urzoi [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (reg) or~, ~oaie sf / Pl: ~oaie, (reg) ~ sn, (reg) ~uri / E: urzi¹ + -oi] 1 snm (Pop) Urzitor (1). 2 sn (Trs) Vârf, gurgui la opincă. 3 sfp (Reg; art.) Ursitoare (3).

URZOI, urzoaie, s. n. (Regional) Urzitoare (1). Harnică-i muierea mea, C-a pus pînza pe urzoi Și-a pus-o de-un an, de doi. MARIAN, S. 139.

URZOI, urzoaie, s. n. (Reg.) Urzitor¹. – Din urzi + suf. -oi.

orzoi sn vz urzoi

urzoaie sf vz urzoi

URZOI s. v. urzitor.

urzoi s. v. URZITOR.

urzoi, urzoaie, (urzitor), s.n. – (reg.) Instrument folosit pentru a pregăti urzeala (țesătură) la războiul de țesut (Hotea, 2006). Stavile pe care se fixează tiara (Papahagi, 1925). Urzitor; dispozitiv de urzit (Bârlea, 1924): „Ea dă vina la urzoi / Că toată pânza-i lătunoi” (Bârlea, 1924, I: 96). Atestat și în Maram. din dreapta Tisei (Biserica Albă). – Din urzi + suf. -oi (MDA).

urzoi, -oaie, (urzitor), s.n. – Instrument folosit pentru a pregăti urzeala (țesătură) la războiul de țesut (Hotea 2006). Stavile pe care se fixează tiara (Papahagi 1925). Urzitor (Bârlea 1924): „Ea dă vina la urzoi / Că toată pânza-i lătunoi*” (Bârlea 1924 I: 96). – Din urzi + -oi.