11 definiții pentru țopârlancă
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȚOPÂRLANCĂ, țopărlance, s. f. (Pop.) Femeie cu apucături grosolane; bădărancă, mitocancă. – Țopârlan + suf. -că.
țopârlancă sf [At: SADOVEANU, O. VII, 325 / Pl: ~nce / E: țopârlan + -că] Femeie lipsită de educație, cu apucături grosolane Si: bădărancă (2), mitocancă, mojică.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚOPÂRLANCĂ, țopârlance, s. f. Femeie cu apucături grosolane; bădărancă, mitocancă. – Țopârlan + suf. -că.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de laura_tache
- acțiuni
ȚOPÂRLANCĂ ~ce f. reg. Femeie care vădește lipsă de educație; femeie cu apucături grosolane. /țopârlan + suf. ~că
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȚOPÎRLANCĂ, țopîrlance, s. f. Bădărancă. Partida nobilă era hotărîtă să întrebuințeze împotriva «țopîrlancei»... mijloace mai hotărîtoare. SADOVEANU, O. VIII 224.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țopîrlán, -ncă s. (ca și țopan, cu sufixu ca’n cĭocîrlan). Iron. Țopan, țoapă, ghĭorlan, om necĭoplit (țăran orĭ mahalagiŭ).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
țopârlancă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. țopârlancei; pl. țopârlance
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
țopârlancă (pop.) s. f., g.-d. art. țopârlancei; pl. țopârlance
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
țopârlancă s. f., g.-d. art. țopârlancei; pl. țopârlance
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ȚOPÂRLANCĂ s. v. mitocancă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȚOPÎRLANCĂ s. bădărancă, mitocancă, mîrlancă, mojică, țoapă.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F4) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
țopârlan, țopârlanisubstantiv masculin țopârlancă, țopârlancesubstantiv feminin
- 1. Persoană cu apucături grosolane; om mojic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- El îi spuse cu o asprime de țopîrlan că, dacă-l mai cicălește atîta, pleacă și nu mai calcă pe la han. CAMIL PETRESCU, O. II 300. DLRLC
- Dar, la urma urmelor, era numai prostia primarului la mijloc. Ce știa țopîrlanul de primar! SLAVICI, N. II 329. DLRLC
- Pesemne păcatele mele cele mari și grele m-au aruncat și aici, să învăț niște țopîrlani sălbatici. CREANGĂ, A. 77. DLRLC
- Partida nobilă era hotărîtă să întrebuințeze împotriva «țopîrlancei»... mijloace mai hotărîtoare. SADOVEANU, O. VIII 224. DLRLC
- 1.1. Este folosit ca termen injurios. DLRLC
- Mă, țopîrlane, adună cărbunii ăștia de pe jos. PAS, L. I 75. DLRLC
- Dă-te într-o parte, țopîrlane. ALECSANDRI, T. 187. DLRLC
-
-
etimologie:
- țop și [m]ârlan DEX '09