care se transportă beton sau alte materiale. 2. cupă a unei macarale care prinde materialul de transportat. (< fr. benne)

BENĂ ~e f. 1) Parte a unui autocamion, în formă de cutie, în care se pune încărcătura; coș. ~ basculantă. 2) Cupă a elevatorului sau a excavatorului; căuș. ~ cu gheare. /<fr. benne

BINA ~le f. 1) Clădire în curs de construcție sau de reparație. 2) la pl. Obiecte de tâmplărie (uși, ferestre etc.) destinate unei construcții. Atelier de ~le. [Art. binaua; G.-D. binalei] /<turc. bina

binà f. clădire, construcțiune (luată în întreprindere): o bina cu patru odăi AL. [Turc. BINÁ].

biná f. (turc. [d. ar.] bina, edificiŭ, corpu uneĭ corăbiĭ). Edificiŭ (maĭ ales mare) în timpu construiriĭ saŭ și pe urmă. Vechĭ. Rar. Cherestea.

benă (parte a unui camion) s. f., g.-d. art. benei; pl. bene

bina (reg.) s. f., art. binaua, g.-d. art. binalei; pl. binale

benă (parte a unui camion) s. f., g.-d. art. benei; pl. bene

bina s. f., art. binaua, g.-d. art. binalei; pl. binale, art. binalele

benă s. f., g.-d. art. benei; pl. bene

bina s. f., art. binaua, g.-d. art. binalei; pl. binale

BINA s. șantier.

BINA s. șantier.

bina (binale), s. f. – Clădire în construcție. – Mr. binae. Tc. bina (Roesler 589; Șeineanu, II, 52; Lokotsch 307; Ronzevalle 51); cf. ngr. μπινᾶς, bg. bina. – Der. binagiu, s. m. (antreprenor de construcții).

Bena, Augustin (1880-1962), compozitor, n. în com. Pianu de Jos, jud. Alba, rector al Conservatorului din Cluj. A compus muzică corală, lucrări vocale, didactice și de folclor, precum și diferite piese religioase (coruri, liturghii, Priceasnă, Ave Maria etc.).

Bena v. Benedict II 10.

BÉNĂ (< fr.) s. f. 1. Recipient metalic (0,25-10 m³) folosit pentru transportul materialelor pulverulente sau granulare în vrac. 2. Cutie montată pe un vehicul, folosită pentru transportul materialelor.