vizigot, ~ă [At: CĂPĂȚINEANU, M. R. 193/7 / Pl: ~oți, ~e / E: lat Visigothi, fr Visigoths, Wisigoths] 1 smp Populație migratoare aparținând triburilor germanice ale goților de vest, atestată în sec. IV în Moesia Inferior, de unde s-a îndreptat către apus, cucerind Roma și cea mai mare parte a Spaniei, fiind înfrântă de către arabi în sec. VIII. 2 sm Persoană care făcea parte din populația formată din vizigoți (1). 3 a Care aparține vizigoților (1) Si: (îvr) vizigoticesc (1). 4 a Care se referă la vizigoți (1) Si: (îvr) vizigoticesc (2).

vizigot, -ă s.m., s.f., adj. 1 s.m., s.f. (la pl.) Populație migratoare, de neam germanic, ramură a goților de vest, care în sec. 3-4 d.Hr. s-au stabilit în regiunile de la sud și est de Carpați, de unde s-au îndreptat spre apus, jefuind Roma și ocupînd cea mai mare parte a Spaniei, și o parte din Gallia; (și la sg.) persoană care aparținea acestei populații. 2 adj. Care aparține vizigoților, care se referă la vizigoți. • pl. -ți, -te. /<lat. Visigothi, fr. Visigoths, Wisigoths.

vizigot adj. m., s. m., pl. vizigoți; adj. f., s. f. vizigotă, pl. vizigote

vizigot adj. m., s. m., pl. vizigoți; adj. f., s. f. vizigotă, pl. vizigote

vizigot s. m., adj. m., pl. vizigoți; f. sg. vizigotă, pl. vizigote