14 intrări

Articole pe această temă:

91 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

PĂDÚRE, păduri, s. f. Întindere mare de teren acoperită de copaci; mulțime densă de copaci crescuți în stare sălbatică, în care predomină una sau mai multe specii, pe lângă care se mai află arbuști, plante erbacee, mușchi etc., precum și diferite specii de animale. ◊ Loc. adj. Din sau de (la) pădure = a) (despre plante și animale) sălbatic; b) fig. (despre oameni) fără maniere, necioplit, necivilizat. ◊ Expr. Parcă ar fi născut (sau crescut) în pădure, se spune despre o persoană cu o comportare urâtă, lipsită de educație. A căra lemne în pădure = a face un lucru inutil. ♦ Fig. (Urmat de determinări) Grămadă mare de obiecte de același fel (de obicei în poziție verticală) care acoperă o suprafață. – Lat. padule.

ȘOÁRECE, șoareci, s. m. Animal mic din ordinul rozătoarelor, de culoare cenușiu-închis, cu botul ascuțit și cu coada lungă și subțire (Mus musculus).Șoarece de bibliotecă, se spune despre o persoană care își petrece cea mai mare parte a timpului prin biblioteci, citind și studiind. Șoarece de birou = birocrat. ◊ Expr. A trăi (sau a se iubi, a se avea) ca mâța (sau ca pisica) cu șoarecele, se spune despre două persoane care nu se pot suferi, care se ceartă întruna. I-au mas șoarecii în pântece (sau burtă), se spune despre un om foarte flămând. A se juca (cu cineva) ca mâța (sau ca pisica) cu șoarecele = a-și bate joc de cineva, ținându-l într-o situație incertă. În gaură (sau bortă) de șoarece = în cea mai ferită, mai dosnică ascunzătoare, în gaură de șarpe. ◊ Compus: Șoarece-de-câmp = mic rozător de câmp care face mari stricăciuni în culturi (Apodemus agrarius); șoarece-de-pădure = animal rozător care trăiește în pădure (Apodemus sylvaticus). [Var.: șoárec s. m.] – Lat. sorex, -icis.

PĂDÚRE, păduri, s. f. Întindere mare de teren acoperită de copaci; mulțime densă de copaci crescuți în stare sălbatică, în care predomină una sau mai multe specii, pe lângă care se mai află arbuști, plante erbacee, mușchi etc., precum și diferite specii de animale. ◊ Loc. adj. Din sau de (la) pădure = a) (despre plante și animale) sălbatice; b) fig. (despre oameni) fără maniere, necioplit, necivilizat. ◊ Expr. Parcă ar fi născut (sau crescut) în pădure, se spune despre o persoană cu o comportare urâtă, lipsită de educație. A căra lemne în pădure = a face un lucru inutil. ♦ Fig. (Urmat de determinări) Grămadă mare de obiecte de același fel (de obicei în poziție verticală) care acoperă o suprafață. – Lat. padule.

ȘOÁRECE, șoareci, s. m. Animal mic din ordinul rozătoarelor, de culoare cenușiu-închis, cu botul ascuțit și cu coada lungă și subțire (Mus musculus).Șoarece de bibliotecă = se spune despre o persoană care își petrece cea mai mare parte a timpului prin biblioteci, citind și studiind. Șoarece de birou = birocrat. ◊ Expr. A trăi (sau a se iubi, a se avea) ca mâța (sau ca pisica) cu șoarecele, se spune despre două persoane care nu se pot suferi, care se ceartă întruna. I-au mas șoarecii în pântece (sau burtă), se spune despre un om foarte flămând. A se juca (cu cineva) ca mâța (sau ca pisica) cu șoarecele = a-și bate joc de cineva, ținându-l într-o situație incertă. În gaură (sau în bortă) de șoarece = în cea mai ferită, mai dosnică ascunzătoare, în gaură de șarpe. ◊ Compus: Șoarece de câmp = mic rozător de câmp care face mari stricăciuni în culturi (Apodemus agrarius); șoarece de pădure = animal rozător care trăiește în pădure (Apodemus sylvaticus). [Var.: șoárec s. m.] – Lat. sorex, -icis.

