12 definiții pentru țârfă
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- specializate (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
țârfă sf [At: KLEIN D. 442 / V: țir~, țâfră, țâfă, țifă / Pl: ~fe / E: nct] (Reg) 1 Nisip. 2 Țărână (2). 3 Nisip amestecat cu apă folosit în zidărie Si: tencuială. 4 Tencuială făcută din lut amestecat cu paie pentru lipitul pereților, al vetrei etc.
țâfă2 sf vz țârfă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țâfră sf vz țârfă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țifă2 sf vz țârfă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țirfă sf vz țârfă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚÎFĂ s. f. v. țîrfă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚÎFĂ s. f. v. țîrfă.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
ȚÎRFĂ s. f. (Regional) 1. (Și în forma țîfă) Țărînă. Găinele umblă grămadă pe ogor, de cu dimineață «se spală în țîfă» ori se suie în pătul și se ciugulesc. PAMFILE, VĂZD. 100. 2. Un fel de tencuială făcută din lut amestecat cu paie, pentru lipitul pereților. – Variantă: (1) țîfă s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
țârfă (țărână) (reg.) s. f., g.-d. art. țârfei
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
țârfă (reg.) s. f., g.-d. art. țârfei
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
țârfă s. f., g.-d. art. țârfei
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
țârfă, țârfe, s.f. (reg.) 1. nisip; țărână. 2. tencuială.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
țârfă, țârfe, s.f. – (reg.) Țărână, nisip. – Et. nec. (MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
țârfăsubstantiv feminin
- 1. Țărână. DLRLCsinonime: țărână
- Găinele umblă grămadă pe ogor, de cu dimineață «se spală în țîfă» ori se suie în pătul și se ciugulesc. PAMFILE, VĂZD. 100. DLRLC
- comentariu Varianta țâfă este valabilă numai pentru acest sens. DLRLC
-
- 2. Un fel de tencuială făcută din lut amestecat cu paie, pentru lipitul pereților. DLRLC
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.