5 intrări

51 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ADÂNC, -Ă, (I) adânci, adj., (II) adâncuri, s. n. I. Adj. 1. (Despre ape, cavități sau lucruri concave) Al cărui fund se află la o distanță (relativ) mare de marginea de sus, de suprafață; adâncit, afund, adâncat, adâncos. ◊ Expr. (A ajunge, a trăi etc.) până la adânci bătrânețe = (a trăi) până la o vârstă înaintată. ♦ (Adverbial; fig.) Profund. A privi adânc. 2. (Adesea adverbial) Care se află sau se întinde departe (în interior sau în linie orizontală). Rădăcină adâncă. ♦ Greu de străbătut; compact, des; întins, vast. Pădure adâncă. ♦ (Adesea adverbial) Care vine sau pare că vine din interior. Suspin adânc.Fig. (Despre senzații, sentimente etc.) Puternic, profund, intens. 3. (Despre plecăciuni, saluturi etc.; adesea adverbial) Făcut prin înclinarea mare a corpului. 4. (Despre voce, ton, timbru; adesea adverbial) Grav, jos, profund. 5. Fig. (Adesea adverbial) Care ține de esența, de fondul lucrurilor; temeinic, profund, serios. 6. Fig. Desăvârșit, deplin, total. O liniște adâncă. II. S. n. 1. Parte adâncă, adâncime (considerată vertical); loc situat departe (spre interior), străfund. ◊ Expr. Din adâncul sufletului (sau al inimii, al ființei) = din tot sufletul, foarte mult. ♦ Prăpastie, abis. 2. (La pl.) Depărtare mare; spațiu întins; p. ext. loc ascuns, așezat departe. – Lat. aduncus.

ADÂNC, -Ă, (I) adânci, adj., (II) adâncuri, s. n. I. Adj. 1. (Despre ape, cavități sau lucruri concave) Al cărui fund se află la o distanță (relativ) mare de marginea de sus, de suprafață; adâncit, afund, adâncat, adâncos. ◊ Expr. (A ajunge, a trăi etc.) până la adânci bătrânețe = (a trăi) până la o vârstă înaintată. ♦ (Adverbial; fig.) Profund. A privi adânc. 2. (Adesea adverbial) Care se află sau se întinde departe (în interior sau în linie orizontală). Rădăcină adâncă. ♦ Greu de străbătut; compact, des; întins, vast. Pădure adâncă. ♦ (Adesea adverbial) Care vine sau pare că vine din interior. Suspin adânc.Fig. (Despre senzații, sentimente etc.) Puternic, profund, intens. 3. (Despre plecăciuni, saluturi etc.; adesea adverbial) Făcut prin înclinarea mare a corpului. 4. (Despre voce, ton, timbru; adesea adverbial) Grav, jos, profund. 5. Fig. (Adesea adverbial) Care ține de esența, de fondul lucrurilor; temeinic, profund, serios. 6. Fig. Desăvârșit, deplin, total. O liniște adâncă. II. S. n. 1. Parte adâncă, adâncime (considerată vertical); loc situat departe (spre interior), străfund. ◊ Expr. Din adâncul sufletului (sau al inimii, al ființei) = din tot sufletul, foarte mult. ♦ Prăpastie, abis. 2. (La pl.) Depărtare mare; spațiu întins; p. ext. loc ascuns, așezat departe. – Lat. aduncus.

adânc, ~ă [At: CUV. D. BĂTR. II, 454 / Pl: ~nci / E: lat aduncus] 1 a (D. ape, cavități etc.) Care are fundul la distanță (relativ) mare de marginea de sus Si: adâncat, adâncit, adâncos, afund. 2 a (Îe) A ajunge (sau a trăi) până la ~nci bătrâneți A ajunge (sau a trăi) până la o vârstă înaintată. 3-4 a, av Care se află sau se întinde departe (în interior sau pe orizontală). 5 a Care este greu de străbătut Si: compact, des. 6-7 a, av Care vine sau pare că vine din interior. 8 a (Fig; d. senzații, sentimente etc.) Puternic, profund, intens. 9-10 a, av (D. voce, timbru, ton) Grav. 11 a (D. culori) Închis. 12-13 a, av (Fig) Care ține de esența, de fondul lucrurilor Si: profund, serios, temeinic. 14-15 a, av Desăvârșit. 16-17 a, av Deplin. 18-19 a, av Total.

ADÂNC2 ~că (~ci) 1) Care are fundul departe de suprafață. Apă ~că. Farfurie ~că. 2) Care se află sau se extinde departe. Rădăcină ~că. 3) Care se caracterizează prin intensitate mai mare. Liniște ~că. Somn ~. Suspin ~. 4) (despre voce, timbru, ton) Care se caracterizează prin profunzime; grav; jos. /<lat. aduncus

ADÂNC1 adv. 1) Spre interior. A săpa ~. 2) Cu intensitate; afund; tare. A dormi ~. A suspina ~. 3) Cu respect. A se închina ~. 4) În mod amănunțit; detaliat. A cerceta ~. /<lat. aduncus

ADÂNC3 adâncuri n. Loc situat la adâncime; străfund. ◊ Din adâncul inimii din toată inima. /<lat. aduncus

adânc a. 1. arată volumul unei deschizături de sus până jos: groapă adâncă; fig. adânci bătrânețe; 2. ce se pleacă prea jos: adâncă închinăciune; 3. ce s’ascunde într’o înfundătură: locaș adânc; 4. anevoie de pătruns (propriu și figurat): întuneric adânc, cugetare adâncă. [Lat. ADUNCUS, încovoiat, de unde idea de «profund»]. ║ n. 1. fund, adâncime: codrul ’și deschide a lui adâncuri EM.; 2. fig. adâncul sufletului.

ADÂNCA vb. I v. adânci.

ADÂNCI, adâncesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) face mai adânc, a (se) săpa în adâncime. 2. Refl. A pătrunde în adâncime, a înainta spre interior; a se face nevăzut. S-a adâncit în pădure.Fig. A se cufunda (în...), a fi absorbit (de...). 3. Tranz. Fig. A cerceta, a studia, a analiza în profunzime, a aprofunda. A adânci o problemă. 4. Refl. Fig. A se intensifica. [Var.: adânca vb. I] – Din adânc.

