țepăruie sf [At: LB / V: ~pâr~, ~pur~ (S și: țăpur~), ~părlu~ (S și: țăpârlu~), ~pârlie, ~ui, ~rlui, ~pârlui sn, ~rlu~, ~pârloaie snp, ~pâlu~ sf / Pl: țepărui / E: țeapă + -ăruie] 1 (Reg) Vergea de lemn ascuțită la un capăt Si: țăruș (1). 2 (Trs) Așchie mică. 3 (Reg) Țeapă (12). 4 (Trs) Țeapă (11). 5 (Reg) Țepușă (3). 6 (Trs) Fiecare dintre parii¹ ascuțiți care se așază în vârful caselor țărănești și de care se prind paiele de pe acoperișul casei. 7 (Trs) Bucată mică de leaț care se fixează la streașină într-o scândură mai lată pentru a susține paiele de pe acoperiș. 8 (Înv) Țeapă (20). 9 (Îrg) Țeapă (18) (la cereale). 10 (Reg; rar; mpl) Țeapă (23).

țepărlui sm vz țepăruie

țepărluie sf vz țepăruie

țepărui sn vz țepăruie

țepâluie sf vz țepăruie

țepârlie sf vz țepăruie

țepârloaie snp vz țepăruie

țepârlui sn vz țepăruie

țepâruie sf vz țepăruie

țepuruie sf vz țepăruie

țepăruie, țepărui, s.f. (reg.) 1. băț de lemn ascuțit; par. 2. ghimpe, țeapă.