16 definiții pentru vot

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VOT, voturi, s. n. 1. Exprimare a opiniei cetățenilor unui stat în legătură cu alegerea reprezentanților lor în organele de conducere; opinie exprimată de membrii unei adunări constituite în legătură cu o candidatură, cu o propunere sau cu o hotărâre; adeziune dată în acest scop. ◊ Vot de încredere (sau de neîncredere) = vot prin care parlamentul aprobă (sau respinge) politica guvernului ori un act al acestuia. Drept de vot = drept al alegătorilor de a-și exprima voința pentru alegerea reprezentanților în organele reprezentative ale statului; sufragiu. 2. Mod de adoptare a hotărârilor de către organele de stat, obștești etc. 3. (În sintagma) Vot de blam = sancțiune prin care o colectivitate organizată își manifestă prin vot dezaprobarea față de o acțiune, de o atitudine etc. a unui membru al ei. – Din fr. vote.

vot sn [At: MOLNAR, I. 323/14 / Pl: ~uri / E: fr vote] 1 Opinie exprimată de fiecare dintre participanții la lucrările unei adunări (cu caracter oficial), de membrii unui tribunal etc. în legătură cu adoptarea unui proiect de lege, a unei candidaturi, a unei hotărâri. 2 (Fig) Aprobare (1). 3 Act prin care populația unei țări, participanții la lucrările unei adunări (deliberante) își exprimă voința sau opinia în legătură cu alegerea reprezentanților în diverse organe de conducere Si: sufragiu, (ltî) vox (1). 4 (Îs) Drept de ~ Drept al alegătorilor de a-și exprima voința. 5 Acțiune prin care sunt aleși unul sau mai mulți dintre candidații propuși pentru o funcție electivă, prin care este adoptată o lege sau prin care se iau diferite măsuri de interes național, îndeplinită de un alegător printr-un buletin tipărit anume sau prin alte mijloace Si: votare (1), (rar) votizare (1), (înv) votarisire (1), votație (1), votizație (1). 6 Modalitate prin care se exprimă voința alegătorilor Si: votare (2), (rar) votizare (2), (înv) votarisire (2), votație (2), votizație (2). 7 (Urmat de determinări care arată caracterul, structura) Sistem electoral. 8 (Îs) ~ de încredere Vot prin care un parlament aprobă politica guvernului ori un act al acestuia. 9 (Îs) ~ de neîncredere Vot prin care un parlament se desolidarizează de politica guvernului ori de un act al acestuia. 10 (Îs) ~ de blam Sancțiune prin care o colectivitate organizată își manifestă prin vot dezaprobarea față de o acțiune, de o atitudine etc. a unui membru al ei. 11 (Înv) Promisiune solemnă făcută divinității (zeu sau Dumnezeu) ca mulțumire pentru o dorință îndeplinită. 12 (Înv) Jurământ făcut divinității. 13 Angajament pe care îl ia un credincios la primirea în ordinul monahal. 14 (Înv; fig) Obligație. 15 (Înv; fig) Jurământ făcut propriei persoane. 16 (Înv; fig) Dorință (1).

