BELȘIȚĂ, belșițe, s. f. Plantă erbacee onrnamentală, cu frunze mari, verzui sau purpurii și cu flori mari roșii, galbene sau pestrițe; cană¹ (Cana indica). – Et. nec.

belșiță sf [At: BARCIANU / Pl: ~țe / E: nct] (Bot) 1 Plantă erbacee ornamentală, cu frunze mari, verzi sau purpurii și cu flori mari, galbene sau pestrițe (Cana indica). 2 (Reg) Roșățea (Butumus umbellatus).

belșiță s.f. (bot.) Plantă erbacee ornamentală, originară din insulele Antile, cu frunzele mari, verzi sau purpurii și cu florile roz-roșii, galbene sau pestrițe (Canna indica). • pl. -e. /etimol. nec.

BELȘIȚĂ (pl. -ițe) sf. 🌿 Plantă cu frunze mari, verzi sau purpurii; florile neregulate, foarte curioase, sînt dispuse într’un spic drept la vîrful plantei și au colori variabile, galben-deschis și roșu-carmin; originală din America tropicală, se cultivă foarte mult prin grădini ca plantă ornamentală (Canna indica) (🖼 439).

BELȘIȚĂ, belșițe, s. f. Plantă erbacee ornamentală cu frunze mari, verzui sau purpurii, și cu flori mari roșii, galbene sau pestrițe (Canna indica). – Et. nec.

BELȘIȚĂ, belșițe, s. f. Plantă erbacee ornamentală cu frunze mari, verzi sau purpurii (Canna indica).

BELȘIȚĂ ~e f. Plantă erbacee ornamentală cu frunze mari, verzi sau purpurii, și cu flori mari, roșii sau galbene, dispuse sub formă de spic în vârful plantei. /Orig. nec.

belșiță f. plantă originară din Antile, se cultivă prin grădini pentru frumusețea florilor sale (Canna indica). [Origină necunoscută].

belșíță f., pl. e (d. vsl. bĭelŭ, alb?). O plantă erbacee ornamentală cu florĭ frumoase dintr’a căreĭ rizomă feculentă se fac cataplazme (canna indica).

belșiță s. f., g.-d. art. belșiței; pl. belșițe

belșiță s. f., g.-d. art. belșiței; pl. belșițe

belșiță s. f., g.-d. art. belșiței; pl. belșițe

BELȘIȚĂ s. (BOT.; Canna indica) cană.

BELȘIȚĂ s. (BOT.; Canna indica) cană.

CANNA L., CANA, BELȘIȚĂ, TRESTIE INDIANĂ, fam. Cannaceae. Gen originar din zonele tropicale și subtropicale ale Americii, cca 54 specii vivace (cca 2 m înălțime) cu rizom puternic, cărnos, decorative în primul rînd prin frunzele mari, întregi, invaginate, alterne, ovate, ovat-lanceolate, verzi-purpurii sau cu dungi dispuse altern, roz-violacee, roșii. Flori neregulate, infundibuliforme, divizate la partea superioară, strălucitoare, numeroase și mari, terminale, cu staminele transformate în petale, bogat colorate, în albastru-ivoar, roz-închis, roz-violaceu, galben-portocaliu, corai, roșu, galben stropit cu roșu, galben- striat cu portocaliu, solitare sau 2 alăturate la subsuoara unei bractee, dispuse într-un spic terminal, drept sau ușor curbat, înflorește în iun.-sept.