automulțumire sf [At: DA ms / P: a-u~ / Pl: ~ri / E: auto¹- + mulțumire] Mulțumire de sine în urma unor succese, care duce la suficiență, stagnare, regres, lipsă de vigilență Si: autoîncântare.

AUTOMULȚUMIRE s. f. Mulțumire de sine însuși în urma unor succese, reale sau aparente, care duce de cele mai multe ori la lipsă de vigilență, de atitudine autocritică, la stagnare și regres; autoîncîntare.

AUTOMULȚUMIRE s. f. Mulțumire de sine însuși în urma unor succese (reale sau aparente), care duce la lipsă de vigilență, de atitudine autocritică, la stagnare și regres. – Din auto¹- + mulțumire.

AUTOMULȚUMIRE s.f. Mulțumire de sine însuși în urma unor succese, care duce la suficiență, la stagnare, la regres și la lipsă de vigilență; autoîncîntare. [< auto¹- + mulțumire].

AUTOMULȚUMIRE s. f. mulțumire de sine, în urma unor succese, care duce la suficiență, stagnare; autoîncântare. (< auto¹- + mulțumire)

automulțumire (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. automulțumirii

automulțumire (a-u-) s. f., g.-d. art. automulțumirii

automulțumire s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. automulțumirii

AUTOMULȚUMIRE s. autoîncântare. (Sentiment de ~.)

AUTOMULȚUMIRE s. autoîncîntare. (Sentiment de ~.)

AUTOMULȚUMIRE. Subst. Automulțumire, mulțumire de sine, autoliniștire, autoamăgire. Amăgire, iluzie. Încîntare, autoîncîntare, narcisism; amor propriu, orgoliu, suficiență (rar), vanitate; îngîmfare, infatuare, ifos, înfumurare; trufie, trufă (înv.), trufâșie (înv.), superbie (rar), semeție, aroganță, ocoșie (reg.), fudulie, fală, fâloșenie, făloșie (reg.), lăudăroșenie, lăudăroșie (rar), împăunare, fanfaronadă. Supraapreciere, supraestimare, prezumție. Narcis; fanfaron. Înfumurat, trufaș, arogant. Adj. Mulțumit de sine, încîntat de sine. Orgolios, plin de orgoliu, vanitos; îngîmfat, înfumurat, suficient, încrezut, infatuat, superb (rar), trufaș, împăunat, arogant, semeț, mîndru, ocoș (reg.), fudul, fălos (pop.), lăudăros, lăudăcios (rar). Narcisic (livr.), narcisiac (livr.), narcisist (livr.). Vb. A fi mulțumit de sine, a fi încîntat de sine, a fi plin de sine, a fi încrezut, a se culca pe o ureche, a se culca pe lauri; a se îngîmfa, a se înfumura, a se infatua, a se crede cel mai grozav, a se crede (a se socoti) buricul pămîntului, a nu se da pe cineva; a se lăuda, a se fuduli, a se împăuna, a se furlandisi (fam.), a se semeți, a se făli (peior.), a se mîndri, a se făloși (reg.), a-și face reclamă, a-și lăuda marfa, a-și da importanță (ifose), a-și da (a-și lua) aere, a se îngîmfa. V. afectare, exagerare, îngîmfare, ostentație.