ALUNIT s. m. Sulfat natural hidratat de aluminiu și potasiu, alb-gălbui, sticlos, pământos, utilizat la prepararea unor vopsele, medicamente etc. – Din fr. alunite.

alunit sm [At: DA / V: ~ită sf / E: fr alunite] (Min) Sulfat natural hidratat de aluminiu și potasiu, alb-gălbui, utilizat în industria vopselelor, a medicamentelor etc. Si: piatră-acră.

alunită sf vz alunit

aluniță sf [At: VLAHUȚĂ, ap. TDRG 479 / Pl: ~țe / E: alună + -iță] 1-2 (Șhp) Alună (1) (mică) Si: alunea (1-2), alunică (1-2), alunuță (1-2). 3 (Mpl) Pistrui. 4 (Mpl) Mici semne naturale sau artificiale pe obraz sau pe trup Si: alunea (4), alunică (4).

*ALUNITĂ sf. Mineral de coloare albă-cenușie sau roșcată, transparentă sau translucidă; cristalizează în mici cristale romboedrice, mai des în mase compacte sau grăunțoase; este un sulfat hidratat bazic de aluminiu și potasiu [fr.].

ALUNIȚĂ¹ (pl. -ițe) sf. 🌿 dim. ALUNĂ.

ALUNIȚĂ² (pl. -ițe) sf. = ALUNICĂ²: are o ~ cu păr d’asupra sprîncenii din stînga (CAR.).

ALUNIT, aluniți, s. m. Sulfat natural hidratat de aluminiu și potasiu, alb-gălbui, sticlos, pământos, utilizat la prepararea unor vopsele, medicamente etc. – Din fr. alunite.

ALUNIȚĂ, alunițe, s. f. 1. Diminutiv al lui alună; alunică. Foaie verde aluniță, Cît am trăit pe lumiță (= lume), N-am văzut verde frunzuță Ca la mîndra-n grădinuță. JARNI-BÎRSEANU, D. 21. 2. Mică excrescență pigmentată, pe față sau pe trup.

ALUNIȚĂ, alunițe, s. f. 1. Diminutiv al lui alună. 2. Mică excrescență pigmentată, pe față sau pe trup.

ALUNIT s.n. Sulfat natural hidratat de aluminiu și de potasiu. [< fr. alunite].

ALUNIT s. n. sulfat natural hidratat de aluminiu și potasiu. (< fr. alunite)

aluniță f. alunea: brațul, se umflă sub dragi aluniți BOL.

2) alunícă f., pl. nele, și -níță f., pl. e (bg. lunica, aluniță, pistruĭe, dim. d. lună, lună, aluniță, contaminat de alunică 1. V. lună). Mică pată neagră saŭ cafenie pe obraz orĭ pe corp. V. neg.

*alunítă f., pl. e (d. alun 2). Min. Sulfat bazic de aluminiŭ și potasiŭ.

aluníță f. V. alunică 2.

!alunică (rar) s. f., g.-d. art. alunelei; pl. alunele

alunit s. n.

aluniță s. f., g.-d. art. aluniței; pl. alunițe

alunit s. n.

aluniță s. f., g.-d. art. aluniței; pl. alunițe

alunit s. n.

aluniță s. f., g.-d. art. aluniței; pl. alunițe

ALUNIȚĂ s. (reg.) stârlici, (Ban.) ligă. (O ~ pe frunte.)

ALUNIȚĂ s. (reg.) stîrlici, (Ban.) ligă. (O ~ pe frunte.)

ALUNÍT (< fr. {i}) s. m. Sulfat natural hidratat de aluminiu și potasiu, alb-gălbui, sticlos, pămîntos format prin acțiunea soluțiilor apoase asupra feldspaților sau a sericitului din rocile vulcanice. Apare în impregnații sau cu filoane în rocile alterate. Utilizat pentru prepararea unor vopsele, medicamente etc.