vot s.n. I 1 Exprimare a opiniei cetățenilor unui stat în legătură cu alegerea reprezentanților lor în organele de conducere. ◊ Drept de vot = drept al alegătorului de a-și exprima voința pentru alegerea reprezentanților în organele reprezentative ale statului într-o adunare deliberantă, într-un corp politic etc.; sufragiu. Nici nu mai are drept de vot, de cînd și-a măritat fata... Nu i-a dat casele de zestre? (CAR.). 2 Opinie exprimată de membrii unei adunări constituite în legătură cu o candidatură, cu o inițiativă, cu o hotărîre etc.; adeziune dată în acest scop; sufragiu. Vei auzi în Camera Comunelor multe discursuri frumoase, unele îți vor schimba părerile, vezi ca nici unul să nu-ți schimbe votul (STEINH.). 3 Operație, act prin care populația unei țări, a unei regiuni etc., membrii unei adunări deliberante sau ai unui corp politic își exprimă voința, opțiunea cu ocazia unor alegeri, a unor dezbateri sau a luării unor decizii; rezultatul acestei operații. Ce sigur era de izbîndă, și cu ce palpitații aștepta descoperirea scrutinului! N-a avut în total decît șapte voturi (VLAH.). ◊ Expr. A(-și) da votul (sau voturile) ori a-i da (cuiva) votul (sau voturile) = a-și exprima voința, opțiunea cu ocazia unor alegeri, a luării unor decizii etc. Voi, creștinii din Omida, trebuie să ne dați votul pînă la unul (STANCU). 4 (adesea cu determ. care indică felul, conținutul, scopul) Modalitate prin care membrii unui corp electoral, ai unei adunări deliberative, ai unor organizații etc. își exprimă opțiunea. ◊ Vot deschis = vot care se exprimă public, prin ridicare de mîini. Vot universal = sistem de votare în care dreptul de vot este acordat tuturor cetățenilor majori ai unei țări; sufragiu universal. V-a rugat să primiți să faceți parte dintr-un guvern care ar duce la convocarea unei adunări constituante, în vederea expropierii și a votului universal (CA. PETR.). Vot direct = vot exprimat în mod nemijlocit, prin participarea fiecărui cetățean la urnă. Oare cu legea din 1866 n-am experimentat și colegiile numeroase ca și cele restrînse, cele cu vot direct ca și cele cu două graduri de votațiune? (EMIN.). Vot deliberativ = vot al cărui rezultat este obligatoriu. Vot consultativ = vot al cărui rezultat nu este obligatoriu, reprezentînd o formă de sprijin dată activității unui organ de stat sau unei organizații obștești. Vot de încredere = vot prin care parlamentul se declară de acord cu politica sau cu un act al guvernului. Vot de neîncredere = vot prin care parlamentul se desolidarizează de politică sau de un act al guvernului, acesta fiind obligat să abdice. Vot de blam = sancțiune prin care o colectivitate organizată își manifestă prin vot dezaprobarea față de o acțiune, de o atitudine etc. a unui membru al ei. La 6 martie, Ministerul Moldovei primise un vot de blam din partea Adunărei acelei țări, pentru călcarea aceleiași formalități (XEN.). Vot cu bile v. bilă. Vot informativ v. informativ. Vot de învestitură v. învestitură. ◊ Expr. A pune la vot = (despre legi, amendamente, decizii etc.) a supune aprobării, hotărîrii membrilor unei adunări deli- berante sau ai unui corp politic. Pusă apoi la vot, propunerea lui Maiorescu de a rămîne la vechea pronunțare a fost primită prin aclamație (E. LOV.). A da vot de încredere v. încredere. 5 (și buletin de vot) Foaie de hîrtie scrisă sau tipărită care cuprinde numele candidaților (și siglele partidelor) și care este folosită în procesul votării. Doi agenți sanitari... lucrează la stampilarea buletinelor de vot (UL.). II 1 Promisiune, făgăduință solemnă făcută unei zeități sau lui Dumnezeu în semn de mulțumire pentru îndeplinirea unei rugăminți. Poate deodat-amîndoi biruiau..., Dacă-ntinzîndu-și spre mare grăbitele palme Cloantus N-ar fi rugat plîngător și cu voturi pe zei, să-i ajute (COȘB.). 2 Promisiune, jurămînt făcut de bunăvoie unei zeități sau lui Dumnezeu; angajament, legămînt religios. Atala este creștină și destinată prin vot fecioriei (PER.). 3 Dorință, voie. Votul lui Voltaire s-a realizat; toleranța s-a întronizat în învățămînt (LAU.). • pl. -uri. și votum s.n. /<lat. vōtum, -i, germ. Votum, fr. vote, it. voto.

VOT, voturi, s. n. 1. Exprimare a opiniei cetățenilor unui stat în legătură cu alegerea reprezentanților lor în organele de conducere; opinie exprimată de membrii unei adunări constituite în legătură cu o candidatură, cu o propunere sau cu o hotărâre; adeziune dată în acest scop. ◊ Vot de încredere (sau de neîncredere) = vot prin care un parlament aprobă (sau respinge) politica guvernului ori un act al acestuia. Drept de vot = drept al alegătorilor de a-și exprima voința pentru alegerea reprezentanților în organele reprezentative ale statului; sufragiu. 2. Mod de adoptare a hotărârilor de către organele de stat, obștești etc. 3. (În sintagma) Vot de blam = sancțiune prin care o colectivitate organizată își manifestă prin vot dezaprobarea față de o acțiune, de o atitudine etc. a unui membru al ei. – Din fr. vote.