PĂDÚRE, păduri, s. f. (Uneori urmat de determinări introduse prin prep. «de» și arătînd soiul copacilor) Mulțime deasă de copaci crescuți de obicei în stare sălbatică pe o suprafață mare de teren. Pădurea de fagi se isprăvea și marginea ei cotea pe văi. SADOVEANU, O. VII 57. Frumoasă ești, pădurea mea, Cînd umbra-i încă rară Și printre crengi adie-abia Un vînt de primăvară. TOPÎRCEANU, P. 119. Pe sub marginea pădurii Boii pasc pe lîngă car; Din pădure geme rar Zgomotul săcurii. COȘBUC, P. I 262. Ei zboar-o vijelie, trec ape făr’ de vad... Naintea lor se mișcă pădurile de brad. EMINESCU, O. I 98. Nu e pădure fără uscături (= orice colectivitate are și unele elemente rele în sînul ei). ◊ Loc. adj. (Despre persoane) Din (sau de la) pădure = fără maniere, necioplit, necivilizat. Ce-are să creadă lumea?... Desigur că e vreun neam de-al nostru, pe care îl ținem ascuns. Un neam de la pădure. PETRESCU, C. V. 98. ◊ Expr. A căra lemne la pădure = a face un lucru de prisos; a căra apă la puț, v. puț. A vinde pielea ursului din pădure v. vinde. ♦ Totalitatea copacilor de pe un teren. A tăiat pădurea.Doi munți ce sînt împodobiți din fire cu felurimi de păduri. GOLESCU, Î. 144. ◊ Expr. Mama-pădurii v. mamă.Fig. Caii veneau la pas, cu părul strălucitor, piepturi lîngă piepturi și stufăriș de picioare fine, pădure de gîturi încordate. DUMITRIU, N. 113. Și Apusul își împinse toate neamurile-ncoace... Se mișcau îngrozitoare ca păduri de lănci și săbii, Tremura înspăimîntată marea de-ale lor corăbii! EMINESCU, O. I 147.

ȘOÁRECE, șoareci, s. m. (Și în forma șoarec) Mic animal din ordinul rozătoarelor, de culoare cenușie-închisă, cu botul ascuțit, cu coada lungă (și subțire) și cu mișcările repezi (Mus musculus). Un șoarec trece covorul. BENIUC, V. 137. Cum nu sînt un șoarec, doamne -măcar totuși are blană. EMINESCU, N. 42. Zmeul are gînd rău cu noi, ziua ne pune la muncă și noaptea ne-nchide în turnul ăsta plin de șoareci. ALECSANDRI, T. I 440. El rămîne prins Ca șoarecul de mîță. NEGRUZZI, S. II 244. Șoarece de bibliotecă, se zice (adesea depreciativ) despre o persoană care își petrece cea mai mare parte a timpului prin biblioteci, citind și studiind. Complexa personalitate a lui Helicide cuprinde, alături de oratorul public și de profet, pe un om de texte, pe un șoarece de bibliotecă, trăind cea mai mare parte a vieții lui în traducerea, compulsarea și comentarea marilor autori vechi și moderni. VIANU, A. P. 39. Șoarece de birou = birocrat. ◊ Expr. A trăi (sau a se iubi) ca mîța cu șoarecele, se spune despre cei care nu se pot suferi și se ceartă într-una. I-au mas șoarecii în pîntece, se spune despre un om foarte flămînd. Ia mai îngăduiți oleacă, măi, zise Ochilă, că doar nu v-au mas șoarecii în pîntece. Acuș s-or și aduce bucatele și vinul, și numai de-ați avea pîntece unde să le puneți. CREANGĂ, P. 259. (Nici) în gaură (sau în bortă) de șoarece = (nici) în cea mai ferită, mai dosnică ascunzătoare, (nici) în gaură de șarpe, v. șarpe. Dar nu cumva să faci de altfel, că nici în borta șoarecului nu ești scăpat de mine. CREANGĂ, P. 212. ◊ Compuse: șoarece-de-cîmp = mic rozător de cîmp, care face stricăciuni în pepiniere, culturi de cereale etc. (Microtus arvalis). [Păsărelele] furnică pe jos ca niște șoareci-de-cîmp; nu pot zbura și copiii le prind cu mîna. BART, B. 168. Șoarecii-de-câmp și mai ales chițoranii strică îndeajuns. PAMFILE, A. R. 92; șoarece-de-pădure = animal rozător, ceva mai mare decît șoarecele-de-casă, care trăiește în pădure (Apodemus sylvaticus). – Variante: șoárec, șoáric (ȘEZ. II 107) s. m.

