2 definiții pentru știlbura
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
știlbura vr [At: ALR SN III h 834/310 / Pzi: 3 știlbură / E: ns cf știlbure] (Reg; d. apă) A se tulbura.
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
știlbura, pers. 3 sg. știlbură, vb. I refl. (reg.; despre apă) a se tulbura.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: știlbura
| verb (V2) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
| — | — | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
| a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
| a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)