AFLUENȚĂ s. f. Mulțime de oameni care se îndreaptă spre același punct; aflux, îmbulzeală, năvală. ♦ Cantitate mare; abundență, belșug de produse. [Pr.: -flu-en-] – Din fr. affluence, lat. affluentia.

afluent, ~ă [At: BOGZA, C. O. 83 / P: ~flu-ent / Pl: ~nți, ~e / E: fr affluent, lat affluens, -ntis] 1 sm Curs de apă care se varsă într-o apă mai mare. 2 a Care curge spre ceva.

afluență sf [At: DA / P: a-flu-en~ / Pl: ~țe / E: fr affluénce, lat affluentia] 1 Mulțime de oameni care se îndreaptă spre același punct Si: aflux, îmbulzeală, îngrămădire, năvălă. 2 Cantitate mare. 3 Belșug de produse Si: abundență.

*AFLUENȚĂ (pl. -țe) sf. 1 Mare îmbelșugare (de lucruri): afluența grînelor pe piețele din străinătate ¶ 2 Îmbulzeală, gloată, lume multă: n’am putut răzbate din pricina afluenței [fr.< lat.].

AFLUENȚĂ s. f. Mulțime de oameni care se îndreaptă spre același punct; aflux, îmbulzeală, năvală. ♦ Cantitate mare, abundență, belșug de produse. [Pr.: -flu-en-] – Din fr. affluénce, lat. affluentia.

AFLUENȚĂ, afluențe, s. f. Mulțime de oameni care se îndreaptă spre același punct; îmbulzeală. Afluență de vizitatori. ◊ Cantitate mare, belșug. Afluență de mărfuri.

AFLUENȚĂ s. f. Mulțime de oameni care se îndreaptă spre același punct; îmbulzeală. ♦ Cantitate mare; belșug. – Fr. affluence (lat. lit. affluentia).

AFLUENȚĂ s.f. 1. (Rar) Cantitate mare de apă care se îndreaptă catre un anumit loc. 2. Mulțime de oameni care se îndreaptă spre un anumit loc; îmbulzeală. ♦ Abundență, puzderie; belșug. [Cf. fr. affluence, lat. affluentia].

AFLUENȚĂ s. f. 1. acces al apei superficiale sau subterane într-un râu, lac ori mare. 2. mulțime de oameni; îmbulzeală, aflux. 3. cantitate mare, abundență. (< fr. affluence, lat. affluentia)

afluență-record s. f. Afluență imensă ◊ „Renumitul turneu [de tenis] de la Anvers [...] a cunoscut anul acesta o afluență record de spectatori: 149000 plătitori.” Sc.tin. 11 XI 85 p. 3 (din afluență + record)

AFLUENȚĂ ~e f. 1) Mulțime de oameni care se îndreaptă spre un anumit loc; aflux. ~ de spectatori. 2) Cantitate mare; abundență; belșug. ~ de mărfuri. [G.-D. afluenței] /<fr. affluence, lat. affluentia

afluență f. 1. scurgere mare de apă sau de alt lichid; 2. fig. mare abundanță (de lucruri), mare mulțime (de oameni).

*afluént, -ă adj. (lat. áffluens, -éntis. V. confluent). Care se varsă într’altu: Prutu e un rîu afluent al Dunăriĭ. S. m. și n., pl. e: Un afluent.

*afluénță f. (lat. affluentia). Grămădeală, îmbulzeală: afluență de popor, de sînge. Fig. Abundanță: afluență de bunurĭ.

afluență (desp. a-flu-en-) s. f., g.-d. art. afluenței

afluență (a-flu-en-) s. f., g.-d. art. afluenței

afluență s. f. (sil. -flu-), g.-d. art. afluenței

afluență, -ței gen. a.

AFLUENȚĂ s. v. abundență, belșug, bogăție, îmbelșugare, îndestulare, prisos.

AFLUENȚĂ s. v. aglomerație.

AFLUENȚĂ s. aflux, aglomerație, grămădeală, îmbulzeală, înghesuială, îngrămădeală, învălmășeală, (pop.) valmă, (Ban. și prin Olt., Transilv.) năloagă, (Transilv.) vlog, (înv.) glogozeală. (~ de oameni.)

afluență s. v. ABUNDENȚĂ. BELȘUG. BOGĂȚIE. ÎMBELȘUGARE. ÎNDESTULARE. PRISOS.