2 intrări

40 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BAIONETĂ, baionete, s. f. Armă albă de împuns, în formă de sabie scurtă, care se poate fixa la țeava puștii militare. ◊ Atac (sau asalt) la baionetă = luptă corp la corp. Îmbinare în baionetă = îmbinare demontabilă între două piese (prin introducerea uneia în cealaltă), urmată de deplasarea sau rotirea lor relativă. [Pr.: ba-io-] – Din fr. baïonnette.

baione sf [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 68/27 / P: ba-io~ / V: (înv) ~ognet sn, (îrg) baghio~, baghiun~, bagio~ sf, (reg) ~net, ~inet sn / Pl: ~te și (înv) ~turi / E: fr baïonnette] 1 Armă albă formată dintr-o lamă de oțel ascuțită la un capăt și cu un mâner la celălalt capăt, care se poate fixa la țeava puștii, pentru a servi soldatului la atac Si: (îrg) panganet. 2 (Îs) Atac (sau asalt) la ~ (sau cu ~a) Atacul decisiv al infanteriei care întrebuințează baioneta (1). 3 (Fig) Persoană care poartă baionetă (1). 4 (Pex) Armată. 5 (Îs) Îmbinare în ~ Îmbinare demontabilă a două piese care se fixează una într-alta prin împingere și rotire cu un sfert sau o jumătate de cerc. corectat(ă)

baionétă s.f. 1 (milit.) Armă albă în formă de sabie scurtă, care se poate fixa la țeava puștii. ◇ Atac (sau asalt) la baionetă = luptă corp la corp, în care se folosește pușca cu baioneta pusă. ◆ Fig. (la pl.) Militari care poartă baionetă. Îl apărau niște baionete iscusite. ◆ Ext. Armată, trupă, efectiv de soldați. După călăreți veneau baionetele. 2 (tehn.) Îmbinare în baionetă = îmbinare demontabilă a două piese care se fixează una într-alta prin împingere și rotire cu un sfert sau cu o jumătate de cerc. 3 (tehn.) Tăietură în segmenții pistoanelor, care permite trecerea de abur sau de gaze. 4 (miner.) Baionetă de extracție = dispozitiv pentru agățarea și desprinderea garniturii prăjinilor de foraj la o anumită adîncime. • pl. -e. și baghionétă, baghiunétă, bagionétă s.f., bagnét, bainét s.n. /<fr. baïonnette, it. baionetta, germ. Bajonett, ngr. βαιονετα; cf. nm. pr. Bayonne, oraș în Franța, unde se presupune că a fost inventată această armă.

*BAIONE (pl. -te) sf. 1 ⚔️ Lamă de oțel triunghiulară sau turtită ca o sabie, ascuțită la vîrf și terminată printr’un mîner care se fixează la țeava puștii și care servește astfel soldatului ca armă de împuns (🖼 301) 2 fig. 🎖️ Soldat de infanterie [fr. baïonnette].

BAIONETĂ, baionete, s. f. Armă albă în formă de sabie scurtă, care se poate fixa la țeava puștii militare. ◊ Atac (sau asalt) la baionetă = luptă corp la corp. ♦ Îmbinare în baionetă = îmbinare demontabilă a două piese care se fixează una într-alta prin împingere și rotire cu un sfert sau cu o jumătate de cerc. [Pr.: ba-io-] – Din fr. baïonnette.

BAIONETĂ, baionete, s. f. Armă constînd dintr-o lamă de oțel cu marginile tăioase și ascuțită la un capăt, iar la celălalt capăt cu un mîner, care se poate fixa la țeava puștii pentru a servi soldatului în lupta corp la corp. Cîțiva ostași cu baionetele la puști coborîră în șlep. DUMITRIU, B. F. 158. Dorobanții... întinseră baionetele spre gloată. PAS, L. I 31. Pe nevăzute, arsura gloanțelor, vîrful baionetelor și tăișul săbiilor ajung pe luptători. ODOBESCU, S. III 601. ◊ Atac (sau asalt) cu baionete (sau la baionetă) = luptă corp la corp dusă în interiorul liniilor inamice asaltate, în care se folosește pușca cu baioneta pusă ca armă de străpungere. (Eliptic) Se aruncaseră asupra turcilor, la baionetă. D. ZAMFIRESCU, R. 235. ♦ Fig. (La pl.) Cei ce poartă această armă; p. ext. armată, putere armată. Baionetele, oricît de numeroase, n-au apărat niciodată pe regii nemernici de inevitabila răspundere. COCEA, P. 64.

BAIONETĂ, baionete, s. f. Lamă de oțel ascuțită la vîrf, avînd un mîner care se poate fixa de țeava puștii. ◊ Atac (sau asalt) cu baioneta (sau la baionetă) = luptă corp la corp, în care se folosește pușca cu baioneta pusă. ♦ Îmbinare în baionetă = îmbinare demontabilă între două piese cilindrice sau plate, care se realizează printr-o mișcare relativă de translație urmată de una de rotație. – Fr. baïonnette.

BAIONE s.f. 1. Armă albă cu lama scurtă, tăioasă, ascuțită la vîrf și prevăzută la mîner cu un dispozitiv care o poate fixa la țeava puștii, pentru a putea fi folosită în lupta corp la corp. ◊ Asalt (sau atac) cu baioneta sau la baionetă = luptă corp la corp cu baioneta, pusă la pușcă. ♦ (Fig.; la pl.) Purtători ai acestor arme; (p. ext.) armată, trupă, efectiv de soldați. 2. Tăietură în segmenții pistoanelor, care permite trecerea de abur sau de gaze. 3. (Tehn.) Sistem de prindere special, rapid, pentru piese metalice mici, pentru tuburi etc. [Pron. ba-io-, pl. -te. / < fr. baionette < Bayonne – oraș în Franța, unde s-ar fi fabricat prima dată această armă].

