împresurător, ~oare smf, a [At: DA ms / Pl: ~i, ~oare / E: împresura + -tor] 1-2 (Persoană) care înconjoară din toate părțile. 3-4 (Persoană) care cuprinde cu brațele. 5-6 (Persoană) care deposedează în mod abuziv pe cineva. 7-8 (Persoană) care strivește ceva sub greutatea proprie. 9-10 (Persoană) care sugrumă. 11-12 (Persoană) care îngroapă. 13-14 (Persoană) care uzurpă un drept. 15-16 (Persoană) care încercuiește o ființă pentru a o prinde. 17-18 (Persoană) care asediază.

împresurător m. asediator.