4 definiții pentru însurățire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
însurățire sf [At: MANGIUCA, ap. TDRG / Pl: ~ri / E: însurăți] Legare a fetelor surate.
însurăți vr [At: MARIAN, S. R. II, 32 / Pzi: ~țesc / E: în- + surată] (Reg; d. fete) A se lega surate.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
însurățésc v. tr. Fac surată. V. refl. Mă prind surată. V. înfîrtățesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
însurăți vb. IV refl. (înv.; despre fete) a se lega surate, a se înfârtăți.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: însurățire
însurățire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)