BAIONE s. n. 1. armă albă pentru împungere, cu lama tăioasă, ascuțită la vârf. 2. tăietură în segmenții pistoanelor, care permite trecerea de abur sau de gaze. 3. (tehn.) îmbinare demontabilă între două piese, care necesită montări și demontări rapide. (< fr. baïonnette)

BAIONETĂ ~e f. Armă albă ascuțită, care se fixează la țeava puștii și este folosită în luptele corp la corp. [Sil. ba-io-] /<fr. baïonnette

baionetă f. armă ascuțită mobilă care se îmbucă la căpătâiul puștii, înlocuită azi cu sabia-baionetă.

*baĭonétă f., pl. e (fr. baĭonette d. Bayone, oraș unde a fost fabricată întîĭ). Un fel de pumnal care se pune în vîrfu puștiĭ militare. V. condac.

BAGHIONE, *BAGHIUNE = BAIONE: Muscalii au început a-i goni și a-i giunghia cu șpege și cu baghiunete ce sînt în gura flintelor (N.-COST.) [germ. Bajonnet + pol. bagnet].

BAGNET (pl. -te) sn. Bucov. – BAIONE: Mă doare maică în piept De pușcă și de ~ (VOR.) [rut.].

sabie-baionetă f. sabie scurtă ce poate fi îmbucată la capătul puștei.

* sabíe-baĭonétă f., pl. săbiĭ-baĭonete. Tesac care se poate fixa la pușcă și poate fi întrebuințat și ca baĭonetă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

baione s. f., g.-d. art. baionetei; pl. baionete

baione s. f., g.-d. art. baionetei; pl. baionete

baione s. f. (sil. -io-), pl. baionete

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BAIONE s. (MIL.) (înv. și reg.) panganet, (înv.) spangă, șpanganet. (Atac la ~.)

BAIONE s. (MIL.) (înv. și reg.) panganet, (înv.) șpangă, șpanganet. (Atac la ~.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bagnet, bagneturi, (bainet), s.n. (reg.) Baionetă; cuțit soldățesc: „Nici călare, nici pe jos, / Fără cu bagnetu scos” (Bârlea, 1924: 284). – Var. a lui baionetă (MDA).

bainet, s.n. v. bagnet („baionetă”).

bagnet, bagneturi, (bainet), s.m. – (reg.) Baionetă (Bârlea, 1924). Cuțit soldățesc (DRT): „Nici călare, nici pe jos / Fără cu bagnetu scos” (Bârlea, 1924: 284); „Nu cumva ei să să scoale, / În decungu’ nost să saie, / Cu bainetul să ne taie” (Bilțiu, 2006: 127). – Var. a lui baionetă (< germ. Bajonett „baionetă”) (MDA).

bainet, s.n. – v. bagnet („baionetă”).

bagnet, -uri, s.m. – Baionetă (Bârlea 1924). Cuțit soldățesc (DRT): „Nici călare, nici pe jos / Fără cu bagnetu scos” (Bârlea 1924: 284). – Din germ. Bajonett „baionetă”.

Intrare: baionetă
baionetă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baione
  • baioneta
plural
  • baionete
  • baionetele
genitiv-dativ singular
  • baionete
  • baionetei
plural
  • baionete
  • baionetelor
vocativ singular
plural
bagionetă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
bainet
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
bagnet
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
baghiunetă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
baghionetă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
baionet
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
baiognet
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: sabie-baionetă
sabie-baionetă substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sabie-baione
  • sabia-baione
plural
  • săbii-baionete
  • săbiile-baionete
genitiv-dativ singular
  • săbii-baione
  • sabiei-baione
plural
  • săbii-baionete
  • săbiilor-baionete
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

baione, baionetesubstantiv feminin

  • 1. Armă albă de împuns, în formă de sabie scurtă, care se poate fixa la țeava puștii militare. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Cîțiva ostași cu baionetele la puști coborîră în șlep. DUMITRIU, B. F. 158. DLRLC
    • format_quote Dorobanții... întinseră baionetele spre gloată. PAS, L. I 31. DLRLC
    • format_quote Pe nevăzute, arsura gloanțelor, vîrful baionetelor și tăișul săbiilor ajung pe luptători. ODOBESCU, S. III 601. DLRLC
    • 1.1. Atac (sau asalt) la baionetă = luptă corp la corp. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote eliptic Se aruncaseră asupra turcilor, la baionetă. D. ZAMFIRESCU, R. 235. DLRLC
    • 1.2. figurat (la) plural Cei ce poartă această armă. DLRLC DN
      • 1.2.1. prin extensiune Putere armată. DLRLC DN
        • format_quote Baionetele, oricît de numeroase, n-au apărat niciodată pe regii nemernici de inevitabila răspundere. COCEA, P. 64. DLRLC
  • 2. Tăietură în segmenții pistoanelor, care permite trecerea de abur sau de gaze. DN
  • 3. tehnică Sistem de prindere special, rapid, pentru piese metalice mici, pentru tuburi etc. DN
    • 3.1. Îmbinare în baionetă = îmbinare demontabilă între două piese (prin introducerea uneia în cealaltă), urmată de deplasarea sau rotirea lor relativă. DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic