zerme, zermi, (zierme), s.m. – (reg.) Șarpe; gândac: „Am crezut că tu ești dor, / Da ești zierme mușcător” (Calendar, 1980: 63). „Cine-i mușcat de zierme, se teme și de șopârlă” (Lenghel, 1979: 215). ♦ (top.) Tăul cu ziermi, toponim în zona Glod (Munții Țibleș-Văratic). – Cf. vierme (< lat. vermis, DER, DEX).