!crin-de-pădúre (plantă) s. m., pl. crini-de-pădúre

!cucútă-de-pădúre (plantă) s. f., g.-d. art. cucútei-de-pădúre; pl. cucúte-de-pădúre

!ghéabă-de-pădúre s. f., art. ghébei-de-pădúre; pl. ghébe-de-pădúre

Máma-Pădúrii v. Múma-Pădúrii

máma-pădúrii v. múma-pădúrii

Múma-Pădúrii / Máma-Pădúrii (personaj) s. propriu f., g.-d. Múmei-Pădúrii / Mámei-Pădúrii

múma-pădúrii / máma-pădúrii (plantă, boală, femeie urâtă și rea) s. f. art., g.-d. art. múmei-pădúrii / mámei-pădúrii

pădúre s. f., g.-d. art. pădúrii; pl. pădúri

!pấinea-pădúrii (plantă) s. f. art., g.-d. art. pấinii-pắdurii

crin de pădúre s. m. + prep. + s. f.

Máma-Pădúrii/Múma-Pădúrii s. pr. f. art., g.-d. Mámei-Pădúrii/Múmei-Pădúrii

máma-pădúrii (plantă, boală, femeie urâtă și rea) s. f.

Múma-Pădúrii v. Mama-Pădurii

Intrare: pădure
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pădure pădurea
plural păduri pădurile
genitiv-dativ singular păduri pădurii
plural păduri pădurilor
vocativ singular
plural
Intrare: Pădure
Pădure
Intrare: crin-de-pădure
crin-de-pădure substantiv masculin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular crin-de-pădure crinul-de-pădure
plural crini-de-pădure crinii-de-pădure
genitiv-dativ singular crin-de-pădure crinului-de-pădure
plural crini-de-pădure crinilor-de-pădure
vocativ singular
plural
Intrare: cucută-de-pădure
cucută-de-pădure substantiv feminin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cucută-de-pădure cucuta-de-pădure
plural cucute-de-pădure cucutele-de-pădure
genitiv-dativ singular cucute-de-pădure cucutei-de-pădure
plural cucute-de-pădure cucutelor-de-pădure
vocativ singular
plural
Intrare: gheabă-de-pădure
gheabă-de-pădure substantiv feminin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular gheabă-de-pădure gheaba-de-pădure
plural ghebe-de-pădure ghebele-de-pădure
genitiv-dativ singular ghebe-de-pădure ghebei-de-pădure
plural ghebe-de-pădure ghebelor-de-pădure
vocativ singular
plural
Intrare: Mama-Pădurii
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular Mama-Pădurii
plural
genitiv-dativ singular Mamei-Pădurii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: mama-pădurii
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mama-pădurii
plural
genitiv-dativ singular mamei-pădurii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: muma-pădurii
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular muma-pădurii
plural
genitiv-dativ singular mumei-pădurii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Muma-Pădurii
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular Muma-Pădurii
plural
genitiv-dativ singular Mumei-Pădurii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: pâinea-pădurii
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pâinea-pădurii
plural
genitiv-dativ singular pâinii-pădurii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: ai-de-pădure
ai-de-pădure substantiv masculin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ai-de-pădure aiul-de-pădure
plural ai-de-pădure aii-de-pădure
genitiv-dativ singular ai-de-pădure aiului-de-pădure
plural ai-de-pădure ailor-de-pădure
vocativ singular
plural
Intrare: surata-din-pădure
surata-din-pădure substantiv feminin articulat
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular surata-din-pădure
plural suratele-din-pădure
genitiv-dativ singular suratei-din-pădure
plural suratelor-din-pădure
vocativ singular
plural
Intrare: râsul-pădurii
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular râsul-pădurii
plural
genitiv-dativ singular râsului-pădurii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: șoarece-de-pădure
șoarece-de-pădure substantiv masculin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular șoarece-de-pădure șoarecele-de-pădure
plural șoareci-de-pădure șoarecii-de-pădure
genitiv-dativ singular șoarece-de-pădure șoarecelui-de-pădure
plural șoareci-de-pădure șoarecilor-de-pădure
vocativ singular
plural

gheabă-de-pădure

  • 1. Ciupercă comestibilă cu pălăria roșiatică ori brună, catifelată (Collybia longipes).
    surse: DEX '09 NODEX

etimologie:

șoarece-de-pădure

  • 1. Animal rozător care trăiește în pădure (Apodemus sylvaticus).
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie: