21 de definiții pentru îmblăti

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMBLĂTI, îmblătesc, vb. IV. (Înv.) Tranz. A bate cu îmblăciul cerealele, plantele cu păstăi etc. pentru a le scoate semințele. ♦ Fig. A bate rău pe cineva; a ciomăgi. [Var.: (reg.) îmblăci vb. IV] – Cf. sl. mlatĩtĩ.

îmblăti vt [At: ECONOMIA 32/5 / S și: (înv) înb- / V: (reg) ~ăci, îml~, umblăci, um~ / Pzi: ~tesc / E: vsl млатити] (Reg) 1 A bate cerealele, plantele cu păstăi etc. cu îmblăciul (1) repede pentru a scoate semințele. 2 (Pan; fig) A bătători pământul, mișcând, din picioare în timpul dansului. 3 (Fig) A bate rău pe cineva Si: (reg) a ciomăgi.

ÎMBLĂTI, îmblătesc, vb. IV. Tranz. A bate cerealele, plantele cu păstăi etc. cu îmblăciul pentru a le scoate semințele. ♦ Fig. A bate rău pe cineva; a ciomăgi. [Var.: (reg.) îmblăci vb. IV] – Cf. sl. mlatĩtĩ.

ÎMBLĂTI, îmblătesc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absolut) A bate cerealele, trifoiul etc. cu îmblăciul, pentru a scoate grăunțele sau semințele. Nici vara nu muncești, nici iarna nu îmblătești. ALECSANDRI, P. P. 314. ♦ Fig. A bate rău pe cineva; a ciomăgi. Cu niște frînghii groase... și udate... prinseră a-l îmblăti din răsputeri pe spete. CONTEMPORANUL, VII 101. – Variantă: (regional) îmblăci (ALECSANDRI, P. P. 317) vb. IV.

A SE ÎMBLĂTI mă ~esc intranz. rar A face (concomitent) schimb de bătăi (cu cineva). /<sl. mlatiti

A ÎMBLĂTI ~esc tranz. 1) (cereale sau păstăioase) A prelucra cu îmblăciul (pentru a separa boabele). 2) fig. (persoane) A bate tare (cu ceva); a zdrobi în bătăi; a ciomăgi; a cetlui. /<sl. mlatiti

îmblătì v. 1. a bate cu imblăciul, a treera; 2. fig. a bate rău, [Slav. MLATITI (din MLATŬ, ciocan)].

ÎMBLĂCI vb. IV v. îmblăti.

îmblăcésc și umblăcésc, V. îmblătesc.

îmblătésc v. tr. (vsl. mlatiti). Bat cu îmblăciu. Fig. Cĭomăgesc, ferchezuĭesc. – Și îmblăcesc și umblăcesc (d. îmblăcie, umblăciŭ). V. hondrănesc.

umblăcésc, -ăcíe, -ăcíŭ, umblătésc, V. îmbl-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îmblăti (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblătesc, 3 sg. îmblătește, imperf. 1 îmblăteam; conj. prez. 1 sg. să îmblătesc, 3 să îmblătească

îmblăti (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblătesc, imperf. 3 sg. îmblătea; conj. prez. 3 îmblătească

îmblăti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblătesc, imperf. 3 sg. îmblătea; conj. prez. 3 sg. și pl. îmblătească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMBLĂTI vb. v. atinge, bate, lovi.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

îmblăti, îmblătesc, vb. tranz. – 1. A bate cerealele cu îmblăciul pentru a le scoate semințele. 2. A trânti. 3. (refl.) A se agita, a se foi: „Se îmblătește de trăsnește” (Memoria, 2001: 102). – Cf. sl. mlatǐtǐ „a bate” (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA) < sl. mlatǔ „ciocan” (Șăineanu).

îmblăti, îmblătesc, vb. tranz. – 1. A bate cerealele pentru a le scoate semințele (cu îmblăciul). 2. A trânti. 3. (refl.) A se agita, a se foi: „Se îmblătește de trăznește” (Memoria 2001: 102). – Cf. sl. mlatǐtǐ „a bate”.

Intrare: îmblăti
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmblăti
  • ‑mblăti
  • îmblătire
  • ‑mblătire
  • îmblătit
  • ‑mblătit
  • îmblătitu‑
  • ‑mblătitu‑
  • îmblătind
  • ‑mblătind
  • îmblătindu‑
  • ‑mblătindu‑
singular plural
  • îmblătește
  • ‑mblătește
  • îmblătiți
  • ‑mblătiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmblătesc
  • ‑mblătesc
(să)
  • îmblătesc
  • ‑mblătesc
  • îmblăteam
  • ‑mblăteam
  • îmblătii
  • ‑mblătii
  • îmblătisem
  • ‑mblătisem
a II-a (tu)
  • îmblătești
  • ‑mblătești
(să)
  • îmblătești
  • ‑mblătești
  • îmblăteai
  • ‑mblăteai
  • îmblătiși
  • ‑mblătiși
  • îmblătiseși
  • ‑mblătiseși
a III-a (el, ea)
  • îmblătește
  • ‑mblătește
(să)
  • îmblătească
  • ‑mblătească
  • îmblătea
  • ‑mblătea
  • îmblăti
  • ‑mblăti
  • îmblătise
  • ‑mblătise
plural I (noi)
  • îmblătim
  • ‑mblătim
(să)
  • îmblătim
  • ‑mblătim
  • îmblăteam
  • ‑mblăteam
  • îmblătirăm
  • ‑mblătirăm
  • îmblătiserăm
  • ‑mblătiserăm
  • îmblătisem
  • ‑mblătisem
a II-a (voi)
  • îmblătiți
  • ‑mblătiți
(să)
  • îmblătiți
  • ‑mblătiți
  • îmblăteați
  • ‑mblăteați
  • îmblătirăți
  • ‑mblătirăți
  • îmblătiserăți
  • ‑mblătiserăți
  • îmblătiseți
  • ‑mblătiseți
a III-a (ei, ele)
  • îmblătesc
  • ‑mblătesc
(să)
  • îmblătească
  • ‑mblătească
  • îmblăteau
  • ‑mblăteau
  • îmblăti
  • ‑mblăti
  • îmblătiseră
  • ‑mblătiseră
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmblăci
  • ‑mblăci
  • îmblăcire
  • ‑mblăcire
  • îmblăcit
  • ‑mblăcit
  • îmblăcitu‑
  • ‑mblăcitu‑
  • îmblăcind
  • ‑mblăcind
  • îmblăcindu‑
  • ‑mblăcindu‑
singular plural
  • îmblăcește
  • ‑mblăcește
  • îmblăciți
  • ‑mblăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmblăcesc
  • ‑mblăcesc
(să)
  • îmblăcesc
  • ‑mblăcesc
  • îmblăceam
  • ‑mblăceam
  • îmblăcii
  • ‑mblăcii
  • îmblăcisem
  • ‑mblăcisem
a II-a (tu)
  • îmblăcești
  • ‑mblăcești
(să)
  • îmblăcești
  • ‑mblăcești
  • îmblăceai
  • ‑mblăceai
  • îmblăciși
  • ‑mblăciși
  • îmblăciseși
  • ‑mblăciseși
a III-a (el, ea)
  • îmblăcește
  • ‑mblăcește
(să)
  • îmblăcească
  • ‑mblăcească
  • îmblăcea
  • ‑mblăcea
  • îmblăci
  • ‑mblăci
  • îmblăcise
  • ‑mblăcise
plural I (noi)
  • îmblăcim
  • ‑mblăcim
(să)
  • îmblăcim
  • ‑mblăcim
  • îmblăceam
  • ‑mblăceam
  • îmblăcirăm
  • ‑mblăcirăm
  • îmblăciserăm
  • ‑mblăciserăm
  • îmblăcisem
  • ‑mblăcisem
a II-a (voi)
  • îmblăciți
  • ‑mblăciți
(să)
  • îmblăciți
  • ‑mblăciți
  • îmblăceați
  • ‑mblăceați
  • îmblăcirăți
  • ‑mblăcirăți
  • îmblăciserăți
  • ‑mblăciserăți
  • îmblăciseți
  • ‑mblăciseți
a III-a (ei, ele)
  • îmblăcesc
  • ‑mblăcesc
(să)
  • îmblăcească
  • ‑mblăcească
  • îmblăceau
  • ‑mblăceau
  • îmblăci
  • ‑mblăci
  • îmblăciseră
  • ‑mblăciseră
umblăti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
îmlăti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îmblăti, îmblătescverb

  • 1. învechit A bate cu îmblăciul cerealele, plantele cu păstăi etc. pentru a le scoate semințele. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Nici vara nu muncești, nici iarna nu îmblătești. ALECSANDRI, P. P. 314. DLRLC
    • 1.1. figurat A bate rău pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Cu niște frînghii groase... și udate... prinseră a-l îmblăti din răsputeri pe spete. CONTEMPORANUL, VII 101. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.