vâlvoi [At: I. GOLESCU, C. / V: vul~, (înv) fâl~, văl~ ain, vulvoaie snp, (îvr) vâlvoaie af / E: vâlvă¹ cf vâlvoare] 1 ain (D. păr) Ridicat în sus în dezordine Si: ciufulit (1), zbârlit. 2-3 ain (Îljv) Cu părul (sau barba) ~ (Care este) cuprins de o spaimă puternică, de un șoc psihic sau de furie. 4 ain (Îe) A i se ridica (sau a i se face) părul ~ A fi cuprins de o spaimă puternică. 5 sn Smoc.

VÂLVOI adj. invar. (despre păr) Care este în dezordine; zbârlit. /Orig. nec.

vălvoi ain vz vâlvoi

vâlvoaie sn vz vâlvoi

vulvoaie² snp vz vâlvoi

vulvoi sn vz vâlvoi

vîlvoi adj.invar. (despre păr) Care este ridicat în sus (în neorînduială); zbîrlit, ciufulit. Văd dinaintea mea un pustnic sălbatic cu părul și cu barba vîlvoi (CAR.). • și vulvoi adj.invar. /de la vîlvă; cf. vîlvoare.

vulvoi adj.invar. v. vîlvoi.

VĂLVOI adv. v. vîlvoi.^[1] corectat(ă)

VÎLVOI adv. În neorînduială, în dezordine. Cînd deterăm cu ochii de acea groaznică dihanie... părul ni se rădică vîlvoi. ODOBESCU, S. III 253. Să prind hoțul de ciocoi... Și să-i fac părul vîlvoi. ANT. LIT. POP. I 75. ◊ (Adjectival) Făt-Frumos are hainele rupte și părul vîlvoi. EFTIMIU, Î. 123. ♦ (Substantivat, rar) Păr în neorînduială. Vîlvoiul își strămută doar direcția dinspre ochi spre creștet. C. PETRESCU, Î. II 52. – Variante: vălvoi (EMINESCU, N. 110), vulvoi (ISPIRESCU, U. 5, BOLINTINEANU, la TDRG) adv.

VULVOI adv. v. vîlvoi.^[1] corectat(ă)

vălvoiu a. și adv. drept în sus (vorbind de păr): părul vălvoiu. [V. vălvoare].

vulvoiu adv. V. vălvoiu: coada sta vulvoiu BOL.

vîlvóĭ, -ĭát, V. vulvoĭ, -ĭat.

vulvóĭ și vîlvóĭ adv. (d. vulvoare, vîlvoare). Zbîrlit: o pisică cu păru vîlvoĭ.

!vâlvoi adj. invar., adv. (barbă ~, a sta ~)

vâlvoi adj. invar.

vâlvoi adj. invar.

vîlvoi

vâlvoiu.

VÂLVOI adj. v. ciufulit.

VÎLVOI adj. ciufulit, deranjat, neîngrijit, zbîrlit, (livr.) hirsut, (pop. și fam.) burzuluit, (înv. și reg.) străflocat, (reg.) borz, borzos, buhos, buhuiat, vîlvoiat, zbîrlog, zborșit, (Mold. și Bucov.) dupuros, (vestul Transilv.) sperlă, (Ban. și sud-vestul Transilv.) sperlit, (fam. și depr.) nețesălat. (Cu părul ~.)