6 intrări

Articole pe această temă:

29 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

LOCOTENÉNT, locotenenți, s. m. 1. Grad de ofițer superior sublocotenentului și inferior căpitanului; persoană care are acest grad. Locotenent-colonel = grad de ofițer superior mai mare decât maiorul și inferior colonelului; persoană care poartă acest grad. ◊ (Înv.) Locotenent-comandor = grad de ofițer din aviația sau marina militară, echivalent cu maiorul; persoană care purta acest grad. 2. (Înv.) Persoană care ținea locul unui demnitar. – Din it. locotenente.

LOCOTENÉNT, locotenenți, s. m. 1. Grad de ofițer superior sublocotenentului și inferior locotenentului-major; persoană care are acest grad. ◊ Locotenent-major = grad de ofițer superior locotenentului și inferior căpitanului; persoană care poartă acest grad. Locotenent-colonel = grad de ofițer superior mai mare decât maiorul și inferior colonelului; persoană care poartă acest grad. (Înv.); Locotenent-comandor = grad de ofițer în aviația sau marina militară, echivalent cu maiorul; persoană care purtă acest grad. 2. (Înv.) Persoană care ține locul unui demnitar. – Din it. locotenente.

LOCOTENÉNT, locotenenți, s. m. 1. Grad în armată, imediat superior gradului de sublocotenent; ofițer avînd acest grad. Locotenente... De-aici înainte avem de îndeplinit misiuni grele. CAMILAR, N. I 120. Te-am lăsat, locotenente. Așteaptă și alții. C. PETRESCU, Î. II 77. ◊ Locotenent-major = (grad de) ofițer mai mare decît locotenentul și mai mic decît căpitanul. Locotenent-colonel = (grad de) ofițer mai mare decît maiorul și mai mic decît colonelul. (Învechit) Locotenent-comandor = (grad de) ofițer din aviația sau marina militară echivalent cu maiorul. 2. (Învechit) Persoană care ține locul unui demnitar (domn, mitropolit etc.).

locotenént s. m., pl. locotenénți; abr. lt.

locotenént s. m., pl. locotenénți; abr. lt.

LOCOTENÉNT s. (MIL.) 1. (înv.) porucic, porușnic. 2. locotenent-colonel = (rusism înv.) podpolcovnic.

LOCOTENÉNT s.m. 1. Locțiitor. ♦ Comandant ajutor al unei mari unități din armata Romei antice. 2. Grad militar imediat superior gradului de sublocotenent; ofițer care are acest grad. ◊ Locotenent-major = grad de ofițer imediat superior locotenentului; locotenent-colonel = grad de ofițer imediat superior maiorului; (în trecut) locotenent-comandor = grad de ofițer din aviație sau marină, echivalent cu acela de maior din armata de uscat; cel care purta acest grad. [Cf. it. luogotenente, fr. lieutenant, lat. locum tenens].

LOCOTENÉNT s. m. 1. locțiitor. ◊ comandant ajutor al unei mari unități din armata Romei antice. 2. grad de ofițer imediat superior celui de sublocotenent. ♦ ~ -major = grad de ofițer imediat superior locotenentului; ~ -colonel = grad de ofițer imediat superior maiorului. (< it. locotenente)

LOCOTENÉNT ~ți m. Ofițer cu grad imediat superior sublocotenentului. * ~ major ofițer cu grad între locotenent și căpitan. ~-colonel ofițer cu grad între maior și colonel. /<it. locotenente

locotenent m. 1. locțiitor de Domn; 2. ofițer imediat sub un șef pe care îl suplinește în unele cazuri; 3. ofițer mai jos de căpitan: locotenent de artilerie; locotenent colonel, ofițer superior mai jos de colonel.

*locotenént m. (d. it. locotenente și luogotenente, d. luogo, loc, și tenente, care ține; fr. lieutenant. V. loc). Acela care ține locu altuĭa: locotenent de domn. Ofițer între sublocotenent și căpitan. Locotenent-colonel (pl. locotenențĭ-colonelĭ), ofițer între maĭor și colonel.

căpitán-locotenént s. m., pl. căpitáni-locotenénți

generál-locotenént s. m., pl. generáli-locotenénți; abr. gen.-lt.

locotenént-colonél s. m., pl. locotenénți-colonéi; abr. lt.-col.

!locotenént-comandór s. m., pl. locotenénți-comandóri

locotenént-majór s. m., pl. locotenénți-majóri; abr. lt.-maj.

căpitán-locotenént s. m., pl. căpitáni-locotenénți

generál-locotenént s. m., pl. generáli-locotenénți

locotenént-colonél s. m., pl. locotenénți-colonéi; abr. lt-col.

arată toate definițiile

Intrare: locotenent
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular locotenent locotenentul
plural locotenenți locotenenții
genitiv-dativ singular locotenent locotenentului
plural locotenenți locotenenților
vocativ singular locotenentule, locotenente
plural locotenenților
laitnant
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: căpitan-locotenent
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular căpitan-locotenent căpitanul-locotenent
plural căpitani-locotenenți căpitanii-locotenenți
genitiv-dativ singular căpitan-locotenent căpitanului-locotenent
plural căpitani-locotenenți căpitanilor-locotenenți
vocativ singular căpitanule-locotenent
plural căpitanilor-locotenenți
Intrare: general-locotenent
general-locotenent substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular general-locotenent generalul-locotenent
plural generali-locotenenți generalii-locotenenți
genitiv-dativ singular general-locotenent generalului-locotenent
plural generali-locotenenți generalilor-locotenenți
vocativ singular
plural
Intrare: locotenent-colonel
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular locotenent-colonel locotenent-colonelul
plural locotenenți-colonei locotenenți-coloneii
genitiv-dativ singular locotenent-colonel locotenent-colonelului
plural locotenenți-colonei locotenenți-coloneilor
vocativ singular locotenent-colonelule
plural locotenenți-coloneilor
Intrare: locotenent-comandor
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular locotenent-comandor locotenent-comandorul
plural locotenenți-comandori locotenenți-comandorii
genitiv-dativ singular locotenent-comandor locotenent-comandorului
plural locotenenți-comandori locotenenți-comandorilor
vocativ singular locotenent-comandorule
plural locotenenți-comandorilor
Intrare: locotenent-major
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular locotenent-major locotenent-majorul
plural locotenenți-majori locotenenți-majorii
genitiv-dativ singular locotenent-major locotenent-majorului
plural locotenenți-majori locotenenți-majorilor
vocativ singular locotenent-majorule
plural locotenenți-majorilor

general-locotenent

  • comentariu abreviere gen.-lt.
    surse: DOOM 2

etimologie: