8 definiții pentru monden

MONDÉN, -Ă, mondeni, -e, adj. Care aparține înaltei societăți, care ține de viața de lux și de petreceri a acestei societăți; care reflectă sau privește o astfel de viață. ♦ (Adesea substantivat) Căruia îi place viața de societate, care frecventează reuniunile înaltei societăți. – Din fr. mondain.

MONDÉN, -Ă, mondeni, -e, adj. Care aparține înaltei societăți, care ține de viața de lux și de petreceri a acestei societăți; care reflectă sau privește o astfel de viață. ♦ (Adesea substantivat) Căruia îi place viața de societate, care frecventează reuniunile înaltei societăți. – Din fr. mondain.

MONDÉN, -Ă, mondeni, -e, adj. Care ține de viața de lux și de petreceri; care reflectă sau privește o astfel de viață. Ducesă celebră în carnetul monden al Parisului. C. PETRESCU, C. V. 169. Citește cu o interesată atenție pe iubiții săi cronicari mondeni. VLAHUȚĂ, O. A. 212.

mondén adj. m., pl. mondéni; f. mondénă, pl. mondéne

mondén adj. m., pl. mondéni; f. sg. mondénă, pl. mondéne

MONDÉN, -Ă adj. Care aparține unei vieți luxoase; care duce o viață de petreceri; care reflectă sau se referă la o astfel de viață. [< fr. mondain].

MONDÉN, -Ă adj. care aparține unei vieți luxoase; (și s.) care duce o viață de petreceri; referitor la o astfel de viață. (< fr. mondain)

MONDÉN ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de păturile privilegiate ale societății; caracteristic pentru societatea înaltă. Viață ~ă. 2) (despre persoane) Care are o deosebită preferință pentru viața societății înalte. /<fr. mondain

Intrare: monden
monden adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular monden mondenul monde mondena
plural mondeni mondenii mondene mondenele
genitiv-dativ singular monden mondenului mondene mondenei
plural mondeni mondenilor mondene mondenelor
vocativ singular
plural