ADÂNCI, adâncesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) face mai adânc, a (se) săpa în adâncime. 2. Refl. A pătrunde în adâncime, a înainta spre interior; a se face nevăzut. S-a adâncit în pădure.Fig. A se cufunda (în...), a fi absorbit (de...). 3. Tranz. Fig. A cerceta, a studia, a analiza în profunzime, a aprofunda. A adânci o problemă. 4. Refl. Fig. A se intensifica. [Var.: adânca vb. I] – Din adânc.

adânca vtr [At: PSALT. SCH. 1522/4 / Pzi: ~chez, adânc / E: adânc] (Înv) 1-4 A (se) adânci (1-4).

adânci [At: CORESI, PS. 255/8 / Pzi: ~ncesc / E: lat *adancare, cf adânc] 1 vt A face (mai) adânc (1) Si: (înv) a adânca (1). 2 vr A pătrunde în adâncime (2) Si: (înv) a adânca (2). 3 vr (Fig) A se lăsa absorbit în... Si: a adânca (3). 4 vt (Fig) A cerceta în profunzime Si: a aprofunda, a adânca (4).

ADÎNC I. adj. 1 Care e găurit, scobit, pînă Ia o mare depărtare de suprafață: apă ~ă; puț ~; farfurie ~ă; fig. : închinăciune ~ă, cu corpul mult plecat spre pămînt 2 fig. Greu de pătruns, temeinic: știință ~ă; învățătură ~ă; vorbă ~ă; gînd ~; minte ~ă; înțelepciune ~ă; învățăminte pline de o filosolie ~ă. (ODOB.) 3 adv. Mare, puternic: o jale ~ă îi cuprinse toate simțirile (ODOB.); dor ~; iubire ~ă 4 Des, prin care ochiul nu poate străbate: noapte ~ă; întunecime ~ă 5 Neturburat de nimic: în tăcerea ~ă a codrului, biruitorul doarme (VLAH.) 6 Greu: somn ~ 7 La ~i bătrînețe, la o vîrstă foarte înaintată. II. adv. 1 : a ara ~; a înfige ~ 2 fig.: a dormi ~; a ofta ~; ~ mișcat. III. (pl. -curi) sn. 1 Adîncime, fund: ~ul mării; te trage pe furiș apa la ~ (CRG.) 2 fig.: se mîhni pînă în ~ul sufletului; n' apuca să auză de Ia dascălul ceva, că el învăța mai din ~ decît dascălul (ISP.); respiri din ~ aerul acesta proaspăt (VLAH.) 3 🌐 Apă foarte adîncă, noian; prăpastie [lat. aduncus].

ADÎNCA (adînc) I. vb. tr. 1 A face mai adînc, a săpa mai adînc: podobnic iaste omului ce zidește o casă, ce sapă și adîncă (COR.) 2 fig. A pătrunde. II. vb. refl. A se adînci, a se scufunda; fig.: foarte adîncară-se cugetele tale (PS.-SCH.) [lat. aduncare].

ADÎNCAT I. adj. p. ADÎNCA. Adînc. II. (pl. -ate) sn. Adîncime; adîncitură.

ADÎNCI (-cesc) I. vb. tr. A face mai adînc, a săpa mai adînc: ~ o groapă. II. vb. refl. 1 A se duce mai afund, a intra mai adînc: ochii i s’au adîncit; s’a adîncit în pădure 2 A se cufunda, a se înneca: corăbiile s’au adîncit în mare 3 fig.: a se ~ în cugetări.

ADÎNC2, -Ă, adînci, adj. I. 1. (Despre cavități sau lucruri concave) Al cărui fund se află la o distanță (relativ) mare de marginea de sus, de deschizătură, de gură. Bubuie văile adîncile. BENIUC, V. 109. Ajunseră în capul unei văgăuni largi și adînci, crăpată peste maluri de scurgerea apelor. PREDA, Î. 137. Cheia [se află] în buzunarul adînc de la rochia țîțacăi. SADOVEANU, N. F. 23. ◊ (Despre ape, considerînd distanța dintre fund și suprafață) Din balta lui Iftode se trage spre Moldova un cot nu tocmai adînc. SADOVEANU, N. F. 29. Apele line sînt adînci (= oamenii liniștiți în aparență ascund adesea porniri sau însușiri nebănuite). ◊ Fig. Luna limpede înflorea ca o față de aur pe săninul adînc al ceriului. EMINESCU, N. 29. O, tu umbră pieritoare, cu adîncii, triștii ochi! EMINESCU, O. I 80. ◊ (Adverbial) Fata-i întinse mînile și se priviră adînc în luminile ochilor, pe cînd muzica adia. SADOVEANU, O. IV 95. Ochii mari și minunați Lucesc adînc, himeric. EMINESCU, O. I 172. ◊ (Urmat de determinări care indică o măsură) Cum ajung în pădure, sapă o groapă adîncă de un stat de om. CREANGĂ, P. 224. ◊ Expr. (A ajunge, a trăi etc.) pînă la adînci bătrînețe = (a trăi etc.) pînă la o vîrstă înaintată, la care cu greu ajunge cineva. Țineți minte cuvintele lui Ștefan, care v-a fost baci pînă la adînci bătrînețe. DELAVRANCEA, A. 122. Au trăit... veseli și fericiți... pînă la adînci bătrînețe. CARAGIALE, O. III 85. ♦ (Despre diferite materii formînd un strat orizontal) Gros. Huma udă... nu era mai adîncă de două-trei capete. DUMITRIU, B. F. 63. 2. Care se află sau se întinde departe în (sau spre) interior. Strat adînc. Rădăcină adîncă. ◊ (Adverbial) Mai adînc nu pătrunseră ploile. DUMITRIU, B. F. 63. ◊ Fig. [Luceafărul] o urma adînc în vis. De suflet să se prindă. EMINESCU, O. I 168. ♦ Care se întinde departe (în linie orizontală). Pedestrimea... se rînduia în «falange» sau «gloate adînci». BĂLCESCU, O. I 26. ♦ Greu de străbătut, des, compact. Sub adîncul frunziș al codrului stă pitit vînătorul. ODOBESCU, S. III 35. ♦ Care vine sau pare că vine din interior; profund. Scoteam cîte-un suspin adînc din piepturile noastre. CREANGĂ, A. 124. ◊ (Adverbial) Se sprijini pe speteaza fotoliului și răsuflă adînc. DUMITRIU, B. F. 93. Arendașul suspină adînc. REBREANU, R. I 168. Răsuflă adînc de oboseală. CARAGIALE, O. III 52. ♦ Întins, vast. Și clocotesc și hohotesc Păduri adînci. IOSIF, PATR. 67. 3. (Despre mișcări, în special despre plecăciuni, saluturi) Făcut prin înclinarea corpului (aproape) pînă jos. Apoi vesel se-nturna, La sultan de se-nchina Cu adîncă temenea. ALECSANDRI, P. P. 108. 4. (Despre voce, ton, timbru) Jos, profund, grav. Cu glas adînc, cu graiul de Sibile, Rostește lin, în clipe cadențate: Nu-nvie morții – e-n zadar, copile! EMINESCU, O. I 202 ◊ (Adverbial) Încet, adînc răsună cîntările de clerici. EMINESCU, O. I 88. ♦ (Despre culori) Intens. Cerul e de un albastru adînc. ◊ (Adverbial) În aer era aur și-n grădine miros și-o umbră adînc-viorie. EMINESCU, N. 57. II. Fig. 1. (Despre noțiuni abstracte; în opoziție cu superficial) Care ține de esența lucrurilor, care pătrunde în fondul, în miezul lucrurilor; temeinic, profund. Convingerea adîncă de venirea unor vremuri mai bune nu l-a părăsit... niciodată [pe Beldiceanu]. IONESCU- RION, C. 127. Gîndesc la adînca erudiție a acestui dascăl. NEGRUZZI, S. I 7. ◊ (Adverbial) Ideologia marxist-leninistă pătrunde tot mai adînc și mai larg în mase. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 345, 2/4. 2. (Cu nuanță intensivă) Desăvîrșit, deplin, total, intens; profund. O liniște adîncă domnea în pădure. SADOVEANU, O. VII 37. O noapte cumplită și-adîncă se varsă de sus. COȘBUC, P. I 294. Începu să miște și să se scoale ca dintr-un somn adînc. ISPIRESCU, L. 103. V-ați stins într-o clipală ca stele trecătoare Ce las-un întuneric adînc în urma lor. ALECSANDRI, P. A. 62. ◊ (Adverbial) Pentru tăria paginilor tale Izbind în coasta veacului apus, Și pentru adevărul ce l-ai spus – Adînc îți mulțumim, Caragiale. CASSIAN, H. 77. Tu nici nu știi a ta apropiere Cum inima-mi de-adînc o liniștește. EMINESCU, O. I 120. 3. (Neobișnuit, despre noțiuni de timp) Tîrziu. Era în ceasul adînc de după miezul nopții. CAMILAR, TEM. 130. – Pl. f. și: (învechit) adînce (EMINESCU, L. P. 180).

ADÎNC1, adîncuri, s. n. 1. Parte adîncă, adîncime (considerată vertical); loc situat departe (spre interior). V. fund, străfund. Și dacă stele bat În lac Adîncu-i luminîndu-l, E ca durerea mea s-o-mpac Înseninîndu-mi gîndul. EMINESCU, O. I 193. [Ștefan cel Mare] punea hotar pămîntului dăruit cuhnile dealurilor, matcele apelor, adîncul văilor și uneori orizontul. NEGRUZZI, S. I 273. ◊ (Poetic) [Cocoșul] are un cîntec înalt, prelung, mai cu samă cînd se descuie adîncurile primăverii, cînd afară stelele arată ca niște flori. CAMILAR, TEM. 26. Cu ochii albaștri și cuvioși, precum albastru și cuvios e adîncul ceriului. EMINESCU, N. 59. ◊ Expr. Din (sau în sau pînă-n) adîncul sufletului (sau al inimii, al ființei) = din tot sufletul. Femeia ridică ochii în sus, clătină din cap și-un oftat porni din adîncul sufletului, pe cînd două lacrimi îi alunecară pe obraji. DUNĂREANU, CH. 109. Și-ți midțumesc... din adîncul sufletului pentru bunătatea ce ai. ISPIRESCU, L. 181. ♦ Prăpastie, abis. Unul [din cocori] cade-n adînc, fulgerat. TOMA, C. V. 80. ♦ (Metaforic, în basme) Infern, iad. S-a tot dus pe sub pămînt pînă ce a ajuns la poarta iadului. – Cine ești tu? îl întrebă împăratul adîncului. NEGRUZZI, S. I 87. 2. (La pl.) Depărtare mare; spațiu întins, larg; p. ext. loc ascuns, așezat departe; adîncime (2). În răsunetul adîncurilor, caii de la rădvane mergeau și ei la pas. SADOVEANU, O. I 299. Își aduse aminte vag... de pădurea Cotoșmanei și de unele întimplări mai vechi, petrecute prin adincurile ei. GALACTION, O. I 265. Adîncurile zării se tot îndepărtează, Plutind ca niște ape în arșița de-amiază. IOSIF, P. 88. Văzusem un nor mohorît Venind din adîncuri de zare. COȘBUC, P. I 235.

ADÎNCI, adîncesc, vb. IV. 1. Tranz. A face mai adînc, a săpa în adîncime. Ar mai trebui adîncită [groapa]. SAHIA, N. 88. ◊ Refl. Cutele obrazului i s-au adîncit cu vîrsta. ◊ Ochii mari, închiși și adînciți în frunte. EMINESCU, N. 11. 2. Refl. A intra, a pătrunde în adîncime; a se duce, a înainta spre fund, spre interior. S-au adîncit în inima pădurii. ♦ (Poetic) A se depărta, a pieri, a dispărea din cîmpul vizual; a se face nevăzut. Fluviul lat se adîncea în păduri întunecate. EMINESCU, N. 67. Călărețu-n zare trist se adîncește. ALECSANDRI, P. III 152. ◊ Fig. A se cufunda (în... ), a fi absorbit (de... ). Tînărul, după invitația lui Iuga, se adînci în studiul listei de bucate. REBREANU, R. I 34. Se adîncea în amintirile copilăriei. BART, E. 346. În curtea bisericilor vechi... te adîncești în gînduri parc-ai vrea să știi cine odihnește sub pămîntul încărcat cu ștevie, cu urzici și pelin. DELAVRANCEA, S. 214. ◊ Tranz. (Cu determinări introduse prin prep. «în») Ce te poate adînci acuma în așa de neagră mîhnire? CARAGIALE, O. III 61. Această zicere îl trezise din buimăceala în care-l adîncise scena ce urmase. NEGRUZZI, S. I 229. 3. Tranz. Fig. A pătrunde cu mintea; a cerceta, a studia, a înțelege temeinic. Adîncit-am pînă-n funduri tot ce e filozofie. MACEDONSKI, O. I 271. 4. Refl. A se intensifica, a se accentua. Amărăciunea pîrei dădacei mele împotriva domnului inginer al nostru s-a adîncit și mai mult înființa mea. SADOVEANU, N. F. 133. O prăpastie se adîncea între noi, deși avusesem o identitate perfectă în felul de a gîndi și privi viața și lumea în care trăiam. BART, E. 227.