VOT, voturi, s. n. Exprimarea opiniei cetățenilor unui stat în legătură cu alegerea reprezentanților în organele de conducere (v. sufragiu); opinie exprimată de membrii unei adunări constituite, în legătură cu o candidatură, cu o propunere sau o hotărîre; adeziune dată pentru alegerea unui candidat, pentru admiterea unei propuneri etc. Nu mai are drept de vot de cînd și-a măritat fata. CARAGIALE, O. I 122. D-ta care mi-ai dat votul la alegerea din urmă? NEGRUZZI, S. I 223. Pe aceste dar temeiuri, frați romîni, eu vă cer votul. ALEXANDRESCU, M. 170. Vot de blam = sancțiune prin care o colectivitate își manifestă (prin vot) dezaprobarea față de o acțiune, o atitudine etc. a unui membru din acea colectivitate.

VOT s.n. Exprimare a opiniei cetățenilor unei țări în legătură cu alegerea reprezentanților în organele de conducere; opinie exprimată de membrii unei adunări constituite în legătură cu o candidatură, cu o propunere sau cu o hotărîre; adeziune dată în acest scop. [< fr. vote, cf. engl. vote < lat. votum – promisiune].

VOT s. n. 1. exprimare a opiniei cetățenilor unei țări în legătură cu alegerea reprezentanților în organele de conducere. ♦ opinie exprimată de membrii unei adunări constituite în legătură cu o candidatură, cu o propunere sau cu o hotărâre; adeziune dată în acest scop. 2. mod de adoptare a hotărârilor de către organele de stat, obștești etc. ♦ ~ de încredere = vot prin care parlamentul se declară de acord cu politica sau cu un act al guvernului. (< fr. vote)

VOT ~uri n. Opinie exprimată de cetățeni în legătură cu promovarea unei candidaturi, cu adoptarea unei propuneri sau a unei hotărâri. Drept de ~.~ de blam dezaprobare publică manifestată de membrii unei colectivități față de un conducător sau de un împuternicit al ei. ~ deliberativ vot cu rezultat hotărâtor. /<lat. votum, it. voto, fr. vote

*vot n., pl. urĭ (fr. vote, după engl. vote, d. lat. votum, dorință). Sufragiŭ, voință exprimată într’o adunare p. alegerea uneĭ persoane orĭ p. admiterea uneĭ propunerĭ: acest deputat s’a ales cu multe voturĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VOT s. (POL.) 1. alegeri. 2. sufragiu. (La alegeri a obținut ~urile noastre.)

VOT s. 1. alegeri (pl.), scrutin. (În timpul ~.) 2. sufragiu. (La alegeri a obținut ~urile noastre.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Intrare: vot
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vot
  • votul
  • votu‑
plural
  • voturi
  • voturile
genitiv-dativ singular
  • vot
  • votului
plural
  • voturi
  • voturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vot, voturisubstantiv neutru

  • 1. Exprimare a opiniei cetățenilor unui stat în legătură cu alegerea reprezentanților lor în organele de conducere; opinie exprimată de membrii unei adunări constituite în legătură cu o candidatură, cu o propunere sau cu o hotărâre; adeziune dată în acest scop. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Nu mai are drept de vot de cînd și-a măritat fata. CARAGIALE, O. I 122. DLRLC
    • format_quote D-ta care mi-ai dat votul la alegerea din urmă? NEGRUZZI, S. I 223. DLRLC
    • format_quote Pe aceste dar temeiuri, frați romîni, eu vă cer votul. ALEXANDRESCU, M. 170. DLRLC
    • 1.1. Vot de încredere (sau de neîncredere) = vot prin care parlamentul aprobă (sau respinge) politica guvernului ori un act al acestuia. DEX '09 MDN '00
    • 1.2. Drept de vot = drept al alegătorilor de a-și exprima voința pentru alegerea reprezentanților în organele reprezentative ale statului. DEX '09 DEX '98
      sinonime: sufragiu
    • 1.3. Vot deliberativ = vot cu rezultat hotărâtor. NODEX
  • 2. Mod de adoptare a hotărârilor de către organele de stat, obștești etc. DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • chat_bubble (în) sintagmă Vot de blam = sancțiune prin care o colectivitate organizată își manifestă prin vot dezaprobarea față de o acțiune, de o atitudine etc. a unui membru al ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.