3 definiții pentru vierbă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VIERBĂ, vierbe, s. f. (Regional) Grup de trei fire de tort formînd o unitate de măsură la urzit (egală cu a zecea parte dintr-o jirebie). – Pronunțat: vi-er-.
VIERBĂ, vierbe, s. f. (Reg.) Grup de trei fire de tort, formînd o unitate de măsură la urzit. [Pr.: vi-er-] – Slav (v. sl. vrŭbĭ).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
gherbă sf vz vierbă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: vierbă
vierbă substantiv feminin
- silabație: vi-er-bă
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DLRLC | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
gherbă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
vierbă, vierbesubstantiv feminin
- 1. Grup de trei fire de tort, formând o unitate de măsură la urzit. DLRLC DLRM
etimologie:
- vrŭbĭ DLRM