ADÎNC2, -Ă, adînci, adj., I. 1. (Despre ape, cavități sau lucruri concave) Al cărui fund se află la o distanță (relativ) mare de marginea de sus, de suprafață. ◊ Expr. (A ajunge, a trăi etc.) pînă la adînci bătrînețe = (a trăi) pînă la o vîrstă înaintată. ◊ Fig. (Adverbial) A privi adînc. 2. (Adesea adverbial) Care se află sau se întinde departe (în interior sau în linie orizontală). Rădăcină adîncă. Pădure adîncă ♦ Greu de străbătut; compact, des; întins, vast. Adîncul frunziș al codrului (ODOBESCU). ♦ (Adesea adverbial) Care vine sau pare că vine din interior; profund. Suspin adînc. 3. (Despre plecăciuni, saluturi etc.; adesea adverbial) Făcut prin înclinarea profundă a corpului. 4. (Despre voce, ton, timbru; adesea adverbial) Jos, grav. II. Fig. 1. (Adesea adverbial) Care ține de esența, de fondul lucrurilor; temeinic, profund. Adînca erudiție a acestui dascăl (NEGRUZZI). 2. Desăvîrșit, deplin, total, nemărginit. O liniște adîncă domnea în pădure (SADOVEANU). – Lat. aduncus.

ADÎNC1, adîncuri, s. n. 1. Parte adîncă, adîncime (considerată vertical); loc situat departe (spre interior). ◊ Expr. Din adîncul sufletului (sau al inimii, al ființei) = din tot sufletul. ♦ Prăpastie, abis; fig. infern, iad. 2. (La pl.) Depărtare mare; spațiu întins; p. ext. loc ascuns, așezat departe. – Lat. aduncum.

ADÎNCI, adîncesc, vb. IV. 1. Tranz. A face mai adînc, a săpa în adîncime. 2. Refl. A pătrunde în adîncime, a înainta spre interior; a se depărta; a se face nevăzut. S-a adîncit în pădure.Tranz. și refl. Fig. A (se) cufunda (în...), a absorbi sau a fi absorbit (de...). 3. Tranz. Fig. A pătrunde cu mintea; a cerceta, a studia, a analiza. A adînci o problemă. 4. Refl. Fig. A se intensifica, a se accentua. Amărăciunea... s-a adîncit și mai mult în ființa mea (SADOVEANU). [Var.: adînca vb. I] – Din adînc2.

A SE ADÂNCI mă ~esc intranz. 1) A intra în adâncime; a înainta spre interior. ~ în livadă. ~ în pământ. 2) fig. A se lăsa cuprins (de ceva); a se cufunda. ~ în lectură. ~ în amintiri. 3) fig. A se desfășura din ce în ce mai energic; a deveni mai intens; a se intensifica; a se accentua. Vrajba se ~ește. /Din adânc

A ADÂNCI ~esc tranz. 1) A face mai adânc. ~ o fântână. 2) A cerceta profund; a studia serios; a aprofunda. ~ o teză. 3) (idei, teorii etc.) A completa cu idei noi; a aprofunda; a dezvolta. /Din adânc

adâncì v. 1. a se afunda: 2. fig. a se absorbi.

1) adînc, -ă adj., pl. f. ĭ (lat. aduncus, încovoĭat, d. uncus, cîrlig). Cu fundu depărtat de suprafață, de margine, de intrare (profund): apă, fîntînă, pădure adîncă. Care pătrunde adînc: rană adîncă. Fig. Mare, intens: noapte, durere, ignoranță, liniște adîncă. Greŭ de pătruns: mister adînc. Foarte pătrunzător: ochĭ, spirit, cugetător, politic adînc. Închinăciune adîncă, făcută închinîndu-te foarte jos. Adîncĭ bătrînețe, lungĭ bătrînețe. S. m. Adîncime, fund: În adîncu mărilor, codrilor. Fig. A dori din adîncu sufletuluĭ, a suspina din adîncu inimiĭ. La adînc, unde e apa adîncă, la larg, în largu apeĭ, departe de mal. Adv. Pînă în adînc: cuțitu a pătruns adînc, adînc întristat.

2) adînc, a v. tr. Vechĭ Adîncesc.

adîncésc v. tr. (d. adînc). Fac adînc: a adînci un canal. Examinez adînc, aprofundez: a adînci o știință. V. refl. Mă fac adînc: apa se adîncește. Intru adînc: hoțiĭ s’aŭ adîncit în pădure. Mă ocup adînc de ceva: a te adînci în filologie. Mă adîncesc în gîndurĭ, cad pe gîndurĭ, cuget adînc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

adânc1 adj. m., f. adâncă; pl. m. și f. adânci

adânc1 adj. m., f. adâncă; pl. m. și f. adânci

adânc adj. m., f. adâncă; pl. m. și f. adânci

adânci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. adâncesc, 3 sg. adâncește, imperf. 1 adânceam; conj. prez. 1 sg. să adâncesc, 3 să adâncească

adânci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. adâncesc, imperf. 3 sg. adâncea; conj. prez. 3 să adâncească

adânci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. adâncesc, imperf. 3 sg. adâncea; conj. prez. 3 sg. și pl. adâncească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ADÂNC adj., s. 1. adj. afund, profund, (rar) adâncos. (Oceanul ~.) 2. adj. mare. (O apă ~.) 3. s. adâncime, afund, fund, profunzime, străfund. (Din ~ul lacului.) 4. s. adâncime, afund, fund, măruntaie (pl.), profunzime, străfund, (reg.) afundiș, afunzime, (fig.) baiere (pl.), (înv. fig.) mațe (pl.). (În ~ul pământului.) 5. s. v. prăpastie. 6. adj. compact, dens, des, greu, gros. (Întuneric ~, ceață ~.) 7. adj. intim, lăuntric, profund. (Natura ~ a unui fenomen.) 8. adj. v. absolut. 9. adj. v. esențial. 10. adj. v. gros. 11. adj. v. profund. 12. adj. intens, mare, profund, puternic, viu. (O impresie, o emoție ~.) 13. adj. v. acut. 14. adj. greu, profund. (Un somn ~.)

Adânc ≠ simplist, superficial

ADÂNCI vb. 1. v. afunda. 2. a se afunda, a se cufunda, a se înfunda, (Transilv.) a se zgăura. (Ochii i s-au ~ în cap.) 3. v. căsca. 4. a (se) agrava, a (se) amplifica, a crește, a (se) intensifica, a (se) mări, a spori, (fig.) a (se) ascuți. (Disensiunile s-au ~.)

ADÎNC adj., s. 1. adj. afund, profund, (rar) adîncos. (Oceanul ~.) 2. adj. mare. (O apă ~.) 3. s. adîncime, afund, fund, profunzime, străfund. (Din ~ lacului.) 4. s. adîncime, afund, fund, măruntaie (pl.), profunzime, străfund, (reg.) afundiș, afunzime, (fig.) baiere (pl.), (înv. fig.) mațe (pl.). (În ~ pămîntului.) 5. s. abis, prăpastie, (rar) noian, (livr.), genune, hău, (înv. și reg.) prăpăstenie, (prin Mold. și Olt.) prăval, (prin Transilv.) risipitură, (prin Maram. și Transilv.) stană, (înv.) beznă, fărăfund, precipițiu, tău. (A căzut în ~.) 6. adj. compact, dens, des, greu, gros. (Întuneric ~, ceață ~. ) 7. adj. intim, lăuntric, profund. (Natura ~ a unui fenomen.) 8. adj. absolut, complet, deplin, desăvîrșit, perfect, profund, total. (O liniște ~.) 9. adj. capital, considerabil, crucial, decisiv, esențial, fundamental, hotărîtor, important, însemnat, organic, primordial, profund, radical, serios, structural, substanțial, vital, (livr.) cardinal, major, nodal, (rar) temeinic. (Prefaceri ~.) 10. adj. grav, gros, jos, profund, (fig.) cavernos. (O voce ~; un timbru ~.) 11. adj. profund, serios, temeinic, (fig.) pătrunzător. (O judecată ~.) 12. adj. intens, mare, profund, puternic, viu. (O impresie, o emoție ~.) 13. adj. acut, ascuțit, intens, mare, pătrunzător, profund, puternic, violent, viu. (O durere ~.) 14. adj. greu, profund. (Un somn ~.)

ADÎNCI vb. 1. a (se) afunda, a (se) cufunda, a (se) înfunda, a (se) scufunda. (Picioarele i se ~ în zăpadă.) 2. a se afunda, a se cufunda, a se înfunda, (Transilv.) a se zgăura. (Ochii i se~ în cap.) 3. a se căsca, a se deschide, (rar) a se scobi. (În fața noastră se ~ o peșteră.) 4. a (se) agrava, a (se) amplifica, a crește, a (se) intensifica, a (se) mări, a spori, (fig.) a (se) ascuți. (Disensiunile s-au ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

adînc (-că), adj. – Profund. – Mr. adîncu, megl. dăncá (< adîncat). < Lat. ăduncus „concav” (Pușcariu 25; Candrea-Dens., 17; Tiktin), cf. sp. adunco. Se pleacă în general de la var. vulg. ădancus (REW 144; DAR; Rosetti, I, 161), pentru a se explica apariția lui î; Candrea-Dens. o explică prin formele în care u era aton. Fără să fie imposibile, ambele supoziții sînt inutile, căci rezultatul lui ăduncus este normal să fie adînc, cf. longolîngă, suntsînt. Adînc, s. n. (adîncime); adînca (var. adînci), vb. (a adînci); adîncătură, s. f. (adîncitură); adîncime, s. f.; adîncit, adj. (înfundat; îngrijorat; dus pe gînduri). Adînca, vb., înv., a fost înlocuit prin adînci, datorită conjug. incoative, care pare cea mai adecvată sensului lui adîncesc.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

AB IMO PECTORE (lat.) din adâncul inimii – A face sau a exprima ceva ab imo pectore, din toată inima, profund sincer.

DE PROFUNDIS (CLAMAVI AD TE, DOMINE) (lat.) din adâncul sufletului (strigat-am către Tine, Doamne) – Psalmii, 129. Se cântă, la catolici, în cadrul liturghiei morților. De profundis, strigăt de deznădejde, a căpătat o semnificație laică, fiind luat drept titlu al unor opere de către numeroși scriitori.

De profundis (lat. „Din adîncuri”) – primele cuvinte din psalmul 130 al pocăinței. Versetul întreg, în traducere latină, e o invocație penitentă: de profundis clamavi a te, Domine (Din adîncimile abisului strigat-am către tine, Doamne) și se cîntă la înmormintări catolice. Cuvintele s-au transformat într-o expresie laică, avînd înțelesul: din adîncul sufletului. Un cunoscut sonet al lui Baudelaire poartă titlul: De profundis clamavi. Scriitorul englez Oscar Wilde și-a intitulat o culegere de reflecții De profundis. Același titlu poartă trei poeme de Octavian Goga din volumul „Cîntece fără țară”. Una dintre strofe e lămuritoare pentru sensul modern al expresiei: „Din sufletul meu, peșteră uitată, Cu scorburi multe, văduve de soare, Tăcerile mai strigă cîteodată, Ca niște robi rebeli în închisoare”. De profundis, 1929

Vivit sub pectore vulnus (lat. „În adîncul inimii rana e vie”) – Vergiliu, Eneida (IV, sfîrșitul versului 67). Didona destăinuie surorii ei Anna, că apariția viteazului Enea i-a tulburat sufletul. Totuși nu poate încă uita dragostea dintîi, moartea soțului ei; rana din inimă e vie. Expresia marchează un sentiment puternic care lasă urme profunde, o pasiune care nu poate fi uitată. LIT.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a pupa adânc expr. (obs., glum.) a practica cuniliția.

adânci, adâncesc v. t. a spinteca cu cuțitul

Intrare: adânc (adj.)
adânc1 (adj., f.pl. -i) adjectiv
adjectiv (A75)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adânc
  • adâncul
  • adâncu‑
  • adâncă
  • adânca
plural
  • adânci
  • adâncii
  • adânci
  • adâncile
genitiv-dativ singular
  • adânc
  • adâncului
  • adânci
  • adâncii
plural
  • adânci
  • adâncilor
  • adânci
  • adâncilor
vocativ singular
plural
adânc4 (adv.) adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOOM 3
  • adânc
adânc3 (adj., f.pl. -e) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DLRLC
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adânc
  • adâncul
  • adâncu‑
  • adâncă
  • adânca
plural
  • adânci
  • adâncii
  • adânce
  • adâncele
genitiv-dativ singular
  • adânc
  • adâncului
  • adânce
  • adâncei
plural
  • adânci
  • adâncilor
  • adânce
  • adâncelor
vocativ singular
plural
Intrare: adânc (adv.)
adânc4 (adv.) adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOOM 3
  • adânc
Intrare: adânc (s.n.)
adânc2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adânc
  • adâncul
  • adâncu‑
plural
  • adâncuri
  • adâncurile
genitiv-dativ singular
  • adânc
  • adâncului
plural
  • adâncuri
  • adâncurilor
vocativ singular
plural
Intrare: adânca
adânca2 (1 -chez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT204)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • adânca
  • adâncare
  • adâncat
  • adâncatu‑
  • adâncând
  • adâncându‑
singular plural
  • adânchea
  • adâncați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • adânchez
(să)
  • adânchez
  • adâncam
  • adâncai
  • adâncasem
a II-a (tu)
  • adânchezi
(să)
  • adânchezi
  • adâncai
  • adâncași
  • adâncaseși
a III-a (el, ea)
  • adânchea
(să)
  • adâncheze
  • adânca
  • adâncă
  • adâncase
plural I (noi)
  • adâncăm
(să)
  • adâncăm
  • adâncam
  • adâncarăm
  • adâncaserăm
  • adâncasem
a II-a (voi)
  • adâncați
(să)
  • adâncați
  • adâncați
  • adâncarăți
  • adâncaserăți
  • adâncaseți
a III-a (ei, ele)
  • adânchea
(să)
  • adâncheze
  • adâncau
  • adânca
  • adâncaseră
adânca1 (1 -c) verb grupa I conjugarea I
verb (VT10)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • adânca
  • adâncare
  • adâncat
  • adâncatu‑
  • adâncând
  • adâncându‑
singular plural
  • adâncă
  • adâncați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • adânc
(să)
  • adânc
  • adâncam
  • adâncai
  • adâncasem
a II-a (tu)
  • adânci
(să)
  • adânci
  • adâncai
  • adâncași
  • adâncaseși
a III-a (el, ea)
  • adâncă
(să)
  • adânce
  • adânca
  • adâncă
  • adâncase
plural I (noi)
  • adâncăm
(să)
  • adâncăm
  • adâncam
  • adâncarăm
  • adâncaserăm
  • adâncasem
a II-a (voi)
  • adâncați
(să)
  • adâncați
  • adâncați
  • adâncarăți
  • adâncaserăți
  • adâncaseți
a III-a (ei, ele)
  • adâncă
(să)
  • adânce
  • adâncau
  • adânca
  • adâncaseră
Intrare: adânci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • adânci
  • adâncire
  • adâncit
  • adâncitu‑
  • adâncind
  • adâncindu‑
singular plural
  • adâncește
  • adânciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • adâncesc
(să)
  • adâncesc
  • adânceam
  • adâncii
  • adâncisem
a II-a (tu)
  • adâncești
(să)
  • adâncești
  • adânceai
  • adânciși
  • adânciseși
a III-a (el, ea)
  • adâncește
(să)
  • adâncească
  • adâncea
  • adânci
  • adâncise
plural I (noi)
  • adâncim
(să)
  • adâncim
  • adânceam
  • adâncirăm
  • adânciserăm
  • adâncisem
a II-a (voi)
  • adânciți
(să)
  • adânciți
  • adânceați
  • adâncirăți
  • adânciserăți
  • adânciseți
a III-a (ei, ele)
  • adâncesc
(să)
  • adâncească
  • adânceau
  • adânci
  • adânciseră
adânca1 (1 -c) verb grupa I conjugarea I
verb (VT10)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • adânca
  • adâncare
  • adâncat
  • adâncatu‑
  • adâncând
  • adâncându‑
singular plural
  • adâncă
  • adâncați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • adânc
(să)
  • adânc
  • adâncam
  • adâncai
  • adâncasem
a II-a (tu)
  • adânci
(să)
  • adânci
  • adâncai
  • adâncași
  • adâncaseși
a III-a (el, ea)
  • adâncă
(să)
  • adânce
  • adânca
  • adâncă
  • adâncase
plural I (noi)
  • adâncăm
(să)
  • adâncăm
  • adâncam
  • adâncarăm
  • adâncaserăm
  • adâncasem
a II-a (voi)
  • adâncați
(să)
  • adâncați
  • adâncați
  • adâncarăți
  • adâncaserăți
  • adâncaseți
a III-a (ei, ele)
  • adâncă
(să)
  • adânce
  • adâncau
  • adânca
  • adâncaseră
adânca2 (1 -chez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT204)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • adânca
  • adâncare
  • adâncat
  • adâncatu‑
  • adâncând
  • adâncându‑
singular plural
  • adânchea
  • adâncați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • adânchez
(să)
  • adânchez
  • adâncam
  • adâncai
  • adâncasem
a II-a (tu)
  • adânchezi
(să)
  • adânchezi
  • adâncai
  • adâncași
  • adâncaseși
a III-a (el, ea)
  • adânchea
(să)
  • adâncheze
  • adânca
  • adâncă
  • adâncase
plural I (noi)
  • adâncăm
(să)
  • adâncăm
  • adâncam
  • adâncarăm
  • adâncaserăm
  • adâncasem
a II-a (voi)
  • adâncați
(să)
  • adâncați
  • adâncați
  • adâncarăți
  • adâncaserăți
  • adâncaseți
a III-a (ei, ele)
  • adânchea
(să)
  • adâncheze
  • adâncau
  • adânca
  • adâncaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

adânc, adâncăadjectiv
adânc / adâncadverb

  • 1. (Despre ape, cavități sau lucruri concave) Al cărui fund se află la o distanță (relativ) mare de marginea de sus, de suprafață. DEX '09 MDA2 DLRLC
    • format_quote Bubuie văile adîncile. BENIUC, V. 109. DLRLC
    • format_quote Ajunseră în capul unei văgăuni largi și adînci, crăpată peste maluri de scurgerea apelor. PREDA, Î. 137. DLRLC
    • format_quote Cheia (se află) în buzunarul adînc de la rochia țîțacăi. SADOVEANU, N. F. 23. DLRLC
    • format_quote Din balta lui Iftode se trage spre Moldova un cot nu tocmai adînc. SADOVEANU, N. F. 29. DLRLC
    • format_quote Cum ajung în pădure, sapă o groapă adîncă de un stat de om. CREANGĂ, P. 224. DLRLC
    • format_quote figurat Luna limpede înflorea ca o față de aur pe săninul adînc al ceriului. EMINESCU, N. 29. DLRLC
    • format_quote figurat O, tu umbră pieritoare, cu adîncii, triștii ochi! EMINESCU, O. I 80. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Fata-i întinse mînile și se priviră adînc în luminile ochilor, pe cînd muzica adia. SADOVEANU, O. IV 95. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Ochii mari și minunați Lucesc adînc, himeric. EMINESCU, O. I 172. DLRLC
    • 1.1. Apele line sunt adânci = oamenii liniștiți în aparență ascund adesea porniri sau însușiri nebănuite. DLRLC
    • 1.2. (și) adverbial figurat Profund. DEX '09
      sinonime: profund
      • format_quote A privi adânc. DEX '09
    • 1.3. Despre diferite materii formând un strat orizontal: gros. DLRLC
      sinonime: gros
      • format_quote Huma udă... nu era mai adîncă de două-trei capete. DUMITRIU, B. F. 63. DLRLC
    • chat_bubble (A ajunge, a trăi etc.) până la adânci bătrânețe = (a trăi) până la o vârstă înaintată. DEX '09 MDA2 DLRLC
      • format_quote Țineți minte cuvintele lui Ștefan, care v-a fost baci pînă la adînci bătrînețe. DELAVRANCEA, A. 122. DLRLC
      • format_quote Au trăit... veseli și fericiți... pînă la adînci bătrînețe. CARAGIALE, O. III 85. DLRLC
  • 2. adesea adverbial Care se află sau se întinde departe (în interior sau în linie orizontală). DEX '09 MDA2 DLRLC NODEX
    • format_quote Rădăcină adâncă. Strat adânc. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Mai adînc nu pătrunseră ploile. DUMITRIU, B. F. 63. DLRLC
    • format_quote figurat [Luceafărul] o urma adînc în vis. De suflet să se prindă. EMINESCU, O. I 168. DLRLC
    • format_quote figurat Pedestrimea... se rînduia în «falange» sau «gloate adînci». BĂLCESCU, O. I 26. DLRLC
    • 2.1. Greu de străbătut. DEX '09 MDA2 DLRLC
      • format_quote Pădure adâncă. DEX '09
      • format_quote Sub adîncul frunziș al codrului stă pitit vînătorul. ODOBESCU, S. III 35. DLRLC
      • format_quote Și clocotesc și hohotesc Păduri adînci. IOSIF, PATR. 67. DLRLC
    • 2.2. Care vine sau pare că vine din interior. DEX '09 MDA2 DLRLC
      • format_quote Scoteam cîte-un suspin adînc din piepturile noastre. CREANGĂ, A. 124. DLRLC
      • format_quote Se sprijini pe speteaza fotoliului și răsuflă adînc. DUMITRIU, B. F. 93. DLRLC
      • format_quote Arendașul suspină adînc. REBREANU, R. I 168. DLRLC
      • format_quote Răsuflă adînc de oboseală. CARAGIALE, O. III 52. DLRLC
    • 2.3. figurat Despre senzații, sentimente etc.: intens, profund, puternic. DEX '09 MDA2
  • 3. adesea adverbial (Despre plecăciuni, saluturi etc.) Făcut prin înclinarea mare a corpului. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Apoi vesel se-nturna, La sultan de se-nchina Cu adîncă temenea. ALECSANDRI, P. P. 108. DLRLC
  • 4. adesea adverbial Despre voce, ton, timbru: grav, jos, profund. DEX '09 MDA2 DLRLC NODEX
    • format_quote Cu glas adînc, cu graiul de Sibile, Rostește lin, în clipe cadențate: Nu-nvie morții – e-n zadar, copile! EMINESCU, O. I 202. DLRLC
    • format_quote Încet, adînc răsună cîntările de clerici. EMINESCU, O. I 88. DLRLC
  • 5. Despre culori: intens, închis. MDA2 DLRLC
    • format_quote Cerul e de un albastru adânc. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial În aer era aur și-n grădine miros și-o umbră adînc-viorie. EMINESCU, N. 57. DLRLC
  • 6. figurat adesea adverbial Care ține de esența, de fondul lucrurilor. DEX '09 MDA2 DLRLC
    • format_quote Convingerea adîncă de venirea unor vremuri mai bune nu l-a părăsit... niciodată [pe Beldiceanu]. IONESCU- SION, C. 127. DLRLC
    • format_quote Gîndesc la adînca erudiție a acestui dascăl. NEGRUZZI, S. I 7. DLRLC
    • format_quote Ideologia marxist-leninistă pătrunde tot mai adînc și mai larg în mase. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 345, 2/4. DLRLC
  • 7. figurat Cu nuanță intensivă: deplin, desăvârșit, intens, nemărginit, profund, total. DEX '09 MDA2 DLRLC DLRM NODEX
    • format_quote O liniște adîncă domnea în pădure. SADOVEANU, O. VII 37. DLRLC
    • format_quote O noapte cumplită și-adîncă se varsă de sus. COȘBUC, P. I 294. DLRLC
    • format_quote Începu să miște și să se scoale ca dintr-un somn adînc. ISPIRESCU, L. 103. DLRLC
    • format_quote V-ați stins într-o clipală ca stele trecătoare Ce las-un întuneric adînc în urma lor. ALECSANDRI, P. A. 62. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Pentru tăria paginilor tale Izbind în coasta veacului apus, Și pentru adevărul ce l-ai spus – Adînc îți mulțumim, Caragiale. CASSIAN, H. 77. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Tu nici nu știi a ta apropiere Cum inima-mi de-adînc o liniștește. EMINESCU, O. I 120. DLRLC
  • 8. neobișnuit Despre noțiuni de timp: târziu. DLRLC
    sinonime: târziu
    • format_quote Era în ceasul adînc de după miezul nopții. CAMILAR, TEM. 130. DLRLC
etimologie:

