4 definiții pentru împresurătură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
împresurătură sf [At: (a. 1657) GCR I, 174/2 / V: ~săr~ / Pl: ~ri / E: împresura + -ură] (Înv) 1-4 împresurare (1-4). 5 Sugrumare. 6-7 Împresurare (6-7). 8 (Fig) Copleșire. 9-10 Împresurare (9-10). 11 Asediere.
împresurătúră f., pl. ĭ. Vechĭ. Uzurpare.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
împresărătură sf vz împresurătură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
împresurătură s.f. (reg., înv.) împilare, nedreptățire, încălcare, luare în mod abuziv, răpire de pământ, uzurpare de drepturi.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: împresurătură
împresurătură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
împresărătură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)