vartă¹ sf [At: VARLAAM, C. 77 / V: (reg) ~rdă / Pl: vărți, verți / E: ger Warte, ucr варта, pol warta cf mg várda] 1 (Înv) Clădire în care își avea sediul un corp de gardă, servind și ca loc de detenție. 2 (Înv) Strajă. 3 (Înv) Gardă (2). 4 (Înv) Escortă (2). 5 (Buc; Trs; înv) Santinelă. 6 (Reg) Lucrător forestier care supraveghează deplasarea buștenilor pe uluc Si: (reg) vărdaș.

vartă² sf [At: I. CR. IV, 200 / V: vart, vard s / Pl: ? / E: tc varta] (Mun) 1 Necaz. 2 Bucluc (7). 3 (Îe) A da (pe cineva) în vart A băga (pe cineva) în bucluc. 4 Vrajbă (3). 5 Ceartă (1). 6 Scandal. 7 Punct culminant (al unei acțiuni, al unui proces în curs de desfășurare).

vartă¹ s.f 1 (înv.) Clădire în care își avea sediul un corp de gardă și care servea și ca loc de detenție. ♦ Strajă, gardă. ♦ Escortă. ♦ Santinelă. 2 (reg.) Lucrător forestier care supraveghează deplasarea buștenilor pe uluc. • pl. vărți, verți. și (reg.) vardă s.f. /<germ Warte, ucr. варта, pol. warta; cf. și varda.

vartă² s.f. (reg.) Necaz, belea; ceartă, scandal. • pl. -e. /<tc. varta.

VARTĂ s. f. 1. (Mold.) Strajă, gardă. Au poroncit de au schimbat toate vărțile pre la toate porțile. NECULCE; cf. PSEUDO-MUSTE, apud TEW. ♦ Escortă. A: Au trimis de i-au luat cu vartă, de i-au dus la Harcov. NECULCE. // B: Pre Ion hatmanul . . . supt vartă l-au pus și cu mare ocară l-au dus. R. GRECEANU. 2. (Mold., Trans. SE) Sediul unui corp de gardă, care servea și ca loc de detenție.A: În vartă prespre toată noaptea rîs și batjocorit de slujitori [fu]. VARLAAM. Spre închisoarea si legarea trupului un lanțuh și o vartă destule sînt. CANTEMIR, IST.; cf. NECULCE; NECULCE, apud TEW. C: Au vrut să-l puie în vartă. TEMPEA, apud TEW. Au pus la vart pe preotul Toma. TEMPEA, apud TEW. Variante: vart subst. (TEMPEA, apud TEW). Etimologie: pol. warta, ucr. varta; vart < germ. Wart.

vártă f., pl. vărțĭ (pol. warta, rut. varta, d. germ. warte, turn de pază. V. gardă). L. V. Strajă, pază, gardă. Arest, închisoare.

vard s vz vartă²

vardă sn vz vartă¹

vart s vz vartă²

vardă s.f. v. vartă¹.

VART subst. v. vartă.

vartă (vărți), s. f. – 1. Pază, gardă, custodie. – 2. Închisoare, temniță. Germ. Warte, prin intermediul pol. warta (Cihac, II, 538; Miklosich, Slaw. Elem., 16). Sec. XVII, în Mold., înv. Este dubletul lui vardà, s. f. (gardă), din mag. varda, varta (Gáldi, Dict., 168), cf. bg. varda „gheretă”; și a lui varda, interj. (atenție, păzea), din ngr. βαρδα (Candrea). – Der. vardist (var. vardian), s. m. (paznic), cf. g(v)ardist.

vartă, vărți, s.f. (reg.) 1. strajă, gardă, pază. 2. arest, închisoare.