adânc, adâncurisubstantiv neutru

  • 1. Parte adâncă, adâncime (considerată vertical); loc situat departe (spre interior). DEX '09 DLRLC DLRM NODEX
    • format_quote Și dacă stele bat în lac Adîncu-i luminîndu-l, E ca durerea mea s-o-mpac Înseninîndu-mi gîndul. EMINESCU, O. I 193. DLRLC
    • format_quote [Ștefan cel Mare] punea hotar pămîntului dăruit cuhnile dealurilor, matcele apelor, adîncul văilor și uneori orizontul. NEGRUZZI, S. I 273. DLRLC
    • format_quote poetic [Cocoșul] are un cîntec înalt, prelung, mai cu samă cînd se descuie adîncurile primăverii, cînd afară stelele arată ca niște flori. CAMILAR, TEM. 26. DLRLC
    • format_quote poetic Cu ochii albaștri și cuvioși, precum albastru și cuvios e adîncul ceriului. EMINESCU, N. 59. DLRLC
    • 1.1. Abis, prăpastie. DEX '09 DLRM
      • format_quote Unul [din cocori] cade-n adînc, fulgerat. TOMA, C. V. 80. DLRLC
    • 1.2. metaforic în basme Iad, infern. DLRLC
      sinonime: iad infern
      • format_quote S-a tot dus pe sub pămînt pînă ce a ajuns la poarta iadului. – Cine ești tu? îl întrebă împăratul adîncului. NEGRUZZI, S. I 87. DLRLC
    • chat_bubble Din (sau în sau până-n) adâncul sufletului (sau al inimii, al ființei) = din tot sufletul, foarte mult. DEX '09 DLRLC DLRM NODEX
      • format_quote Femeia ridică ochii în sus, clătină din cap și-un oftat porni din adîncul sufletului, pe cînd două lacrimi îi alunecară pe obraji. DUNĂREANU, CH. 109. DLRLC
      • format_quote Și-ți mulțumesc... din adîncul sufletului pentru bunătatea ce ai. ISPIRESCU, L. 181. DLRLC
  • 2. (la) plural Depărtare mare; spațiu întins. DEX '09 DLRLC DLRM
    sinonime: larg
    • format_quote În răsunetul adîncurilor, caii de la rădvane mergeau și ei la pas. SADOVEANU, O. I 299. DLRLC
    • format_quote Își aduse aminte vag... de pădurea Cotoșmanei și de unele întîmplări mai vechi, petrecute prin adîncurile ei. GALACTION, O. I 265. DLRLC
    • format_quote Adîncurile zării se tot îndepărtează, Plutind ca niște ape în arșița de-amiază. IOSIF, P. 88. DLRLC
    • format_quote Văzusem un nor mohorît Venind din adîncuri de zare. COȘBUC, P. I 235. DLRLC
etimologie:

adânca, adânchez / adânca, adâncverb

etimologie:
  • adânc MDA2

adânci, adâncescverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) face mai adânc, a (se) săpa în adâncime. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    sinonime: adânca
    • format_quote Ar mai trebui adîncită [groapa]. SAHIA, N. 88. DLRLC
    • format_quote Cutele obrazului i s-au adâncit cu vârsta. DLRLC
    • format_quote Ochii mari, închiși și adînciți în frunte. EMINESCU, N. 11. DLRLC
  • 2. reflexiv A pătrunde în adâncime, a înainta spre interior; a se face nevăzut. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    sinonime: depărta
    • format_quote S-au adâncit în inima pădurii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote poetic Fluviul lat se adîncea în păduri întunecate. EMINESCU, N. 67. DLRLC
    • format_quote poetic Călărețu-n zare trist se adîncește. ALECSANDRI, P. III 152. DLRLC
    • 2.1. figurat A se cufunda (în...), a fi absorbit (de...). DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
      sinonime: cufunda
      • format_quote Tînărul, după invitația lui Iuga, se adînci în studiul listei de bucate. REBREANU, R. I 34. DLRLC
      • format_quote Se adîncea în amintirile copilăriei. BART, E. 346. DLRLC
      • format_quote În curtea bisericilor vechi... te adîncești în gînduri parc-ai vrea să știi cine odihnește sub pămîntul încărcat cu ștevie, cu urzici și pelin. DELAVRANCEA, S. 214. DLRLC
      • format_quote tranzitiv Ce te poate adînci acuma în așa de neagră mîhnire? CARAGIALE, O. III 61. DLRLC
      • format_quote tranzitiv Această zicere îl trezise din buimăceala în care-l adîncise scena ce urmase. NEGRUZZI, S. I 229. DLRLC
  • 3. tranzitiv figurat A cerceta, a studia, a analiza în profunzime. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote A adânci o problemă. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Adîncit-am pînă-n funduri tot ce e filozofie. MACEDONSKI, O. I 271. DLRLC
  • 4. reflexiv figurat A se intensifica. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Amărăciunea pîrei dădacei mele împotriva domnului inginer al nostru s-a adîncit și mai mult în ființa mea. SADOVEANU, N. F. 133. DLRLC
    • format_quote O prăpastie se adîncea între noi, deși avusesem o identitate perfectă în felul de a gîndi și privi viața și lumea în care trăiam. BART, E. 227. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.