15 definiții pentru șopot

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘOPOT, șopote, s. n. 1. Zgomot ușor produs de curgerea apei, de bătaia vântului, de frunze etc. 2. Zgomot de glasuri care șoptesc; p. ext. vorbire în șoaptă. ◊ Loc. adj. și adv. În șopot = în șoaptă, pe șoptite. – Din sl. sĭpŭtŭ.

șopot1 sn [At: LB / V: (reg) sf / Pl: ~e, (îvr) ~uri / E: vsl шьпотъ] 1 (Reg) Șoptire (1). 2 (Reg) Șoaptă (2). 3-4 (Reg; îljv) În ~ (Care se rostește) foarte încet. 5 Sunet (slab, continuu și monoton) produs de curgerea liniștită a apei, de mișcarea frunzelor, de bătaia vântului etc. Si: foșnet, freamăt, murmur, susur, vuiet, (reg) șâșâială (1), șâșăire (1), șâșâit (1), șopotire (2), șoșăială (1), șoșoire (1), șoșoit, șuiet1, șuietură2, șușuială (1), șușuire (1), șușuit1 (1), șușuitură (1).

ȘOPOT, șopote, s. n. 1. Zgomot ușor produs de curgerea apei, de bătaia vântului, de frunze etc. 2. Zgomot de glasuri care șoptesc; p. ext. vorbire în șoaptă. ◊ Loc. adj. și adv. În șopot = în șoaptă, pe șoptite. – Din sl. šĩpŭtŭ.

ȘOPOT, șopote, s. n. 1. Zgomot ușor produs de mișcarea apei, a frunzelor etc.; murmur, susur, foșnet. Un șopot ca de rece vînt prin frunze Cuprinde țarina bătrînă. BENIUC, V. 84. Auzirăm șopotul de poveste al pîrăului. SADOVEANU, O. VII 281. Și v-a dat suflet să tresară Și inimă să se-nfioare De glasul frunzelor din codru, De șopot tainic de izvoare. GOGA, P. 9. 2. Zgomot de glasuri care șoptesc; p. ext. vorbire în șoaptă. Se schimbă vorba noastră deodată-n tainic șopot. STANCU, C. 103. Dar auzi! – Cățelul latră, S-aud șopote-n ogradă. GOGA, P. 88. S-a stîns de mult pe stradă chiar cel mai palid șopot. COȘBUC, P. II 189. ◊ Loc. adj. și adv. În șopot = (care se rostește) pe șoptite; în șoaptă. În urmă, auzi o chemare în șopot: înapoi... înapoi... CAMILAR, N. I 57. Baba Irina, în șopot, o încredință că nimic nu poate fi mai lesne decît îndeplinirea acestor dorinți. SADOVEANU, O. VIII 231.

ȘOPOT ~e n. 1) Zgomot ușor produs de cineva care șoptește. 2) fig. Zgomot continuu, ușor și monoton, produs de unele fenomene naturale (de curgerea apei, de frunzele mișcate de vânt etc.); murmur; susur. ~ul izvorului. /<sl. šipotu, bulg. šepot

șopot n. Mold. șoaptă: râul cu blând șopot. [Rus. ȘOPOTŬ].

șópot n., pl. e (var. din șipot; rus. šepot, šópot, sîrb. šapat, bg. šepot, șoaptă. V. șopotesc, șoptesc). Șoaptă multă, șopotire: destul cu șopotu și adormițĭ odată, măĭ copiĭ! Murmur, vîjîit, foșnet: șopotu vîntuluĭ pin pămătufurile stufuluĭ (Sadov. VR. 1911, 3, 335). Murmur, cĭuruire de ape: șopotu pîrăuluĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘOPOT s. v. șoaptă, șușoteală, șușotit.

ȘOPOT s. 1. v. clipocit. 2. v. foșnet.

ȘOPOT s. 1. clipoceală, clipocire, clipocit, murmur, susur, susurare, șoaptă, zvon, (rar) murmuială, murmureală, zuzet, (înv.) murmuit. (~ de ape.) 2. fîșîit, foșnet, freamăt, murmur, sunet, susur, susurare, șoaptă, (rar) șoșet. (~ de frunze.)

șopot s. v. ȘOAPTĂ. ȘUȘOTEALĂ. ȘUȘOTIT.

Intrare: șopot
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șopot
  • șopotul
  • șopotu‑
plural
  • șopote
  • șopotele
genitiv-dativ singular
  • șopot
  • șopotului
plural
  • șopote
  • șopotelor
vocativ singular
plural
șopotă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șopot, șopotesubstantiv neutru

  • 1. Zgomot ușor produs de curgerea apei, de bătaia vântului, de frunze etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Un șopot ca de rece vînt prin frunze Cuprinde țarina bătrînă. BENIUC, V. 84. DLRLC
    • format_quote Auzirăm șopotul de poveste al pîrăului. SADOVEANU, O. VII 281. DLRLC
    • format_quote Și v-a dat suflet să tresară Și inimă să se-nfioare De glasul frunzelor din codru, De șopot tainic de izvoare. GOGA, P. 9. DLRLC
  • 2. Zgomot de glasuri care șoptesc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se schimbă vorba noastră deodată-n tainic șopot. STANCU, C. 103. DLRLC
    • format_quote Dar auzi! – Cățelul latră, S-aud șopote-n ogradă. GOGA, P. 88. DLRLC
    • format_quote S-a stins de mult pe stradă chiar cel mai palid șopot. COȘBUC, P. II 189. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adjectivală locuțiune adverbială În șopot = în șoaptă, pe șoptite. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote În urmă, auzi o chemare în șopot: înapoi... înapoi... CAMILAR, N. I 57. DLRLC
      • format_quote Baba Irina, în șopot, o încredință că nimic nu poate fi mai lesne decît îndeplinirea acestor dorinți. SADOVEANU, O. VIII 231. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.