opțiuni
  • info

14 definiții pentru urgenta

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

URGENTA, urgentez, vb. I. Tranz. A face ca o acțiune să se săvârșească mai repede; a accelera, a grăbi. – Din urgent.

urgenta vt [At: GHETIE, R. M. / V: (înv) urgita / Pzi: ~tez / E: urgent] A grăbi (6).

URGENTA, urgentez, vb. I. Tranz. A accelera, a grăbi mersul unei lucrări, al unei acțiuni, rezolvarea unei probleme etc. – Din urgent.

URGENTA, urgentez, vb. I. Tranz. (Cu privire la lucrări) A face să fie, să se întîmple, să se săvîrșească mai repede; a accelera, a grăbi. Cînd iarna bate la ușă, trebuie urgentate măsurile în vederea pregătirii întreprinderilor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2795.

URGENTA vb. I. tr. A grăbi, a accelera mersul unei lucrări. [< urgent].

URGENTA vb. tr. a grăbi, a accelera mersul unei lucrări. (< urgent)

A URGENTA ~ez tranz. (acțiuni, procese) A face să aibă loc sau să se producă mai repede; a grăbi; a accelera; a zori; a pripi; a precipita. /Din urgent

urgita v vz urgenta

*urgentéz v. tr. (d. urgent). Rar. Grăbesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

urgenta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. urgentez, 3 urgentează; conj. prez. 1 sg. să urgentez, 3 să urgenteze

urgenta (a ~) vb., ind. prez. 3 urgentează

urgenta vb., ind. prez. 1 sg. urgentez, 3 sg. și pl. urgentează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

URGENTA vb. v. accelera.

URGENTA vb. a accelera, a grăbi, a iuți, a zori, (astăzi rar) a pripi. (A ~ încheierea unei operații.)

Intrare: urgenta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • urgenta
  • urgentare
  • urgentat
  • urgentatu‑
  • urgentând
  • urgentându‑
 singular plural
  • urgentează
  • urgentați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • urgentez
 (să)
  • urgentez
  • urgentam
  • urgentai
  • urgentasem
a II-a (tu)
  • urgentezi
 (să)
  • urgentezi
  • urgentai
  • urgentași
  • urgentaseși
a III-a (el, ea)
  • urgentează
 (să)
  • urgenteze
  • urgenta
  • urgentă
  • urgentase
plural I (noi)
  • urgentăm
 (să)
  • urgentăm
  • urgentam
  • urgentarăm
  • urgentaserăm
  • urgentasem
a II-a (voi)
  • urgentați
 (să)
  • urgentați
  • urgentați
  • urgentarăți
  • urgentaserăți
  • urgentaseți
a III-a (ei, ele)
  • urgentează
 (să)
  • urgenteze
  • urgentau
  • urgentară
  • urgentaseră
urgita
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

urgenta, urgentezverb

  • 1. A face ca o acțiune să se săvârșească mai repede. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: accelera grăbi
    • format_quote Cînd iarna bate la ușă, trebuie urgentate măsurile în vederea pregătirii întreprinderilor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2795. DLRLC
etimologie:
  • urgent DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.