opțiuni
  • info

4 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BÂȚÂI, bâțâi, vb. IV. Intranz., tranz. și refl. A tremura, a mișca nervos și repede din mâini, din picioare sau din cap; a da repede din coadă. – Bâț + suf. -âi.

BÂȚÂI, bâțâi, vb. IV. Intranz., tranz. și refl. A tremura, a mișca nervos și repede din mâini, din picioare sau din cap; a da repede din coadă. – Bâț + suf. -âi.

BÂȚÂIT, bâțâituri, s. n. Faptul de a (se) bâțâi. – V. bâțâi.

BÂȚÂIT, bâțâituri, s. n. Faptul de a (se) bâțâi. – V. bâțâi.

bătăit sn [At: HODOȘ, P. R, 217 / Pl: ? / E: bătăi + -it] 1 (Reg) Bătălie.

bâțăi v vz bâțâi

bâțâi vir [At: CARAGIALE, M. 227 / V: ~țăi / Pzi: ~iesc, bâțâi / E: bâț(a)] 1 A (se) mișca repede și neliniștit dintr-o parte în alta. 2 A da repede din mâini și din picioare. 3 Mișcare pe care o fac animalele cu coada Cf bănănăi, măhăi.

bîțîi vb. IV. 1 intr., refl. A tremura, a mișca nervos și repede din mîini, din picioare sau din cap. Nenea Manolache stă pe gînduri, bîțîind din piciorul drept (CAR.). ◊ (tr.) Nervos, își bîțîia capul în toate părțile. ♦ (refl.) A se mișca încoace și încolo; a se hîțîna. 2 refl. A da repede din coadă. • prez.ind. bîțîi. /bîț + -îi.

BÎȚÎI (-țîiu) vb. intr. 1 – FÎȚÎI: se apropie de mine bîțîind frumușel din coadă (CAR.) 2 A mișca repede încoace și încolo: sta pe gînduri, bîțîind din piciorul drept (CAR.).

BÎȚÎI, bîțîi, vb. IV. Intranz. A da din mîini și din picioare; (despre animale) a da din coadă, a mișca încoace și încolo, repede și neliniștit, din coadă. Nenea Mandache stă pe gînduri, bîțîind din piciorul drept și scîrțîind din vîrful ghetei. CARAGIALE, M. 227.

BÎȚÎI, bîțîi, vb. IV. Intranz., tranz. și refl. A mișca repede din mîini, din picioare sau din cap; a da din coadă. – Din bîț(a) (puțin folosit).

A BÂȚÂI bâțâi intranz. (despre animale) A mișca repede din coadă; a da din coadă. /bâț + suf. ~âi

A SE BÂȚÂI mă bâțâi intranz. fam. (despre persoane) A face mișcări neorganizate și nervoase (cu mâinile și cu picioarele). /bâț + suf. ~âi

bîțîĭ, a -í v. int. (ung. biccenni, bicegni, a șchiopăta, a te clătina. Cp. cu fîțîĭ, moțăĭ și țîțîĭ). Fam. Mă clatin, mă scutur, tremur: tot bîțîĭa pe la poartă și nu’ndrăznea să intre, îĭ bîțîĭa inima de frică. V. refl. Ce vă tot bîțîițĭ pe scîndurile celea, măĭ băețĭ? V. bîstîcîĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bâțâi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. bâțâi, 3 bâțâie, imperf. 1 bâțâiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să bâțâi, 3 să bâțâie

bâțâi (a ~) vb., ind. prez. 3 bâțâie, imperf. 3 sg. bâțâia; conj. prez. 3 să bâțâie

bâțâi vb., ind. prez. 1 sg. bâțâi, 3 sg. și pl. bâțâie, imperf. 3 sg. bâțâia

bâțâiu, -țâi 2, -țâe 3, -țâiam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BÂȚÂI vb. v. fâțâi.

BÎȚÎI vb. a da, a fîțîi. (~ din coadă.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bâțâi, bâțâi, (bâțăi, bâțălui), v.r. A se agita, a se foi. – Din bâț + suf. -âi (DEX, MDA).

bâțâit, -ă, bâțâiți, -te, adj. Agitat, neliniștit. – Din bâțâi.

Intrare: bătăit
bătăit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: bâțâi
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bâțâi
  • bâțâire
  • bâțâit
  • bâțâitu‑
  • bâțâind
  • bâțâindu‑
 singular plural
  • bâțâie
  • bâțâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bâțâi
 (să)
  • bâțâi
  • bâțâiam
  • bâțâii
  • bâțâisem
a II-a (tu)
  • bâțâi
 (să)
  • bâțâi
  • bâțâiai
  • bâțâiși
  • bâțâiseși
a III-a (el, ea)
  • bâțâie
 (să)
  • bâțâie
  • bâțâia
  • bâțâi
  • bâțâise
plural I (noi)
  • bâțâim
 (să)
  • bâțâim
  • bâțâiam
  • bâțâirăm
  • bâțâiserăm
  • bâțâisem
a II-a (voi)
  • bâțâiți
 (să)
  • bâțâiți
  • bâțâiați
  • bâțâirăți
  • bâțâiserăți
  • bâțâiseți
a III-a (ei, ele)
  • bâțâie
 (să)
  • bâțâie
  • bâțâiau
  • bâțâiră
  • bâțâiseră
bâțăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: bâțâit (part.)
bâțâit2 (part.) participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bâțâit
  • bâțâitul
  • bâțâitu‑
  • bâțâită
  • bâțâita
plural
  • bâțâiți
  • bâțâiții
  • bâțâite
  • bâțâitele
genitiv-dativ singular
  • bâțâit
  • bâțâitului
  • bâțâite
  • bâțâitei
plural
  • bâțâiți
  • bâțâiților
  • bâțâite
  • bâțâitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: bâțâit (s.n.)
bâțâit1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bâțâit
  • bâțâitul
  • bâțâitu‑
plural
  • bâțâituri
  • bâțâiturile
genitiv-dativ singular
  • bâțâit
  • bâțâitului
plural
  • bâțâituri
  • bâțâiturilor
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bâțâi, bâțâiverb

  • 1. A tremura, a mișca nervos și repede din mâini, din picioare sau din cap; a da repede din coadă. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: fâțâi
    • format_quote Nenea Mandache stă pe gînduri, bîțîind din piciorul drept și scîrțîind din vîrful ghetei. CARAGIALE, M. 227. DLRLC
etimologie:
  • Bâț + sufix -âi. DEX '09 DEX '98 NODEX
  • bâț(a) (puțin folosit) DLRM

bâțâit, bâțâiturisubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a (se) bâțâi. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • vezi bâțâi. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.