ANUNȚ, anunțuri, s. n. Înștiințare (scrisă). – Din anunța (derivat regresiv).

anunț sn [At: MAIORESCU, CR. I, 120 / V: (înv; după lat) -nunciu, -nunțiu / Pl: ~uri / E: fr annonce] 1 Înștiințare (tipărită, mai ales într-un jurnal) prin care se aduce ceva la cunoștința publicului Si: încunoștințare, vestire. 2-3 (Pex) Foaie volantă (sau spațiu dintr-un jurnal) cu anunțuri (1).

*ANUNȚ (pl. -țuri) sn. 1 Înștiințare, publicațiune prin care se aduce ceva la cunoștința generală: am dat un ~ la jurnal ¶ 2 ⚖️ ~ judiciar, înștiințare ce se publică de tribunal pentru înfățișarea unei persoane la judecată cînd nu-i e cunoscut domiciliul, pentru vînzarea averii cuiva, etc. [fr. annonce].

ANUNȚ, anunțuri, s. n. Înștiințare scrisă. – Din anunța (derivat regresiv).

ANUNȚ, anunțuri, s. n. Înștiințare difuzată prin afișare sau tipărită în ziare, prin care se aduce ceva la cunoștința publicului; încunoștințare.

ANUNȚ, anunțuri, s. n. Înștiințare scrisă; încunoștințare. – După fr. annonce.

ANUNȚ s.n. Înștiințare scrisă; încunoștințare. [< anunța, după fr. annonce].

ANUNȚ s. n. înștiințare scrisă; aviz. (după fr. annonce)

ANUNȚ ~uri n. Înștiințare, de obicei scrisă și expusă public, cuprinzând informații de interes general; aviz. /v. a anunța

*1) anúnț n., pl. urĭ (fr. annonce s. f., d. annoncer, a anunța. Lat. annuntius înseamnă „anunțător”). Înștiințare scrisă orĭ tipărită p. toată lumea: a publica un anunț în ziar.

*2) anúnț, a -á v. tr. (fr. annoncer, d. lat. an-nuntiare. V. denunț). Fac cunoscut, public: a anunța o vînzare. Manifest: cerurile anunță gloria luĭ Dumnezeŭ. Prezic: barometru anunță timp frumos. Predic: a anunța evanghelia.

anunciu sn vz anunț

anunța vtr [At: NEGRUZZI, S. I, 68 / Pzi: ~nunț / E: fr annoncer] 1 A face cunoscut. 2 (Spc) A spune numele cuiva care a venit în vizită sau pentru afaceri.

anunțiu sn vz anunț

⦿ANUNCIU = ANUNȚ.

*ANUNȚA (anunț) I. vb. tr. 1 A vesti, a face cunoscut: îți voiu ~ sosirea mea ¶ 2 Spec. A face cunoscut un lucru printr’o înștiințare scrisă: cursurile nu s’au anunțat încă. II. vb. refl. A se vedea de mai ’nainte: anul se anunță rău pentru agricultori [fr. annoncer < lat.].

ANUNȚA, anunț, vb. I. Tranz. A face cunoscut, a încunoștința, a vesti, a da de știre. În orice caz, Dumitraș, te anunț că hotărîrea mea rămîne nestrămutată. SADOVEANU, N. F. 146. Tata se interesa de fiecare dintre noi și-și anunța întoarcerea. SAHIA, N. 59. ♦ A vesti sosirea cuiva (rostindu-i numele cu voce tare). Anunță-mă la tov. ministru.

ANUNȚA, anunț, vb. I. Tranz. A aduce la cunoștință; a vesti, a încunoștința. ♦ A vesti sosirea cuiva (rostindu-i numele cu voce tare). – Fr. annoncer (lat. lit. annuntiare).

ANUNȚA vb. I. tr. A aduce la cunoștință; a încunoștința. ♦ A vesti sosirea cuiva (cu voce tare). [P.i. anunț. / < fr. annoncer, cf. lat. annuntiare].

ANUNȚA vb. tr. a aduce la cunoștință. ◊ a vesti sosirea cuiva sau un eveniment. (< fr. annoncer, lat. annuntiare)

A ANUNȚA anunț tranz. 1) (persoane) A aduce la cunoștință printr-un anunț; a înștiința; a vesti; a informa. 2) (numele unei persoane sosite) A vesti sosirea rostind cu voce tare. 3) A semnaliza ca urmând să se producă în viitor. ^[1] 5) (știri, vești, informații) A aduce la cunoștință publicului larg; a transmite; a comunica; a relata; a emite; a difuza. /<fr. annoncer, lat. annuntiare

anunciu n. înștiințare prin care se face cunoscut ceva publicului: foaie de anunciuri.

anunțà v. 1. a da de știre, a vesti: cele dintâi flori ce anunță primăvara la triștii călători BOL.; 2. a spune numele unei persoane care intră într’un salon; 3. a face cunoscut dinainte: barometrul anunță vreme frumoasă.

anunț s. n., pl. anunțuri

anunț s. n., pl. anunțuri

anunț s. n., pl. anunțuri

anunț

anunț, -țuri.

anunța (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. anunț, 3 anunță; conj. prez. 1 sg. să anunț, 3 să anunțe

anunța (a ~) vb., ind. prez. 3 anunță

anunța vb., ind. prez. 1 sg. anunț, 3 sg. și pl. anunță, 1 pl. anunțăm

ANUNȚ s. 1. afiș, înștiințare, (livr.) placat, (pop.) afipt, (înv.) publicație. (Un ~ indica orarul.) 2. v. comunicare.

ANUNȚ s. 1. afiș, înștiințare, (livr.) placat, (pop.) afipt, (înv.) publicație. (Un ~ indica orarul.) 2. aviz, comunicare, încunoștințare, înștiințare, mesaj. (A primit acasă un ~.)

ANUNȚA vb. 1. a comunica, a transmite, a vesti, (înv.) a porunci, a soli. (I-am ~ sosirea mea.) 2. v. informa. 3. v. comunica. 4. a încunoștința, a înștiința, a vesti, (înv.) a publica, a publicarisi, a publicălui, a publicui. (~ ceva cuiva.) 5. v. declara. 6. v. prevesti.

ANUNȚA vb. 1. a comunica, a transmite, a vesti, (înv.) a porunci, a soli. (I-am ~ sosirea mea.) 2. a aviza, a informa, a încunoștința, a înștiința, a vesti. (~ pe cineva despre ceva.) 3. a comunica, a informa, a încunoștința, a înștiința, a vesti, (rar) a semnaliza, (Transilv. și Ban.) a știrici. (Vă ~ că trebuie să fiți prezenți.) 4. a încunoștința, a înștiința, a vesti, (înv.) a publica, a publicarisi, a publicălui, a publicui. (~ ceva cuiva.) 5. a declara. (~ deschisă ședința.) 6. a anticipa, a prevesti, a vesti, (rar) a promite. (Noaptea senină ~ o zi frumoasă.)

anunț (anunțuri), s. n. – Înștiințare (scrisă), aviz. – Fr. annonce. – Der. anunța, vb., din fr. annoncer; anunțător, adj. (care anunță).