17 definiții pentru alienație

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALIENAȚIE s. f. (Livr.) Termen generic pentru orice boală mintală; nebunie, demență. [Pr.: -li-e-] – Din fr. aliénation, lat. alienatio [mentis].

ALIENAȚIE s. f. (Livr.) Termen generic pentru orice boală mintală; nebunie, demență. [Pr.: -li-e-] – Din fr. aliénation, lat. alienatio [mentis].

alienație sf [At: DA / P: a-li-e / Pl: ~ii / V: (rar) ~iune / E: fr aliénation, lat alienatio, -onem] 1 Alienare (2 ). 2 (Șîs ~ mintală) Nebunie.

ALIENAȚIE s. f. (De obicei determinat prin «mintală») Boală mintală; nebunie. – Pronunțat: -li-e-.

ALIENAȚIE s. f. Boală mintală; nebunie. [Pr.: -li-e-] – Fr. aliénation (lat. lit. alienatio [mentis]).

ALIENAȚIE s.f. 1. Boală mintală; nebunie. 2. (Jur.; rar) Alienare. [Gen. -iei. / cf. fr. aliénation, lat. alienatio].

ALIENAȚIE s. f. tulburare gravă a funcțiilor psihice; nebunie; demență. (< fr. aliénation, lat. alienatio)

ALIENAȚIE ~i f. 1) Stare a unei persoane alienate; demență; nebunie. 2) Manifestare de om alienat; demență; nebunie. Simptom de ~. [ G.-D. alienației; Sil. -li-e-na-ți-e] /<fr. aliénation, lat. alienatio, ~onis

*ALIENAȚIUNE, *ALIENAȚIE sf. 1 ⚖️ Faptul de a aliena 2 fig. 🩺 (urmat uneori de mentală) Pierdere a minții, nebunie [fr. < lat.].

alienați(un)e f. 1. înstrăinare; 2. turburarea minții.

*alienațiúne f. (lat. alienátio, -ónis). Acțiunea de a aliena. Fig. Nebunie. – Și -áție și -áre.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

alienație (desp. -li-e-, -ți-e) s. f., art. alienația (desp. -ți-a), g.-d. alienații, art. alienației

alienație (-li-e-, -ți-e) s. f., art. alienația (-ți-a), g.-d. alienații, art. alienației

alienație s. f. (sil. -li-e-, -ți-e), art. alienația (sil. -ți-a), g.-d. art. alienației; pl. alienații

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ALIENAȚIE s. (MED.) alienare, demență, nebunie, sminteală, smintire, țicneală, boală mintală, (pop.) nebuneală, (înv. și reg.) smintă, (Transilv., Maram. și Ban.) bolînzie, (prin Bucov.) sălteală, (Mold.) zăluzeală, zăluzie, zărgheală, zărghenie, (fam.) căpială, (fig.) rătăcire, scrînteală, țăcăneală.

Intrare: alienație
  • silabație: a-li-e-na-ți-e info
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alienație
  • alienația
plural
genitiv-dativ singular
  • alienații
  • alienației
plural
vocativ singular
plural
alienațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alienațiune
  • alienațiunea
plural
  • alienațiuni
  • alienațiunile
genitiv-dativ singular
  • alienațiuni
  • alienațiunii
plural
  • alienațiuni
  • alienațiunilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

alienațiesubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.