4 definiții pentru șenătău
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
șenătău2 sn [At: LEXIC REG. II, 117 / Pl: ~taie / E: nct] (Reg) Șir (1) de cartofi scoși din pământ și lăsați pe ogor.
șenătău1 sn [At: MOLDOVAN, Ț. N. 245 / Pl: ? / E: nct] (Trs) Manșetă la anumite modele de ie, de obicei împodobită cu cusături din fir.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
șenătău1, șenătaie, s.n. (reg.) manșetă la anumite modele de ie, de obicei împodobită cu cusături din fir.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șenătău2, șenătaie, s.n. (reg.) șir de cartofi scoși din pământ și lăsați pe ogor.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: șenătău
șenătău substantiv neutru
| substantiv neutru (N46) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)